Cele şapte legi spirituale ale supereroilor - Deepak Chopra, Gotham Chopra, carte

Cuvânt înainte vii
Introducere 1
Legea echilibrului 9
Legea transformării 31
Legea puterii 53
Legea iubirii 79
Legea creativităţii 97
Legea intenţiei 115
Legea transcendenţei 131
Activarea creierului de Supererou 155
Lista lecturilor recomandate unui Supererou 164
A apărut în: 2015-11

INTRODUCERE

            Când copiii mei, Malika şi Gotham, au mai crescut, ne-am format un ritual pe care îl practicam în fiecare seară înainte ca ei să meargă la culcare. Eu le spuneam o poveste, de regulă un fel de poveste mistică ce implica binele contra răului, natura sau animale vorbitoare. Într-un punct anume de maxim suspans, când povestea atingea punctul culminant, personajul principal fiind nevoit să-şi confrunte inamicul, să facă faţă unei provocări dramatice sau să ia o decizie critică, mă opream. Le ceream să viseze finalul peste noapte, cu cât mai multă acţiune posibilă. Cu aceste instrucţiuni, adormeau setaţi pe aventură. Dimineaţa, când se trezeau şi se căţărau în patul nostru, le ceream să-mi povestească ce au visat. Îi ascultam cu răbdare povestind despre misiunile în care fuseseră implicaţi. Mă uimea imaginaţia lor bogată şi călătoriile magnifice în care se aventurau pe parcursul nopţii. Adesea poveştile lor îmi aminteau despre marile mituri ale omenirii – poveştile acelea epice despre binele împotriva răului, iubire şi acţiune, trădare, loialitate, conflict, cucerire, virtute şi viciu, multe emoţii şi experienţe cu care ei înşişi nu au apucat încă să se confrunte în tinerele lor vieţi. Au accesat oare minţile lor inocente marele rezervor al imaginaţiei colective?

            Marele psiholog elveţian Carl Jung ne-a vorbit despre subconştientul colectiv şi simbolurile lui arhetipale. Miturile există în „câmpul akashic”, un plan eteric al existenţei unde informaţia, şi în cazul acesta imaginaţia colectivă, este stocată şi tot de aici este recreată generaţie după generaţie. Miturile sunt cel mai aproape de ceea ce putem noi conceptualiza ca fiind de neconceput – infinitul. Sunt expresia cea mai înaltă a finitului – a luptei de a articula infinitul. Aceste poveşti sunt primordiale; ele captează transcendentul şi apoi îl îmbracă cu începuturi, cuprinsuri şi încheieri. Adesea poveştile sunt similare, dar poartă măşti şi costume moderne. Scenariile sunt simple şi personajele fascinante şi adesea înfăţişează lupta eternă dintre bine şi rău, dintre sacru şi profan, dintre divin şi diabolic. Băieţii buni câştigă întotdeauna, dar niciodată nu câştigă cu adevărat. Băieţii răi pierd adesea, dar uneori dau impresia că au câştigat. De fapt, niciuna din părţi nu câştigă sau pierde cu adevărat, iar povestea nu se sfârşeşte niciodată. Acesta este dansul dintre creativitate şi inerţie, dintre evoluţie şi entropie.

            Mai târziu, când copiii au mai crescut, le-am adus din locurile mele natale din India valize întregi pline cu benzi desenate locale care repovestesc marile legende ale moştenirii noastre indiene. Acestea bineînţeles că mai târziu le-au stimulat imaginaţia, dat fiind că acele poveşti măreţe ale nenumăraţilor zei şi zeiţe, împăraţi şi cuceritori erau atât de viu reprezentaţi în paginile acelor cărţi. Îmi place să cred că toate acestea au jucat un rol foarte important în faptul că atât Gotham cât şi Mallika au ajuns să fie nişte povestitori talentaţi.

            În timpul liceului, Gotham nu a fost niciodată cel mai bun elev, însă creativitatea lui era remarcabilă, şi acest trend a continuat şi în timpul colegiului, la Universitatea Columbia din New York City. Aşa cum am făcut dintotdeauna, am ales să-mi concentrez suportul în acele domenii în care era interesat decât să mă îngrijorez pe rezultatele obţinute în domenii care nu-l interesau. I-am încurajat explorările academice pe subiecte cum ar fi religia comparativă, literatura şi filmul. După absolvire, i-a venit ideea, împreună cu prietenul lui Sharad Devarajan, de a reilustra unele din poveştile indiene prezentate în acele cărţi vechi de benzi desenate şi de a le face cunoscute lumii întregi.

            Împreună, au început să recruteze tineri scriitori şi artişti din India – dintre care unul se numeşte Jeevan Kang şi ale cărui realizări grafice originale pot fi regăsite în paginile următoare. La fel ca Jeevan, aceşti nonconformişti erau majoritatea tineri care în cele din urmă ar fi sfârşit prin a ajunge să lucreze sub nivelul lor pentru marile studiouri conglomerate din Occident, însă care au fost încântaţi de ideea de a-şi folosi muşchii creativi pentru a visa la noi personaje şi poveşti. Curând, Gotham şi Sharad l-au contactat pe Sir Richard Branson pentru sprijin în investiţia lor, şi împreună au format o companie care se ocupa de cărţi de benzi desenate pe nume Virgin Comics. Astăzi, după ani de construcţie a companiei împreună cu grupul Virgin, se află aproape în întregime în proprietatea lui Gotham şi a lui Sharad şi se numeşte Liquid Comics (www.liquidcomics.com). Gotham, Sharad şi creatorii pe care i-au adunat în jurul lor produc mituri moderne minunate, iar poveştile dezvoltate în paginile cărţilor sunt transpuse apoi în domenii digitale, filme de lung metraj, jocuri video şi multe altele. Unele dintre proiectele lor sunt în colaborare cu regizori de film cum ar fi John Woo, Guy Ritchie, Shekhar Kapur, Wes Craven şi alţii.

