Boala ca simbol. Manual de psihosomatică - Ruediger Dahlke, carte

10800 Lei
in stoc
30 zile
DIV13-CRT362362
+
Adauga la favorite

Cartile nu sunt incluse in promotie!

  • Informatii si Beneficii
    • — 30 de zile drept de retur GRATUIT!
    • — Transport gratuit peste 199 lei
    • — Certificat garanție și conformitate
    • — Program de fidelizare
    • — Livrare rapidă în 1-3 zile oriunde în România, transport 12 lei Easybox, 15 lei DPD/Sameday, 18 lei Fan Courier, gratuit peste 199 lei.

Boala ca simbol. Manual de psihosomatică - Ruediger Dahlke, carteAcest compendiu conţine peste 400 de tablouri clinice, cu peste 1.000 de simptome. El constituie un ajutor în procesul de autoajutorare, făcând posibilă utilizatorului raportarea pe proprie răspundere la sarcinile de viaţă care sunt indicate de boală.

Descriere

 

Ruediger Dahlke înţelege boala drept un proces plin de sens, drept o cale a sufletului de aducere în conştienţă a unor conflicte sufleteşti nerezolvate. Pentru aceasta este necesar să înţelegem interpretările simbolice ale simptomelor maladive, adică să descifrăm mesajul bolii.

Acest compendiu conţine peste 400 de tablouri clinice, cu peste 1.000 de simptome. El constituie un ajutor în procesul de autoajutorare, făcând posibilă utilizatorului raportarea pe proprie răspundere la sarcinile de viaţă care sunt indicate de boală.
 
Ruediger Dahlke intermediază o înţelegere totală a bolii, ce se bazează pe dialogul dintre corp şi suflet. Simptomele maladive sunt înţelese ca mesaje sufleteşti. Ele sunt indicaţii mai mult sau mai puţin clare în privinţa unor conflicte interioare, reprezentând totodată indicatori în direcţia paşilor spre vindecare. În conformitate cu această părere, boala constituie o şansă de eliberare de elementele apăsătoare şi de reintegrare a aspectelor pierdute. Persoana afectată face în felul acesta un pas în direcţia maturizării şi a însănătoşirii sale profunde.

Deoarece în cazul unei boli corpul devine scena pe care se manifestă procesele interioare, cheia unei adevărate însănătoşiri poate consta numai în preluarea de către corp a acestei sarcini. Aşadar este nevoie să se înţeleagă interpretarea bolii şi să se transpună conştient în practica (prelucrarea motivului) de zi cu zi paşii evolutivi necesari. Înfăptuirea acestui proces de cunoaştere şi de creştere duce la bucuria de a trăi şi la împlinirea personalităţii.

În prima parte a acestei cărţi, organizată în sistem alfabetic, sunt expuse regiunile corporale şi organele în interpretarea lor simbolică pentru omul sănătos. În această parte au fost expuse indicaţii referitoare la limbajul formelor corpului. De exemplu este interpretată forma braţelor şi a picioarelor sau a trunchiului şi a bărbiei. Privirea suplimentară aruncată asupra formei unei părţi corporale face posibilă o analiză şi mai cuprinzătoare a situaţiei incipiente – având în vedere cunoaşterea faptului că tot ceea ce are formă are şi sens, şi semnificaţie.

Partea a doua a cărţii conţine registrul cu simptomele maladive. Acestea sunt interpretate în legătură cu simbolistica fundamentală a organelor afectate. Din corelaţiile simptomelor se conturează căi interioare şi exterioare în privinţa modului în care pacientul se poate desprinde de boală. Aşa de exemplu, este inegalabil mai bine ca omul să-şi extindă şi să-şi deschidă inima în sensul iubirii (faţă de aproape), decât să lase această atitudine să se manifeste la nivel corporal, sub forma dilataţiei cordului – în cadrul insuficienţei cardiace.


Caracteristici
Numărul de pagini: 678
Formatul în cm. (l x L x g): 16,5 x 23,5 x 3,1
I.S.B.N.: 978-606-8420-55-4
Traducerea din limba germană: Delia Popescu
Titlul original: Krankheit als Symbol: Ein Handbuch der Psychosomatik. Symptome, Be-Deutung, Einlösung
Greutate: 1.018 Kg.

