Cele patru doctrine principale ale Noului Ierusalim - Emanuel Swedenborg, carte

Cuprinsul cărţii: „Cele patru doctrine principale ale Noului Ierusalim“

    Prefaţa autorului
    Doctrina Noului Ierusalim despre Domnul
        Întreaga Scriptură Sacră vorbeşte despre Domnul; iar Domnul este Cuvântul
        Prin împlinirea de către Domnul a tuturor Faptelor Legii se înţelege că El a împlinit toate Lucrările Cuvântului
        Domnul a venit în Lume pentru a îngenunchea iadurile şi pentru a preaslăvi Natura Sa Umană; iar Patimile Crucii au fost Ultima înfruntare prin care El a cucerit pe deplin iadurile şi a preaslăvit pe deplin Natura Sa Umană
        Prin Patimile Crucii Domnul nu a luat Păcate, ci le-a răbdat
        Atribuirea Meritului Domnului nu este altceva decât Iertarea Păcatelor ce urmează Pocăinţei
        În cele privitoare la Umanitatea Divină, Domnul este numit Fiul lui Dumnezeu; iar în cele privitoare la Cuvânt, Fiul Omului
        Domnul Şi-a făcut Divină natura umană prin intermediul Divinului din El însuşi şi, prin aceasta, a devenit Una cu Tatăl
        Domnul este însuşi Dumnezeu, de la Care provine Cuvântul şi despre Care el vorbeşte
        Dumnezeu este Unul, iar Domnul este Dumnezeu
        Sfântul Duh este Lucrarea Divină a Domnului şi aceasta este Domnul însuşi
        Doctrina Crezului Athanasian este în conformitate cu Adevărul, dacă prin Trinitatea Persoanelor se înţelege Trinitatea acelei Persoane care este Domnul
        În Apocalipsa, prin Noul Ierusalim se înţelege o Nouă Biserică
    Doctrina Noului Ierusalim despre Sfânta Scriptură
        Sfânta Scriptură, sau Cuvântul, este chiar Adevărul Divin
        Cuvântul ascunde o semnificaţie spirituală, rămasă necunoscută omului
        Sensul literal al Cuvântului reprezintă baza, conţinutul şi suportul semnificaţiei spirituale şi a celei celeste
        Din perspectiva semnificaţiei literale a Cuvântului, Adevărul divin apare reprezentat în toată plenitudinea, sfinţenia şi puterea sa
        Doctrina bisericii derivă din semnificaţia literală a Cuvântului şi este confirmată de aceasta
        Semnificaţia literală a Cuvântului permite fuziunea omului cu Domnul şi asocierea lui cu îngerii Săi
        Cuvântul se regăseşte în toate cerurile şi este sursa înţelepciunii Divine
        Biserica există datorită Cuvântului. Natura ei depinde de înţelegerea Cuvântului
        Cuvântul descrie până la ultimul detaliu al său fuziunea dintre Domnul şi biserică, şi implicit fuziunea dintre bine şi adevăr
        Ereziile pot fi formulate pornind de la semnificaţia literală a Cuvântului, dar confirmarea lor este periculoasă
        Domnul a venit în lumea noastră pentru a împlini toate afirmaţiile din scriptură (Cuvânt), pentru ca acestea să devină astfel un Adevăr Divin până la ultimele detalii
        Înaintea Cuvântului care există la ora actual în lume a mai existat un Cuvânt, care s-a pierdut
        Cuvântul le permite şi celor din afara bisericii, care nu îl deţin, accesul la lumină
        Fără Cuvânt, nimeni nu ar putea cunoaşte nimic în legătură cu Dumnezeu, cu cerul şi cu iadul, cu viaţa de după moarte, şi încă şi mai puţin în legătură cu Domnul
    Doctrina Vieţii pentru Noul Ierusalim după preceptele Decalogului
        Credinţa înseamnă viaţă, iar viaţa credinţei înseamnă să faci bine
        Nimeni nu poate face cu adevărat bine, de la el însuşi
        Atât timp cât omul se leapădă de rău şi nu păcătuieşte, el face bine, însă nu de la el, ci de la Dumnezeu
        Atâta vreme cât evităm răul ca fiind păcat, înseamnă că iubim Adevărul
        Câtă vreme cineva evită răul ca fiind păcat, va avea credinţă şi va fi un om spiritual
        Decalogul ne învaţă ce rău reprezintă păcatele
        Crime, adultere, furturi şi minciuni de toate felurile, care sunt îndemnate de senzualitate, sunt faptele rele care ar trebui ocolite precum păcatele
        Iubirea pentru aproape înseamnă a privi uciderea de orice fel ca un păcat şi a-l evita
        Cel ce nu păcătuieşte preacurvind se află de partea castităţii
        Cel ce nu păcătuieşte furând se află de partea sincerităţii
        Cel care nu păcătuieşte mărturisind strâmb, acela se află de partea Adevărului
        Nu este posibil ca păcatele să fie evitate, decât dacă le privim cu aversiune şi luptăm împotriva lor
        Omul ar trebui să nu păcătuiască şi să lupte împotriva păcatelor, de la el însuşi
        Omul care se abţine de la fapte rele doar pentru că ştie că acelea sunt păcate, el nu renunţă cu adevărat la a păcătui, ci o face doar de ochii lumii
    Doctrina Noului Ierusalim despre Credinţă
        Credinţa este recunoaşterea interioară a adevărului
        Recunoaşterea interioară a adevărului nu poate exista decât la cei care sunt caritabili
        Cogniţiile referitoare la adevăr şi bine nu sunt în legătură cu credinţa, înainte ca omul să fie caritabil; dar ele reprezintă o acumulare din care a poate lua naştere credinţa bazată pe caritate
        Principiile universale ale credinţei creştine
        Principiile universale ale credinţei din zilele noastre
        Natura credinţei care este separată de caritate
        Cei a căror credinţă este separată de caritate sunt reprezentaţi în Sfânta Scriptură de filisteni
        Cei a căror credinţă este separată de caritate sunt simbolizaţi în Apocalipsă de balaur
        Cei aflaţi în credinţa separată de caritate sunt numiţi capre în Daniel şi în Matei
        Credinţa separată de caritate distruge Biserica şi tot ceea ce este în legătură cu ea