            Această carte este o evoluţie, un punct culminant şi un amalgam al tuturor acestor valori. În multe feluri, o văd ca pe o distilare a propriilor mele idei valoroase de peste ani, explorări, înţelegeri ale conştiinţei şi crearea de mituri, fuzionate cu ale lui Gotham şi ale unei noi generaţii de creatori şi povestitori. Sunt foarte mândru de faptul că încă o dată, ca şi acum mulţi ani în urmă, am iniţiat poveşti pline de elemente arhetipale şi personaje şi le ascult pe măsură ce fiul meu şi alţii aflaţi în parteneriat cu mine le aduc la noi şi măreţe nivele. Acest lucru îmi confirmă credinţa pe care o am că miturile reale şi care dăinuiesc, împreună cu personajele care le populează nu sunt niciodată generate de un singur creator. Ele îşi au originea în acele câmpuri universale care sunt fructificarea eonilor de vise umane, aspiraţii, temeri şi imaginaţii, iar acestea se află într-o transformare şi evoluţie constantă.

            Această carte este povestea creării miturilor moderne şi a creării noilor supereroi care vor transcende identităţile naţionale şi etnice. Aceşti supereroi trebuie cu orice preţ să rezolve crizele noastre curente într-o lume a conflictelor, terorii, războaielor, distrugerii ecosistemelor şi a nedreptăţii sociale şi economice. Personajele şi calităţile generate şi descrise sunt speciale şi reprezintă pionierate, sunt sinteza propriei mele reflecţii şi, la fel de important, sunt înţelegerea lui Gotham şi a generaţiei lui, care a fost inspirată de marii supereroi şi i-a imitat, fie ei de provenienţă orientală sau occidentală, de la Buddha până la Batman.

            Cele şapte legi spirituale ale supereroilor a fost inspirată de cartea mea Cele şapte legi spirituale ale succesului[1]. Am încercat să extrag esenţa acelei cărţi însă aplicată noii generaţii de căutători spirituali. Este în acelaşi timp o carte despre propria mea călătorie întreprinsă învăţându-l pe Gotham despre supereroii Indiei şi învăţând în schimb despre supereroii Americii. În ultimii câţiva ani, şi eu şi el am vorbit şi am participat la răspândirea Conferinţelor de Benzi Desenate San Diego împreună cu alţi scriitori fantastici de mituri, incluzându-l pe legendarul Stan Lee, creatorul companiei Marvel Universe, şi Grant Morrison, cel mai prolific scriitor din industria benzilor desenate din ziua de astăzi.

            Noii supereroi trebuie să se exprime pe ei înşişi în limbajul zilelor noastre şi să vorbească unei noi generaţii, deşi nu pot fi limitaţi şi nu se pot afla în proprietatea niciunuia dintre noi. Trăim vremuri periculoase şi aflate la răscruce. Pe de-o parte, ne expunem riscului propriei noastre extincţii şi de asemenea a planetei noastre din cauza devastatoarei combinaţii dintre obiceiurile străvechi tribale şi tehnologiile moderne care au abilitatea de a şterge orice urmă a vreunei fiinţe umane de pe planetă de mai multe ori la rând. Pe de altă parte, posedăm de asemenea un sistem nervos prin intermediul căruia universul se autosesizează. Mai mult ca niciodată, posedăm mijloacele şi perspicacitatea de a crea o lume cu totul nouă în care stadiul nostru curent de supravieţuire a celor mai buni poate evolua la acela al supravieţuirii celor mai înţelepţi. Calea pe care o alegem va determina viitorul nostru. Acea alegere va fi modelată de calităţile către care aspirăm, calităţi pe care le putem identifica (şi imita) la unii dintre marii eroi şi eroine care au populat legendele şi să le aducem la cunoştinţa civilizaţiei noastre actuale.

            Nu e nicio coincidenţă faptul că în vremea de azi, supereroii ne-au captat imaginaţia cum nu s-a mai întâmplat niciodată până acum. Oriunde te-ai uita, supereroii şi supernaturalul au devenit o parte dinamică a conversaţiilor noastre principale. Supereroii sunt impregnaţi cu puteri magice care provoacă legile spaţiului şi timpului, oferindu-ne o viziune a unei lumi care se poate schimba. Supereroii explorează limitele energiei şi conştienţei şi ne permit să ne înţelegem mai bine pe noi înşine şi potenţialul nostru.

Iată de ce, în opinia mea, supereroii ne pot ajuta să salvăm planeta într-un fel cât se poate de real. Şi mai important, noi putem deveni acei supereroi. În paginile următoare, am încercat să unesc punctele dintre unele tradiţii străvechi înţelepte, aşa cum le-am înţeles eu în viaţa mea şi personajele supereroilor costumaţi care abundă în mitologiile moderne de astăzi. La Batman am văzut calităţi care se aseamănă cu cele ale lui Buddha. La Superman, cu siguranţă regăsim atribute care îl definesc şi pe Lord Shiva. Dincolo de acestea, totuşi, avem nevoie să atingem noi frontiere. Trebuie nu doar să identificăm în aceste personaje anumite calităţi aspiraţionale care deja se află în stadiu latent în noi, ci trebuie să le şi hrănim cu ingredientele puternice ale intenţiei, atenţiei şi acţiunii, astfel încât să putem crea o nouă castă a personajelor. Acele personaje sunt cele care păstrează legătura nu numai cu sinele lor înţelept ci de asemenea cu sinele lor umbră, şi au o înţelegere mai profundă a conexiunii tuturor lucrurilor. Dacă reuşim, rezultatul va fi un traseu clar determinat pentru trăirea vieţii la potenţialul nostru maxim, descoperindu-ne supereroul din noi şi rescriind povestea omenirii.