 

 

Autor
  • Ruediger Dahlke
Colectia
  • Vindecare spirituala
Editura
  • Adevar Divin

Nicio recenzie gasita. Fii primul care scrie!

Scrie o recenzie

Introducere ... 6

PARTEA 1
Registrul regiunilor corporale şi al organelor ... 35

PARTEA a 2-a
Registru de simptome ... 125

Bibliografie ... 674

Prescurtări ale bibliografiei ... 36 şi 126

Bazin
(Vezi şi Şold / Articulaţia cocso-femurală)

Interpretare simbolică: bază a vieţii, placă de rezonanţă, instrument muzi­cal pentru tonurile joase ale existen­ţei, oscilare senzorială împreună cu Pământul-Mamă; rezervor de captare; înveliş al naşterii, vas al rodniciei; cămin al „palatului sexului”; bază a axei vieţii (coloana vertebrală = baza verticalizării; conţine porţile vieţii şi ale morţii: organele sexuale care fur­nizează viaţa şi intrarea şi ieşirea în regnul morţii intestinului gros; izvor al energiei şi plăcerii de a trăi, şarpele (energia) Kundalini aflându-se la baza bazinului (în prima chakră „Mula­dhara”, → Osul coccigian); bazin îngust: expresie a arhetipului masculin; bazin larg: expresie a capacităţii de a naşte al arhetipului feminin; şoldurile largi au fost îndrăgite mai înainte, acum sunt detestate; „zonă modernă de probleme” a femeilor; bazinul îngust, de copil, constituie în ziua de azi un ideal (discutabil) pentru ambele sexe.

Sarcină / Temă: a oscila împreună cu ceva; a rezona, a oferi sprijin, susţi­nere, a face posibil progresul; a dez­volta o personalitate stabilă în sine; a crea o bază largă pentru (propria) viaţă, a avea certitudine şi soliditate în viaţă.

Principiul primordial: Saturn-Lună, Jupiter.

Bibl.: S 358-369, KS.

Bazinetul renal
(Vezi şi Rinichi)

Interpretare simbolică: pâlnie ce captează fluiditatea de prisos; locul preferat de calcifiere a problemelor nerezolvate de parteneriat şi umbră.

Sarcină / Temă: captarea deşeurilor fluide (sufleteşti) înainte ca acestea să fie eliminate; sarcină nerezolvată: a acorda spaţiul vital „pietrelor mai mari” (preocuparea cu problemele care le determină).

Principiul primordial: Venus-Lună.

Bărbia
(Vezi şi Maxilarul inferior)

Interpretare simbolică: forţă a voin­ţei, capacitate de impunere, a răzbate prin forţă şi putere, exprimare de sine, capacitate de a urmări un ţel (barba conturează la bărbaţi aceste aspecte → Barbă). 42

Sarcină / Temă: impunere, afirmare de sine.

Principiul primordial: Marte-Saturn.

Bărbia, forma ei

Interpretare simbolică: 1. Ieşită în afară, proeminentă: indică dorinţa conştientă de a se impune, căutarea primului plan, sentimentul de onoare, de onestitate, mărinimia şi tendinţa de a domina (vezi Partea a 2-a, → Bărbie dublă); 2. Retrasă, teşită: spiritualul precumpăneşte asupra voinţei, voinţă slabă care se retrage în faţa vieţii şi neglijează interesele de putere; ino­fensivitate aparentă, se consideră un semn al retardării şi este subapreciată; 3. Mică: reţinere, sfială, teama de a face greşeli şi care conduce adesea la a nu face nimic; 4. Lipsită de formă, rotundă: lipsă de contururi, denotă fap­tul de a se fi distrus pe sine, tendinţă la cicălire; 5. Lată, colţuroasă: dă impre­sie de masculinitate, forţă şi capacita­tea fizică de a o implica; om pregătit la orice risc, denotă o bună autoapreciere şi puterea de a se impune; 6. Bărbia despicată: masculinitate marcantă, accentuată, aspect volitiv reliefat, un bun raport faţă de polaritate şi faţă de lume, disponibilitatea de a se impune; ascuţită: tendinţe intelectuale, ade­sea exagerat de subtile în sensul de a aduce totul la punctul convenabil; ade­sea lipsă de sentiment şi neimplicare emoţională.