Deepak Chopra

1

LEGEA ECHILIBRULUI

Echilibrul este interacţiunea dintre fiinţe, sentimente, gândire şi fapte. Supereroii integrează aceste patru nuclee ale stadiilor existenţei în turbulenţa lumii şi activitatea de zi cu zi şi procedând astfel, sunt capabili să facă faţă în mod creativ fiecărei provocări cu care se confruntă şi să creeze o atmosferă de putere interioară şi iubire oriunde s-ar afla. Drept rezultat, supereroul ideal este un maestru al artelor marţiale, care în esenţa lor reprezintă o disciplină spirituală.

            Am descoperit recent că dacă întrebi pe cineva cine este supereroul lui preferat este ca şi cum l-ai întreba care este părintele lui favorit. Este o întrebare la care e imposibil de răspuns virtual şi care poartă asupra ei o povară periculoasă. Fiul meu m-a informat că dacă iei cele două mari edituri de carte de benzi desenate – Marvel şi DC Comics – ai de ales între cinci şi zece mii de personaje.

            – Sunt incluşi aici eroii şi răufăcătorii, unii dintre ei trecând dintr-o parte într-alta din când în când, îmi divulgă el. Destul de adesea unii dintre eroi se dovedesc a fi distructivi, devin răufăcători până la punctul chiar de autodistrugere.

            Mi-a înşirat câteva exemple: Wolverine, Justiţiarul, Hulk.

            – Dar cum rămâne cu Batman? l-am întrebat eu, expunându-mi cunoştinţele limitate despre acest neînfricat, încercând să prind o frântură din ceea ce povestea el.

            – Are momentele lui, aprobă Gotham din cap.

            – Dă-mi un exemplu, l-am provocat eu.

            A analizat întrebarea preţ de o clipă înainte să înceapă.

            – Lui Batman i se mai spune Cavalerul Negru, deoarece chiar dacă el este un protector al asupriţilor şi un susţinător al dreptăţii, un aducător de lumină prin virtutea faptului de a fi un supererou, partea lui întunecată – umbrele şi temerile – este cea care îl conduce de cele mai multe ori. Este vorba de o copilărie chinuită, zguduită de tragedie, de teama de a fi izolat şi angoasa în faţa sentimentului de lipsă de sens care nu i-au dat pace. Indiferent cât de eroic se dovedeşte a fi Batman, indiferent cât de triumfător este, trecutul lui tragic îl trage mereu de mânecă şi îi provoacă acţiunile. Chiar şi adversarii săi cei mai de seamă – cum ar fi Jocker sau Riddler – reflectă propriul lui haos interior. Aceştia reprezintă propriile lui temeri şi coşmaruri, lipsite de control şi aduse la viaţă, pentru că în interiorul lui freamătă unele din aceleaşi caracteristici care, lăsate să se infecteze, l-ar putea copleşi. Ar putea deveni ele înseşi. Trăieşte pe muchie de cuţit, sub ameninţare continuă, tentat de întuneric, dar rar se întâmplă să cadă.

            – E conştient de toate acestea? am întrebat eu, impresionat.

            Gotham aprobă din cap.

            – Angoasa este cea care îl conduce pe Batman.

            Intrase în poveste de-acum. A continuat aşa, povestind despre una din poveştile lui preferate din paleta vastă a miturilor cu Batman.

            – Se numeşte War on Crime. Batman întâlneşte un tânăr ai cărui părinţi au fost ucişi într-un atac violent. Pentru Batman este amintirea propriului său trecut tragic, copil fiind şi purtând numele de Bruce Wayne, când a fost martorul uciderii prin împuşcare a propriilor săi părinţi de către o epavă de om ahtiat după droguri. Anii au trecut, iar acum Batman cunoaşte foarte bine provocările negre cu care s-a confruntat băiatul, crescând fără a avea parte de îndrumarea părinţilor săi. Reflectând asupra naturii acelei întunecimi – de la gangurile reci şi umede din Gotham City şi până la costumele de corporatist emanând lăcomie şi voracitate – Batman priveşte cum tânărul orfan merge pe linia subţire a muchiei unui cuţit; un pas greşit te poate atât de uşor duce către o viaţă a criminalităţii, a conflictului şi a abandonării de sine. „Nu momentele de tragedie ne definesc viaţa”, a mai spus Gotham, citând faimoasa replică a lui Batman din War on Crime, „ci alegerile pe care le facem pentru a face faţă tragediilor.” Foarte intens, nu-i aşa? spuse el cu un zâmbet.

            – Mda, am aprobat eu. Nu-i rău.

            Marile poveşti cu supereroi sunt propriile noastre poveşti. Sunt metafore pentru provocările şi conflictele cu care ne confruntăm în propriile noastre vieţi iar puterile – înţelepciunea noastră interioară – trebuie să o detonăm din interiorul nostru pentru a depăşi acele provocări şi pentru a evolua încontinuu.

            Luptele pe care le dă Batman pe străzile şi gangurile din oraşul lui sunt aceleaşi pe care le dăm şi noi, în propriile noastre vieţi. Amplasamentul, personajele şi intriga se combină pentru a crea poveşti mitice eroice în care binele luptă contra răului, însă luptele cu care se confruntă aceşti eroi au ecou asupra propriilor noastre experienţe. În vieţile noastre acestea se arată sub forma conflictelor emoţionale cu cei pe care îi iubim şi cu care muncim, a dilemelor spirituale şi etice aprinse de coliziunea dintre ştiinţă şi spiritualitate, şi a angoasei existenţiale stăvilite de tehnologia în continuă evoluţie care ne înconjoară. Noi cu toţii, simpli muritori, suntem expuşi acestui torent al schimbărilor. Mulţi dintre noi încearcă încontinuu să prindă „înţelesul” într-o înţelegere rigidă şi statică a lumii.