Sarcină / Temă: 1. A păşi conştient în faţă, a-şi lăsa voinţa să crească şi să se impună pentru sine şi faţă de ceilalţi; 2. A exercita o nobilă reţinere; a deveni conştient de predispoziţia defensivă a vieţii, a se reţine în mod conştient, a deplasa centrul de greutate a vieţii în interior; 3. A căuta sprijin în sine însuşi; 4. A şlefui şi atenua colţurile şi muchiile – de preferinţă în sens tran­spus; a lăsa ca voinţa sa să se împli­nească şi să se poată acorda astfel încât să fie adecvată purtătorului său; 5. A implica direcţionat forţa masculină, a se raporta plin de responsabilitate la iradierea predominant masculină; la femei constituie o indicaţie în sensul de a se ocupa de partea sufletească masculină şi de a o dezvolta, în special în privinţa aspectului volitiv; 6. A considera polaritatea ca pe o sar­cină şi a aborda cerinţele acesteia şi ale lumii; 7. Folosirea intelectului ascuţit pentru a-şi deschide şi alte lumi.

Principiul primordial: 1. Marte; 2, 3 şi 4. Luna; 5 şi 6. Marte; 7. Marte-Marte.

Bibl.: KS.

Braţ, articulaţie
Vezi Cot

Braţ, partea lui superioară
(Vezi şi Braţe)

Interpretare simbolică: putere, tărie, forţă; armele personale; simbolurile puterii (biceps), ţinutul originar al for­ţei de izbire şi al capacităţii de a rezista.

Sarcină / Temă: a ţine, a ridica, a lovi, a implica forţa de ridicare a pâr­ghiei; a-şi apropia lumea, a-şi respinge duşmanul.

Principiul primordial: Marte.

Bibl.: Dahlke: «Coloanele sănătăţii».

Braţe
Vezi şi Antebraţ

Interpretare simbolică: putere, tărie, forţă (lat. Arma = armă, armată, arbaletă). A lupta (a începe o contro­versă); capacitate de rezistenţă; a avea influenţă; exprimă iubire şi ocrotire: „a cădea cuiva în braţe”, „a lua pe cineva în braţe”, „a purta pe cineva în braţe”; „a se azvârli în braţele cuiva”, „a strânge pe cineva în braţe”, „a primi cu braţele deschise”; dar pot exprima şi inactivitate şi distanţare: „a sta cu bra­ţele încrucişate”.

Sarcină / Temă: contactul cu lumea exterioară; implicarea în lumea fizică, îmbrăţişarea ei cu drag, prelucrarea ei sau menţinerea ei conştientă departe de trup.

Principiul primordial: Marte-Mercur.

Bibl.: S 309-316, Dahlke: «Coloanele sănătăţii».

Braţe, tip

Interpretare simbolică: 1. Puternice, musculoase: a putea ridica multe lao­laltă prin „puterea braţului”; a oferi ocrotire şi protecţie; implică pericolul aroganţei la bărbaţii musculoşi; 2. Grase: prin grăsime, dau impresia de putere; putere aparentă; 3. Slabe: lipsă de putere în lupta vieţii; a nu se putea opune la nimic şi nimănui, a nu putea clinti şi mişca prea multe din loc; bra­ţele lungi erau considerate elegante la femei, pe când la bărbaţi ele au consti­tuit întotdeauna o problemă.

Sarcină / Temă: 1. Abordarea cu tărie a vieţii, străbaterea cu forţă a propriilor interese; rezistenţă, îndepărtarea obsta­colelor din cale; 2. A aborda viaţa cu fermitate şi a-şi asigura un sprijin; 3. A se încredinţa vieţii, a curge împre­ună cu fluxul vieţii, a participa.

Principiul primordial: 1. Marte 2. Jupiter-Marte 3. Luna

Bibl.: KS

Bronhii

Interpretare simbolică: canale de legătură între lumea interioară şi cea exterioară; conducte pentru energie şi gazul de evacuat; ramurile bronhiale formează trunchiul respirator lăuntric.

Sarcină / Temă: conducerea fluxu­lui respirator (prana), legătura dintre interior şi exterior, aprovizionare cu energie şi eliminare de reziduuri, comunicare, ritm.