            Dar putem învăţa de la supereroii pe care i-am creat împreună, din încercările şi victoriile lor, din forţa şi slăbiciunile lor, putem învăţa cum să ne ducem la bun sfârşit propriile noastre bătălii de zi cu zi. Dacă putem să le stăpânim abilităţile, vom descoperi multă cunoaştere benefică şi călăuzire pentru a trăi profund implicaţi în transformarea personală şi globală. Aceste abilităţi sunt cheia pentru a ne maximiza propriile noastre potenţiale ca indivizi, iar la nivel colectiv să facem lumea mai bună acţionând toţi deodată. Iar Legea Echilibrului este singurul loc din care trebuie să începem.

            Supereroii ştiu că singura modalitate de a rezolva orice provocare este introspecţia. Ei ştiu că echilibrul este ingredientul cheie pentru identificarea oricăreia dintre superputerile lor, flexarea şi apoi extragerea maximului de efect din ea. Există o vorbă în tradiţia înţelepciunii orientale care spune că măsura iluminării unui om este dată de gradul în care acesta se simte confortabil cu paradoxul, contradicţia, confuzia şi ambiguitatea. Friedrich Nietzsche spunea: „Trebuie să fie haos înăuntrul tău ca să dai naştere unei stele căzătoare.” Asta este ceea ce fac marii supereroi. Se conectează cu propria lor conştiinţă şi se împacă cu frecuşurile vieţii. Rămân centraţi şi acţionează din acel loc al puterii şi al echilibrului.

            Supereroii prosperă atunci când există confuzie şi haos, pentru că indiferent câtă nebunie ar fi în jurul lor, ei rămân bine ancoraţi. Ei înţeleg instinctiv că viaţa este o confluenţă de sensuri, relaţii şi contexte. Supereroii îşi dau seama că pentru a găsi armonia, trebuie să punem în echilibru tot ceea ce ne înconjoară. Pe scurt, supereroii pun în echilibru forţele luminii şi ale întunericului, furiei şi seninătăţii, sacrului şi profanului din ei înşişi iar din aceasta îşi construiesc o identitate puternică şi care ştie ce vrea.

            Echilibrul nu vine doar din principala abilitate de a cumpăni între toate forţele opuse ale universului, ci şi din abilitatea de a le recunoaşte şi a le stăpâni. Cosmosul însuşi este o colecţie a tuturor forţelor care au existat vreodată în spaţiu şi timp. Lumina şi întunericul, binele şi răul, divinul şi diabolicul, păcătosul şi sfântul şi orice altă pereche de energii conflictuale care saturează universul – acestea reprezintă sângele care curge prin venele vieţii noastre şi ne animează acţiunile. Fluxul şi chiar coliziunea dintre aceste forţe şi energii este ceea ce generează viaţa însăşi. Istoria civilizaţiei umane este doar o altă mărturie a acestui lucru, înfăţişând contrastele din interiorul umanităţii înseşi. Pentru fiecare Gandhi există un Hitler. Pentru fiecare mişcare hrănită cu ură care creşte şi are impact peste timp există una justificată care contraatacă şi contrastează cu ea. Această fricţiune şi balansare ulterioară a forţelor opuse este ceea ce pune bazele existenţei noastre progresive.

            Noi înşine suntem un amalgam al acestor energii şi forţe. Te-ai simţit vreodată atât de ros de furie şi frustrare încât să-ţi doreşti să dai cu pumnul în perete sau să controlezi de la distanţă un loc anume? Apoi ai simţit furia incredibilului Hulk sau a lui Wolverine. Ai simţit vreodată nevoia de a te răzbuna pe cineva care nu s-a purtat corect cu tine? Acelaşi caracter răzbunător îl mână din urmă pe Batman, Daredevil sau pe Justiţiar. Dacă aceste emoţii îşi sunt familiare, înseamnă că deja ai făcut parte dintr-o poveste cu supereroi.

            Acum să trecem la următorul nivel. Cum putem menţine în mod conştient echilibrul în interiorul nostru şi să facem alegerile de pe un teren al conştienţei? Cum putem să facem să acţionăm dintr-un loc al intenţiei contemplative în loc să reacţionăm la vârtejul de emoţii şi revendicări din jurul nostru? Cum să ne aflăm pacea în vieţile noastre şi să facem ca acea pace să se reflecte în acţiunile noastre? Cum putem fi siguri că drumul nostru prin viaţă este evolutiv?

            Începutul răspunsului este menţinerea calmului. În acest caz, calm înseamnă să fii centrat şi să fii în deplină claritate a conştienţei. Aşa cum Batman anticipează viitorul pentru orfanul din War on Crime, ancorându-te în starea de calm capeţi forţa de a lua decizii clare şi eficace.

            Supereroii ca Batman nu cedează niciodată în faţa a nimic ce le-ar diminua din calitatea conştiinţei lor. Ei nu alunecă în stări de conştiinţă alterată care le-ar putea deforma limpezimea minţii şi a trupului. Din contră, rămânând mereu sobri şi din punct de vedere emoţional proaspeţi şi energici îşi permit să existe în stări de conştienţă expandată în care nicio fărâmă de nelinişte şi agitaţie nu îi poate perturba vreme îndelungată.

            Experienţele adevărate de bucurie, extaz şi iubire nu le poţi avea decât în stările expandate sau mai înalte de conştienţă. Aceste experienţe se nasc din conexiunea cu adevăratul tău Sine, Sinele transcendent (despre care vom discuta într-un capitol ulterior). Caracteristicile acestui Sine transcendent sunt aceleaşi cu ale naturii înseşi. Starea naturală a Universului este să se afle în echilibru – fie că e vorba de ecologie, anotimpuri sau corpurile noastre individuale şi metabolismul lor. Când ceva iese din echilibru, natura caută în mod spontan să refacă balanţa cu scopul de a evolua încontinuu. Singurul lucru care poate opri acest proces de restaurare naturală este acţiunea noastră de inhibare atunci când introducem o toxicitate artificială în sistem.

            Supereroii sunt ancoraţi într-o totală claritate. Deoarece starea de claritate este atât de importantă pentru supereroi, ei fac orice pentru a o întreţine şi a o susţine. Promovează starea de bine fizic şi de sănătate mintală. Îşi cultivă starea de bine din punct de vedere fizic prin exerciţii regulate şi o nutriţie bună, observând efectele hranei asupra corpului lor şi cum aceasta îi face să se simtă mai plini de energie. În acelaşi timp, ei sunt în orice clipă atenţi la starea lor mentală de bine. Aceasta începe prin a se asigura că somnul este de bună calitate şi odihnitor şi, mai mult, că coordonarea dintre minte şi corp rămâne mereu la un nivel optim, cel mai bine fiind obţinută prin practicarea unor discipline cum ar fi artele marţiale, yoga, meditaţia şi tehnici de respiraţie.

            Starea de bine emoţională este la fel de importantă pentru menţinerea vârfului de conştienţă a supereroilor. Aceasta este susţinută de relaţiile de prietenie sănătoase şi eliberarea de emoţiile toxice, cum ar fi ostilitatea, resentimentele, teama, vinovăţia şi depresia. Pentru a curăţa aceste toxine:

☺   Ostilitatea este durerea readusă în memorie şi dorinţa de a regla conturile

☺   Teama este anticiparea durerii în viitor

☺   Învinovăţirea este durerea direcţionată către sine atunci când te blamezi singur

☺   Depresia este diminuarea energiei ca rezultat al tuturor celor de mai sus.

Supereroii se ţin departe de aceste emoţii toxice, şi asta nu prin negarea durerii emoţionale, ci prin păstrarea contactului cu aceasta şi transcenderea ei. Ei înţeleg că orice poveste, inclusiv a lor, nu poate fi definită în termeni de bine absolut, pentru că orice lucru lipsit de un contrast de bază – fricţiunea dintre bine şi rău, lumină şi întuneric – devine banal şi osândeşte persoana la o definitivă şi totală inerţie. Din contră, cei mai dinamici şi puternici supereroi (sau oameni) sunt cei care pot echilibra forţele luminii şi ale întunericului în propria lor fiinţă, să navigheze prin zonele umbrite ale propriilor lor temeri, furii şi emoţii întunecate, pentru ca apoi să le canalizeze către acţiuni mai constructive şi mai pline de compasiune.

Datorită conştienţei lor clare, supereroii îşi asuma responsabilitatea pentru toate experienţele dureroase fără ca vreodată să joace rolul victimei. Ei sunt capabili să intre în contact cu durerea şi sentimentele lor prin conştientizarea desăvârşită a senzaţiilor corpului. Senzaţiile corpului reflectă stările emoţionale. Pentru supereroi, abilitatea de a localiza emoţii şi sentimente în corp, de a le defini, de a le exprima pentru ei înşişi fără să-i blameze pe alţii, de a le împărtăşi cu prietenii apropiaţi, de a le elibera prin ritualuri conştiente, de a merge mai departe şi a celebra libertatea care vine atunci când nu te agăţi de experienţele dureroase din trecut le permite să nu devină victimele lor. De fapt, eliberarea de toxinele emoţionale eliberează o energie imensă asupra supereroilor, pe care aceştia o pot aloca atât pentru propria lor evoluţie cât şi pentru cea a comunităţii.

* * *

            Cu şi din această stare de conştiinţă, supereroii pot integra cele patru niveluri principale ale existenţei – fiinţarea, simţirea, gândirea şi acţiunea. Conştientizarea acestor niveluri penetrează fiecare intenţie şi acţiune a supereroilor şi le permite să fie cei mai buni. Primul nivel al existenţei este fiinţarea. Asta înseamnă conştienţă focalizată. Ca şi în cazul supereroilor, ţinta noastră este găsirea liniştii de nezdruncinat din noi înşine în turbulenţa şi haosul lumii din jurul nostru. În ciuda nebuniei, stresului şi vacarmului de activităţi care urlă în jurul nostru – fie acestea fizice sau emoţionale – noi trebuie să găsim o cale de a ne conecta cu liniştea din interiorul nostru.

            Al doilea nivel al existenţei este simţirea. Simţirea este absolut precisă în acţiunile noastre şi nu se lasă distrasă de impulsurile toxice care ne lipsesc de putere, cum ar fi furia, ostilitatea, retribuţia, gelozia şi teama. Această manieră de focusare asupra sinelui este lipsită de milă. Nu că ar fi lipsită de empatie, ci doar că există o precizie disciplinată faţă de conştientizarea totală a propriilor noastre sentimente. Fiind în contact cu propria noastră conştientizare a emoţiilor avem siguranţa că orice intenţie care se naşte din aceasta este de asemenea înrădăcinată într-un echilibru emoţional. Simţirea mai înseamnă şi extirparea nevoii de a avea dreptate şi de a fi cel mai important. Supereroii nu sunt niciodată convinşi că doar ei au dreptate.

            Al treilea nivel al existenţei este gândirea. Cea mai înaltă formă de gândire este creativitatea. Este revelaţia că nu există problemă care să nu poată fi rezolvată prin creativitate. Acest mod de a gândi ar trebui să fie în aliniament cu cele mai înalte idealuri şi valori ale noastre cum ar fi adevărul, bunătatea, armonia şi evoluţia spirituală. Când alegerile sunt deliberate şi puse în acţiune din acest loc de focusare emoţională, rezultatul va fi transformaţional şi pozitiv.

            Al patrulea şi ultimul nivel al existenţei este acţiunea. În multe feluri, este culminarea primelor trei niveluri ale existenţei şi înseamnă ieşirea din cele trei stadii mai orientate către reflecţie şi orientarea către acţiune. Sigur că aceste acţiuni trebuie să fie aliniate cu fiinţa noastră, sentimentele şi gândirea noastră. Acest lucru se întâmplă în mod spontan atunci când suntem sensibili la feedback, hotărâţi şi dornici de a ne asuma riscuri calculate. Atunci când soseşte momentul acţiunii, noi vom şti intuitiv ce avem de făcut, şi o vom face impecabil şi cu intenţia binelui suprem, lăsând rezultatele, cu o detaşare totală, în seama marelui necunoscut.