Principiul primordial: Mercur.

Burtă
Vezi Abdomen

Burtă, forma ei

(Vezi şi în partea a doua a cărţii: Burtă flască, Sindrom Roemheld, şi Burta în formă de tobă)

Interpretare simbolică: 1. Plată: formă la modă (mai bine un loc gol, în loc de o colină); pericolul de a face prea puţin din propriul centru spiritual şi de a pune în schimb prea mult accen­tul asupra corpului; a fi „fit” la mijloc, oţelit; formă bărbătească în sine; pen­tru femei, un ideal nefiresc ce trebuie dobândit prin înfometare şi exerciţii, pe principiul că e mai bine să suferi decât să înoţi în abundenţă; 2. Grasă: burta bunăstării, a bogăţiei materiale; a-ţi purta cu greutate posesiunile, viaţa devine împovărătoare, desfiinţarea faţadei principale; a împinge o barieră moale între sine şi viaţă; a se capitona cu perne; digestie (a vieţii), evacuarea traiectului digestiv şi deplasarea sa pe prim-plan, mâncarea devine problema­tică (hind. Bhoga = consumarea fruc­telor karmei); debordează în afară şi se revarsă din lipsă de limite; 3. Burta sferică: impresie de sarcină, rodnicie iluzorie, „sarcină aparentă”, nu dă nimic la iveală dar pare a fi însărcinată cu ceva; ceva vrea să iasă în afară şi la lumină; 4. Burta băutorului de bere: rotunjire feminizatoare în direcţia sar­cinii (berea conţine substanţe asemănă­toare estrogenului), impotenţă; 5. Abdomen musculos; ideal masculin, ce poate fi obţinut prin antrenament şi renunţare; faţada principală este cuirasată până sub centură, părţile moi fiind ocrotite („coajă tare” – la care este posibil să existe un „miez moale”).

Sarcină / Temă: 1. A merge prin viaţă pe liniile de curent şi fără a înfrunta valuri mari; a nu supraaprecia corpul; a nu strânge comori (pe plan material); 2. A forma rezerve; a pune în punctul central digerarea vieţii; 3. A-şi clarifica sarcina spirituală purtată; a se îngriji de naşterea corespunzătoare; a face din propria viaţă ceva „rotund”, împli­nit în sine; 4. A afla ce anume trebuie „înecat” în beţie; a înfăptui elementele feminine în sensul de Anima; a deveni moale şi sensibil la nivel sufletesc; 5. A se înarma, a se îngriji de un mediu sigur şi de protecţie, a creşte în senti­mente şi a le putea exprima.

Principiul primordial: 1. Lună-Marte; 2. Lună-Jupiter; 3. Lună-Lună; 4. Lună-Neptun; 5. Lună-Marte.

Bibl.: KS

Buze

Interpretare simbolică: senzualitate (a savura, a dezmierda şi a săruta); a răsfrânge interiorul înspre afară (mem­brana mucoasă „interioară” devine vizi­bilă în afară); buza superioară indică predispoziţiile sufletesc-spirituale, însu­şirile moştenite de la strămoşi; buza inferioară indică senzualitatea, situaţia creată de sine; buzele pline = senzu­alitate plină de viaţă; buzele subţiri = intelect calculat; buzele tari = caracter dur, pretenţios; buzele moi şi umede = capacitate de dăruire, caracter slab.

Sarcină / Temă: modelarea limbajului; comunicare sensibilă; contact sensibil prin mâncare (savurare) şi alte buze (sărut).

Principiul primordial: Lună-Venus.

C

Canalul spermatic

Interpretare simbolică: porţiune de alergat pentru spermatozoizi; traiecto­ria vieţii.

Sarcină / Temă: intermedierea şi con­ducerea noii vieţi.

Principiul primordial: Mercur.