            Când aceste patru niveluri ale existenţei se află în armonie unul cu celălalt, acţiunile noastre, comportamentul şi înfăţişarea o demonstrează. Fiecare parte din noi – de la sentimentul propriului sine, interacţiunea cu ceilalţi şi contribuţia adusă lumii – se integrează şi se echilibrează în mod spontan, iar rezultatele sunt reale şi substanţiale. Deciziile curg fără efort. Intenţiile noastre personale se aliniază cu evoluţia de bază a naturii. Ele ne conduc către alegeri pe care le simţim intuitiv ca fiind cele corecte şi care generează sincronicitate sau coincidenţe pline de sens. Inteligenţa universală – sau inteligenţa profundă şi atotcuprinzătoare care animează tot ce ţine de natură, inclusiv pe noi – curge prin noi. Înseşi intenţiile noastre sunt intenţiile universului. Atunci când operăm din acea stare de linişte şi calm a sinelui, nu există să întâlnim vreo rezistenţă care să nu poată fi depăşită cu uşurinţă.

            În cazul supereroilor, ei se află la un nivel maxim de eficienţă atunci când operează de la acest nivel de conştienţă echilibrată, unde propriile lor emoţii interioare (sentimente) – chiar dacă sunt alimentate de emoţii ascunse în profunzime şi inflamabile – sunt integrate nivelurilor lor de fiinţare şi gândire. Rezultatul este superacţiunea. Batman este protectorul Gotham City-ului. Superman are grijă de Metropolis. Ei fac ceea ce trebuie la momentul cel mai potrivit şi în maniera cea mai potrivită pentru a-i proteja pe cei care au nevoie de ajutor.

            Însă nici chiar supereroii nu sunt perfecţi tot timpul. De fapt, personaje din marile mitologii au expus dezechilibre epopeice. Ca şi noi, în momentele mai grele pot fi grenade emoţionale gata de a exploda. Zeus, regele zeilor şi cel mai puternic din străvechiul panteon grecesc, era renumit pentru furia şi înclinaţia sa de a se năpusti cu fulgere şi trăsnete asupra celor care-l iritau. Lord Shiva, echivalentul său indian, era cunoscut sub numele de „distrugătorul universului”; o simplă clipire din ochi a fost de-ajuns odinioară ca să aştearnă o eră de întuneric similară cu apocalipsa.

            Dar ce spuneţi despre o „superfiinţă” şi mai familiară, cunoscută pentru furia şi nebunia ei de necontrolat: Dumnezeu însuşi. Pe parcursul întregului Vechi Testament, Dumnezeu este un demon irascibil responsabil de genociduri şi care cere sacrificii de la cei mai devotaţi discipoli (cum ar fi Abraham) şi pedepseşte nenumăraţi alţii (cum ar fi Saul) pentru ofense aparent inofensive, chiar discutabile. Şi totuşi, răzbunătorul şi necruţătorul Dumnezeu din Vechiul Testament este acelaşi cu Domnul plin de milă şi compasiune din Noul Testament. Dumnezeul cel sărman, neiertător şi ucigaş din Vechiul Testament nu e cineva cu care nu ţi-ai dori nici măcar să bei o ceaşcă de cafea, însă noul şi superiorul Dumnezeu din Noul Testament este puternic şi fermecător, responsabil şi educativ în acelaşi timp, şi cu siguranţă cineva pe care l-ai invita cu plăcere să ia cina la tine acasă.

            Toate mitologiile religioase şi spirituale sunt pline cu personaje din acestea – zei şi zeiţe pline de paradoxuri şi contradicţii, a căror furie şi răzbunare nu cunosc limite, însă pe partea cealaltă bunăvoinţa şi binecuvântările lor sunt aducătoare de minuni, salvare şi revelaţii. De ce? Pentru că Dumnezeu este asemeni nouă. Dumnezeu este de fapt instinctul nostru cel mai înalt de a ne cunoaşte pe noi înşine şi o proiecţie a propriei noastre conştiinţe. Ca şi în cazul supereroilor, imperfecţiunea lui este propria noastră imperfecţiune. Aspiraţia lui către echilibru este propria noastră aspiraţie.

            Ram este străvechiul supererou din inima celei mai mari legende a Indiei, Ramayana. El este încarnarea lui Dumnezeu pe pământ în încercarea de a-şi salva soţia, zeiţa Sita, din ghearele demonicului Lord Ravan. Manifestarea fizică a lui Ravan duhneşte de întunecime şi viciu – are o piele putredă, plină de băşici, mai multe capete şi o faţă cu adevărat oribilă. El a răpit-o pe Sita în speranţa că divinitatea şi fertilitatea ei ar putea ajuta la regenerarea nu doar a fiinţei lui, dar şi a mediului apocaliptic în care îşi duce existenţa.

            Pentru a o salva pe Sita, Ram porneşte cu oastea împotriva hoardelor de demoni ale lui Ravan. Însă înainte de bătălia apocaliptică, sfetnicii spirituali ai lui Ram îl sfătuiesc ca, pentru a fi siguri de victorie, să invoce toate elementele şi forţele universului şi apoi să le stăpânească, folosindu-se astfel de forţa acestora în ceea ce avea să fie cu siguranţă bătălia vieţii lui. Pentru a putea face asta, continuă sfetnicii lui Ram, va avea nevoie de cel mai învăţat savant al lui, care să deţină cunoştinţe avansate, pentru a-l putea conduce printr-un ritual. Acesta nu poate fi un om obişnuit şi nici măcar un oficial religios, ci trebuie să fie cineva care să înţeleagă cum trebuie invocată multitudinea acestor forţe, cineva care de fapt a mai făcut asta. Pentru Ram, este identificat o singură fiinţă care se califică: Ravan. De fapt, nu ar trebui să fie cu adevărat o surpriză pentru Ram faptul că inamicul lui numărul unu, cea mai puternică fiinţă malefică din tot universul, este ceea ce este deoarece stăpâneşte asupra tuturor forţelor şi elementelor din univers.

            Aşa că Ram face ceva de neimaginat. Înainte de război, îl invită pe Ravan să facă ritualul pentru el. Ravan vine. Într-adevăr, el nu este doar întruchiparea răului; el este de asemenea fiinţa cea mai învăţată, un maestru al celor şapte chakre, originile adevăratei puteri, deopotrivă fizice şi psihice. Ravan este de acord să facă ritualul pentru Ram, cu o singură condiţie. Ram este confuz, nu doar din cauză că inamicul lui pare dornic să-l ajute dar şi pentru că nu ştie ce i-ar putea oferi lui Ravan în schimbul serviciilor sale. Demonul o are deja pe soţia lui, Sita. Ram şi-a pierdut deja regatul şi este gata să pornească la război împotriva celei mai puternice forţe a răului din univers. Pare că nu are prea multe de oferit.

            Ravan zâmbeşte. „Când se va termina războiul dintre noi”, spune el, „în penultimul moment, tu şi cu mine ne vom afla faţă în faţă, binele contra răului. Când va sosi acel moment final, promite-mi că săgeata care mi se va împlânta în inimă va veni direct de la tine. Vreau ca Dumnezeu să mă omoare. Pentru că în acea lovitură finală se va afla ispăşirea mea. Dreptatea ta va echilibra furia mea. Stăpânirea ta va echilibra nebunia mea. Tu îmi vei lumina umbra.”

            Ram este de acord.

            Simplu spus, umbra este partea diabolică a sufletului nostru. În conştiinţa supereroilor, umbra apare adesea ca o supercanalie, dar nu vă lăsaţi înşelaţi. De fapt supecanalia este supereroul sabotat de un dezechilibru din interiorul lui. Pe câtă vreme energia divină din noi tinde către evoluţie, creativitate şi conştiinţă elevată, energia umbrei diabolice din noi este distructivă, separativă şi autosabotoare.

            Supereroii combat acest lucru ştiind că oricine are o umbră, inclusiv ei. Să susţii că tu nu ai o umbră înseamnă de fapt să o negi, sau să te menţii într-un întuneric total, rupt de lume. Dacă alegi lumina, aşa cum fac supereroii, îţi vei vedea mereu umbra. Ştiind acest lucru, lumina puternică a conştiinţei elevate poate să arunce mereu o privire asupra umbrei sabotoare.

            Umbra rar dă înapoi. Chiar şi atunci când pare învinsă, de regulă doar se retrage ca un superticălos pentru a se regrupa şi a elabora un nou plan. Asta pentru că natura ei este să şteargă orice sămânţă care ar putea da naştere unei evoluţii. Aşa că dacă-ţi ignori umbra sau consideri că ai pus stăpânire pe ea, va deveni şi mai puternică şi mai agresivă. Nu numai că nu te va lăsa în pace, ci va căuta să te anihileze complet. Supereroii decăzuţi i-au permis umbrei să devină victorioasă. Echilibrul dintre forţele luminii şi cele ale întunericului a fost compromise pentru totdeauna, iar acum domneşte epoca întunericului. În istoria benzilor desenate găsim o grămadă de poveşti care dovedesc acest lucru – eroi şi eroine corupţi de propriile lor puteri sau infectaţi de egourile lor.

            Într-un singur punct un simbiot întunecat îl încleştează pe eroicul Spider-Man. Fiinţa din umbră scoate la suprafaţă impulsurile întunecate ale lui Spider-Man, făcându-l să devină arogant, răzbunător şi egoist. Faimosul lui costum în roşu şi albastru chiar se transformă în negru atunci când îşi asumă de-a dreptul personalitatea umbrei. Dar în cele din urmă Spider-Man reuşeşte, prin propriile sale puteri, să reziste în faţa acestor aspecte ale umbrei şi se leapădă de simbiot. Acesta acaparează atunci o altă fiinţă şi devine unul dintre duşmanii de prim rang ai lui Spider-Man, cunoscut sub numele de Venom, care îl urmăreşte încontinuu şi-i aminteşte mereu ce supererou ar fi putut deveni dacă s-ar fi abandonat propriei sale umbre.

            Umbra este primitivă şi secretoasă şi trăieşte în ruşine şi vinovăţie, când apărând când dispărând din vedere. Se ascunde prin pasaje secrete, alei întunecate şi poduri bântuite de fantome, şi prin închisorile sufletului nostru. Situaţiile abjecte cum ar fi sărăcia, conducătorii mediocri, o mentalitate de genul „noi contra lor”, represiunea, privaţiunea, nedreptatea socială, tortura, susţinerea faptului că numai tu ai dreptate mereu, suprimarea dorinţei, teama şi conflictul, toate acestea creează terenul perfect care să susţină creşterea şi dezvoltarea umbrei. Aceste circumstanţe putrede şi decadente sunt familiare începând cu peisajele urbane mitologice ale Sodomei şi Gomorei şi până la Sin City şi Gotham City. Însă acestea nu sunt de fapt decât părţile singuratice şi abandonate ale noastre înşine. Supereroii sunt conştienţi de asta şi ştiu întotdeauna cum să evite să se regăsească în situaţii care să aprindă energia umbrei.