Canini
Vezi Dinţi

Cap

Interpretare simbolică: capitală a cor­pului, elementul capital, sferă perso­nală a microcosmosului, cea mai înaltă instanţă a instituţiilor corporale (şi din punct de vedere superior este situat în locul cel mai înalt), contrapolul trupu­lui (sus-jos); patria raţiunii, a înţelegerii şi a gândirii: „cap limpede”, „cap lumi­nat”, „cap strălucit”, „a-şi păstra capul rece”, „a suci capul cuiva”; modul în care stă capul (rece) pe umeri este determinat de gât şi uneori de inima (fierbinte); expresie de sine – care poate fi arogantă: „a merge cu capul pe sus” (mai înainte se considera că nu este politicos să priveşti cu obrăznicie o persoană sus-pusă drept în faţă); toc­mai poziţia capului îl trădează pe omul franc; capul uşor plecat denotă reflec­tare şi blândeţe, atitudine măgulitoare.

Sarcină / Temă: conducerea vieţii; expresie a dispoziţiei: „a lăsa capul să atârne”, „a-şi băga capul în nisip”, „cu capul plecat”; afirmare de sine: „cu capul sus”, „sus capul!”, „a nu lăsa capul în jos”; impunere; a face ceva de la sine, „de capul său”, a fi „de capul său”; privire de ansamblu, orientare: „a şti”, respectiv „a nu şti unde ţi-e capul”; „a se da cu capul de pereţi”, în sensul de „capul face, capul trage”, reflectarea unilaterală devine periculoasă: „a-şi sparge capul”(cu o problemă); dar şi subsolicitarea şi blo­carea lui sunt periculoase, ducând la dureri surde de cap (în limba germană expresia „A avea o scândură în faţa capului” are sensul de: a fi redus, a fi imbecil – n. tr.)

Principiul primordial: Marte (vârful lăncii corpului)-Soare-Uranus (apro­piat de cer)-Mercur (ca funcţie).

Bibl.: S 114-186.

Capul, forma lui

Interpretare simbolică: 1. Accen­tuarea frunţii şi a părţii din spate a craniului: tendinţe spirituale în prim-plan; 2. Accentuarea părţii dinainte a feţei: ambiţii lumeşti, cum ar fi plăce­rea şi tendinţa la putere în prim plan; 3. Mare: personalitate, puterea de a conduce, gânditor anticipativ („cap mare”), capacitate de a reflecta, putere, importanţă exagerată (persoană influ­entă, „ştab”), impunere („cap tare”); 4. Mic: deşi capul mic, se află în locul cel mai înalt, aspectul corporal este aici în prim-plan: gură mai mică („murmur”) şi creier corespunzător de mic, lumea ideilor se retrage în spatele sferei trupeşti; reducere; concentrare asupra esenţialului în ceea ce priveşte lumea spirituală; 5. Rotund: un lucru rotind, împlinit în sine, social, neego­ist, altruist, dispus să ajute, dornic să ia o decizie; 6. Pătrat: „cap pătrat”, gân­dire colţuroasă, a avea destule „colţuri şi muchii”, a se opune în gândire, solid, greoi, cu o voinţă puternică, capabil de a se impune şi de a lua decizii; 7. Tri­unghiular: accentuarea părţii de creier a craniului şi cu aceasta a funcţiei gân­dirii, raţiune umană sănătoasă, talent diplomatic; 8. Oval: echilibru, persona­litate stabilă în sine; mobilitate, spirit creativ, capabil de a savura plăcerea; se raportează adesea cu dificultate la critică; 9. Trapezoidal (capul lat şi col­ţuros în partea de sus, se lăţeşte şi mai mult în partea de jos, dobândind aspec­tul de „fălci de hamster”): materia se află în prim-plan, abordează rapid lucrurile, şi le încorporează; gândire practică orientată în funcţie de rezul­tat, care abia dacă are vreo legătură cu teoria, fiind însă adesea încununată de succes; 10. Occipital pronunţat: „occi­pital de muzician”, idealul egiptenilor (Nefertiti), spiritualitate, frumuseţe, inteligenţă, profil la modă (în vremu­rile vechi occipitalul era accentuat prin coafurile cu coc, în ziua de azi prin tapare ş.a.m.d.); 11. Occipital retras: Gândire redusă, pragmatism.

Sarcină / Temă: 1. Dezvoltarea spi­ritualităţii şi a intelectualităţii; 2. A se afirma în plenitudinea materială; 3. A dezvolta gânduri mari, a se afirma cu mărinimie din punct de vedere spiri­tual şi sufletesc, a se dovedi vrednic de onoare; a-şi dărui sieşi importanţă; 4. A putea selecta („mic dar bun”), a deveni modest; 5. A-şi rotunji (desă­vârşi) propria viaţă, a face din forma Mandalei un simbol al vieţii; a deveni Soare pentru sine însuşi şi pentru cei­lalţi; 6. A da vieţii contur şi profil, a deveni o persoană ale cărei idei și sen­timente sunt înţelese, a-şi aduce propria voinţă în acord cu voinţa lui Dumne­zeu; 7. A acorda prioritate raţiunii, a dezvolta îndemânarea; a gândi întâi şi apoi a acţiona; 8. A reuni polii, a găsi echilibrul în viaţă, a învăţa să recu­noască critica drept şansă de a deveni şi mai desăvârşit; 9. A resimţi şi din lăuntru pretenţiile exterioare; a aduce împlinire în plenitudine, sens şi conţinut în formă; 10. A-şi promova talentele muzicale, a-şi educa percepţiile subtile, a privi în celelalte dimensiuni; 11. A configura într-un mod plin de sens cele aflate la îndemână.

Principiul primordial: 1. Mercur; 2. Marte; 3. Soare; 4. Lună; 5. Soare; 6. Saturn; 7. Mercur; 8. Venus; 9. Jupi­ter; 10. Venus-Neptun; 11. Mercur.

Bibl.: KS.

Cavitate abdominală

Interpretare simbolică: refugiu, cen­tru de greutate, cuib al organelor.

Sarcină / Temă: cavitatea intestinelor: căldură, protecţie; a oferi organelor o casă.

Principiul primordial: Lună.

Căile respiratorii
(Vezi şi Nas, Trahee, Bronhii, Plămâni)

Interpretare simbolică: cale de trans­port a aerului inspirat (oxigen) şi a gazului eliminat (dioxid de carbon); comunicare (schimb de gaze) şi limbaj (modulare a fluxului respirator), a da şi a lua.

Sarcină / Temă: primirea şi schimbul de energie, comunicare cu alţi oameni şi cu toate celelalte fiinţe de pe acest Pământ, inclusiv cu regnul vegetal.

Principiul primordial: Mercur (legă­tură), Marte (energie).

Călcâi
(Vezi şi Tendonul lui Ahile)

Interpretare simbolică: punctul cla­sic al slăbiciunii (Călcâiul lui Ahile); locul cel mai vulnerabil pentru ispitiri (muşcături ale şarpelui) şi cu aceasta pentru legarea de Pământ şi îndepărta­rea de spirit şi spiritualitate (omul este tras înapoi pe Pământ, deşi ar vrea să ajungă în Ceruri): loc al conflictului dintre conştienţa care tinde în sus şi inconştientul care trage în jos (pantofii cu tocul înalt constituie o încercare – cel puţin exterioară – de a se înălţa cu eleganţă deasupra polarităţii).

Sarcină / Temă: legare intensă cu Pământul-Mamă, loc de contact şi con­flict între unitatea paradisiacă şi pola­ritatea pământeană, poartă de intrare pentru nenoroc ca expresie a polarităţii (şarpele se pare că s-ar fi încolăcit după călcâiul Evei şi al fiicelor ei; la răs­tignirea pe cruce, pironul a trecut prin osul calcaneu).

Principiul primordial: Neptun-Saturn.

Ceafă

Interpretare simbolică: legătura din­tre sus şi jos; loc al puterii şi al voinţei de fier; aici se aşează jugul la boi; locul în care se frânge voinţa cuiva: în acest loc purtau iobagii un inel greu, înspre acest loc ţintesc loviturile la spate, dar şi securea călăului şi ghilotina, care urmează să frângă pentru totdeauna voinţa condamnaţilor; atunci când cineva ne stă „în cârcă” el ne devine ameninţător; loc al încăpăţânării: este obositor să ţii capul mereu sus, atât pentru voinţă cât şi pentru muşchii cefei, dar cel care îl lasă să se plece solicită la rândul său muşchii cefei; este un loc de o mare sensibilitate; ceafă de taur (combinaţie dintre un gât puternic şi lat şi unul scurt): a fi taur încăpăţânat şi încremenit pentru „a trece cu capul prin perete”; denotă multă forţă; tapetarea locurilor sensi­bile şi ocrotirea lor de viitoarele lovi­turi în spate.