            Mai mult, supereroii îşi recunosc umbrele, intră în legătură cu ele, chiar le îmbrăţişează şi le iartă, şi apoi le folosesc în mod creativ. De fapt, supereroii înţeleg faptul că atunci când este gestionată corect, umbra poate fi cel mai bun aliat al nostru. Cei mai mulţi oameni simt vinovăţie şi ruşine atunci când se confruntă cu umbra lor şi prin urmare fac tot ce le stă în putinţă să o pună sub zăvor şi să facă în aşa fel încât să dispară orice semn al acesteia. Bineînţeles că acest lucru nu face decât să antagonizeze umbra şi îi permite să iasă la suprafaţă atunci când este mai puţin dorită. Dar supereroii sunt mai presus de aceste tabuuri. Ei ştiu că nu există experienţă în lipsa contrastului – fierbinte şi rece, plăcere şi durere, întuneric şi lumină. În lumea spaţiului, timpului şi cauzalităţii – sau a relativităţii, cum obişnuim să-i spunem – acest joc al antitezelor este factorul care duce la evoluţia universului şi a tot ceea ce se află în interiorul lui.

            Odată conştienţa adusă în prezenţa umbrei şi a condiţiilor care o pot agita, supereroii dau un bobârnac uşor lucrurilor şi se întreabă pe ei înşişi ce dar ar putea de fapt să le aducă umbra. Acest gest îi face pe supereroi mai puţin critici la adresa nu numai a lor înşişi ci şi la adresa altora, şi îi îndepărtează de melodrama şi senzaţionalismul asociat judecării celorlalţi şi generator de bârfă. Rezultatul este încă o dată o cumpătare care îi aduce pe supereroi mai aproape de energia lor spirituală şi de identitatea lor creativă.

            În felul acesta, supereroii pun umbra în serviciul creativităţii. De exemplu, dacă cineva are o personalitate care provoacă dependenţă, atunci acea persoană ar trebui să-şi canalizeze acea energie înspre ceva benefic – exerciţii sau explorări creative. Unele dintre cele mai celebre opere de artă ale civilizaţiei, cum ar fi cele create de Michelangelo şi Picasso, sunt produsele îmbrăţişării de către artişti a propriilor lor umbre şi a concentrării energiei acestora într-un mod creativ. Dacă umbra ta este plină de furie şi mânie, contemplă felul în care această energie copleşitoare poate fi canalizată către o altă direcţie şi transformată în ceva mai productiv. În starea de calm în care devii conştient de tine însuţi şi de umbra ta, capeţi puteri noi pentru a o stăpâni.

            Subiectele benzilor desenate şi marile mitologii străvechi sunt de regulă axate pe circumstanţe dure. În vreme ce peisajele urbane putrezinde abundă în crime şi sărăcie sau în tărâmuri imaginare în care sunt vânaţi demonii şi apocalipsa e la un pas, în aceste lumi îşi fac apariţia adesea acei mari eroi pentru a-şi face treaba. Iar ceea ce montează povestea este chiar duşmănia dintre aceste forţe. În cele mai bune dintre aceste poveşti, duşmănia nu moare niciodată pentru că n orice poveste – sau personaj – în care binele învinge răul în termeni absoluţi sau în care viaţa învinge moartea pentru totdeauna riscă propria extincţie. Banalitatea acelui „până la adânci bătrâneţi” ar osândi un personaj sau o lume la o inerţie definitivă. Căutarea echilibrului în aceste lumi ale contrariului, paradoxului şi conflictelor este călătoria supereroului. Este călătoria noastră.

            Din acest motiv, echilibrul este prima lege spirituală a supereroilor. Pentru a ne găsi pacea în viaţa noastră de zi cu zi şi a aspira către stări superioare de conştiinţă este absolut important să găseşti şi să menţii fragilul echilibru dintre fiinţare, simţire, gândire şi acţiune. Recunoaşterea şi salvarea propriei tale umbre din temniţele propriului tău suflet – şi apoi folosirea ei în scop creativ prin conştientizarea stării de calm – este calea cea mai practică şi eficientă de a practica Legea Echilibrului.

            Această lege, atunci când este pusă în aplicare, are potenţialul de a schimba felul în care gândim şi acţionăm. Putem păşi dincolo de bariera de zgomot care ne înconjoară şi descoperi potenţialul nostru de a trăi în armonie cu noi înşine şi lumea. Acţiunile noastre, deciziile şi gândurile vor prinde rădăcini, iar noi vom începe să vedem lumea şi locul nostru în ea dintr-o perspectivă cu totul nouă. Asemeni unui supererou care stă deasupra pământului şi priveşte în jos, şi noi căpătăm brusc o nouă perspectivă.

            Următoarele exerciţii de supererou vor alimenta echilibrul. Ceea ce trebuie să faci este să devii tot mai conştient de ele în comportamentul tău integrând ritualuri în jurul lor în fiecare zi; observă-le în anumite momente din zi sau pentru anumite perioade de timp. În cele din urmă vor deveni parte din existenţa ta obişnuită.

    Angajează-te în a te simţi bine din punct de vedere fizic şi emoţional. Acordă atenţie fizicului; integrează o formă de exerciţii cardiovasculare în rutina ta zilnică. De asemenea acordă atenţie dietei tale şi alimentelor pe care le oferi corpului tău. mai mult, în ce priveşte corpul tău emoţional, observă relaţiile şi situaţiile toxice în care te bagi singur şi elimină-le treptat din viaţa ta.

înţelege şi menţine o relaţie sănătoasă cu umbra ta. Identifică în ceilalţi acele calităţi care generează stres, rezistenţă, repulsie, frustrare şi furie. Fă o listă cu toate acestea şi apoi reflectează la prezenţa lor în tine. Data viitoare când vei simţi vreuna din aceste emoţii distructive dându-ţi târcoale, respiră adânc şi contemplă-i sursa. Nu te lăsa să devii victima emoţiilor tale. Recunoaşte-le şi gândeşte-te cum le-ai putea canaliza în ceva mai constructiv.

[1] Carte apărută la editura Mix din Braşov, în anul 2003. (n. tr.)