Sarcină / Temă: menţinerea capului ridicat; ocrotirea magistralei de date (canalul măduvei spinării); în cazul cefei de taur: „a scoate căruţa din noroi”.

Principiul primordial: Venus-Saturn.

Cerebel
(Vezi şi Creierul)

Interpretare simbolică: Centru de coordonare subordonat reglării cen­trale, răspunzător pentru mişcările involuntare şi motricitatea fină; situat în regiunea occipitală.

Sarcină / Temă: acordarea subtilă a mişcărilor; conferă coordonării ultima şlefuire, pentru ca totul să meargă perfect.

Principiul primordial: Mercur-Venus.

Cerul gurii
(Palatul gurii)

Interpretare simbolică: senzor al gustului, loc al bucuriei gurmanzilor; acoperişul cavităţii bucale; perete de sprijin pentru limbă, fiind deci impor­tant în preluarea hranei.

Sarcină / Temă: a degusta, a verifica, a constata gustul cel bun, a evalua mâncărurile: percepere şi orientare gustativă; a decide ce vrem să preluăm în noi.

Principiul primordial: Venus-Jupiter.

Cervix uteri
(Vezi Col uterin)

Chakre

(7 centre de energie supraordonatoare existente de-a lungul coloanei verte­brale; diverse centre subordonate exis­tente, de exemplu, în mâini şi picioare; în reprezentările hinduse, şarpele Kun­dalini, energie concentrată la baza celei dintâi chakre, urcă – în decursul evolu­ţiei – până la cea din urmă chakră.

Interpretare simbolică: vortexuri energetice din corp ce reprezintă pe de-o parte legătura cu Cosmosul, iar pe de altă parte pilotează organele.

Sarcină / Temă: coordonarea evolu­ţiei omeneşti la nivelul material subtil; intermediari între suflet şi nivelul fizic; preluarea energiei cosmice (Prana = forţă vitală); individualizat în modul următor:

1. Chakra rădăcină de la capătul cocci­sului („Muladhara”): centrul energiei şi al vitalităţii. Temă: înrădăcinare, încredere primordială, stabilitate, voinţă de a trăi, implică procese de „mori şi devino” (Goethe); activează sângele, coloana vertebrală; în caz de supraabundenţă de energie: egoism, lăcomie; în caz de energie deficitară: constituţie slabă, conştienţă de sine redusă; Elementul: Pământ. Culoarea: roşu. Principiul primordial: Pluto.

2. Chakra sacrală de sub ombilic („Sva­dhishthana”): centrul emoţiilor. Temă: erotism, sexualitate, forţă de atracţie erotică, simţire feminină, creativitate, entuziasm. Activează: splina, rinichii, organele sexuale feminine, glandele mamare. În caz de supraîncărcare cu energie: agresivitate, obsedare sexuală, manipulare; în caz de aprovizionare deficitară de energie: frigiditate (a ambelor sexe), sentimente de vinovă­ţie, teamă, timiditate. Elementul: Apa. Culoarea: portocaliu. Principiul pri­mordial: Venus, Luna.

3. Chakra plexului solar („Manipura”): centrul sistemului nervos vegetativ. Tema: bucuria de a trăi, încrederea în sine, inteligenţă, ordine spirituală. Acti­vează: pancreasul şi organele digestive, diafragma, pielea, suprarenalele. În caz de supraabundenţă de energie: perfec­ţionism, mania de a munci, suprasolici­tarea; în caz de aprovizionare deficitară de energie: gelozie, neîncredere, lipsă de concentrare şi de conştienţă de sine. Elementul: Foc. Culoarea: galben. Principiul primordial: Mercur.

4. Chakra inimii („Anahata”): centru al simpatiei. Temă: iubirea, compasiunea, omenia. Activează: timusul, sistemul imunitar. În caz de supraîncărcare cu energie: capricios, critic, pretenţios, care judecă pe ceilalţi; în caz de deficit de energie: autocompasiune, tendinţă de a aştepta confirmarea; teama de a fi părăsit sau respins. Elementul: Aer. Culoarea: verde. Principiul primordial: Soarele.

5. Chakra gâtului / laringelui („Vishu­ddi”): centru al motricităţii, activitate, voinţa de a conduce. Tema: comuni­care, deschidere, expresie, responsabili­tate proprie. Activează: sistemul nervos motric, muşchii, urechile, glanda para­tiroidă. În caz de supraabundenţă de energie: aroganţă, încăpăţânare, prea multă vorbărie, grandomanie; în caz de aprovizionare deficitară de energie: timiditate; incapacitate de a-şi exprima propriile gânduri; manipulare ascunsă. Elementul: eter. Culoarea: turcoaz. Principiul primordial: Mercur.

6. Chakra frunţii (cel de-al treilea ochi, „Ajna”): centrul senzitivităţii. Tema: cunoaştere, carismă, intuiţie. Acti­vează: glandele anexe ale creierului şi cerebelul. În caz de supraabundenţă de energie: egocentrism, autoritate, dogmatism; în caz de aprovizionare deficitară cu energie: hipersensibilitate, indisciplină, conştienţă de sine redusă, teamă în privinţa succesului. Element: –. Culoarea: indigo. Princi­piul primordial: Jupiter.

7. Chakra din creştetul capului („Sahasrara”): centru al conştienţei universale, spiritualitate. Temă: a fi una cu Divinitatea. Activează: encefalul, glanda pineală, sistemul nervos. În caz de surplus de energie: depresie, frus­trare, psihoze, migrene; în caz de apro­vizionare deficitară cu energie: lipsa bucuriei de a trăi, slăbiciune a capaci­tăţii de decizie. Element: –. Culoare: violet. Principiul primordial: Saturn, Uranus.

Principiul primordial: (pentru toate chakrele: Neptun-Soare).

Circuitul sanguin

Interpretare simbolică: cerc al ener­giei vitale care se închide în fiecare moment; aprovizionare şi eliminare a reziduurilor.

Sarcină / Temă: unire, intermediere, aprovizionare, dinamizare, hrănire; rotire în jurul centrului.

Principiul primordial: Soare / Marte-Mercur.

Bibl.: H 225-285.

Clitoris

Interpretare simbolică: plăcere, sen­sibilitate, stârneşte pofta erotică.

Sarcină / Temă: excită şi stimulează; bază a orgasmului clitoridian, „peni­sul” femeii (şi din punctul de vedere al istoriei dezvoltării).

Principiul primordial: Venus-Marte.

Coapsă, forma ei

Interpretare simbolică: 1. Puter­nice, musculoase: la femei reprezintă puterea feminină a marii zeiţe; puterea de a ocroti palatul sexului şi de a-l constrânge pe bărbatul care ajunge acolo (Brunhilde), în epoca idealului masculin al femeii, mai degrabă con­trar bunelor obiceiuri, cu excepţia atle­telor; la bărbaţi reprezintă puterea (de a împinge); capacitatea de a domina şi controla ceea ce se află între coapse, „a se menţine în şa” (Rodeo, cow-boy); a-şi crea accesul la o femeie şi a se impune între coapsele ei; 2. Groase, moi: la femei constituie iradierea moli­ciunii feminine; coapsele cărnoase, prea puţin puternice, au constituit mai înainte un ideal al frumuseţii, dar astăzi sunt dezavuate ca peisaje celulitice gelatinoase, lipsite de structură; la băr­baţi nepotrivite în orice privinţă, dar în special în privinţa arhetipală, lipsite de putere şi structură, nepotrivite pentru capacitatea de a rămâne în şa şi de a găsi sprijin în viaţă; 3. Subţiri, zvelte: îndrăgite de femei ca ideal modern feminin al frumuseţii; preferarea ele­ganţei în locul puterii, deşi de la coap­sele zvelte poate porni iradierea unei forţe vânjoase; la bărbaţi: expresia lipsei de putere, incapacitatea de a-şi impune bărbăţia, dificultatea de a se menţine în şa, pierderea sprijinului şi a puterii.

Sarcină / Temă: 1. Intermedierea unei atitudini convingătoare, aducerea forţei de impunere şi a puterii în viaţă; a sta cu amândouă picioarele pe pământ; a-şi crea o situaţie materială mai

pag. 41 - 50