Cum să nu mori - Michael Greger, Gene Stone, carte

Prefaţă ix

Introducere 1

Partea întâi

Capitolul 1

Cum să nu mori din cauza bolii cardiovasculare 21

Capitolul 2

Cum să nu mori din cauza unei boli pulmonare 37

Capitolul 3

Cum să nu mori din cauza unei boli a creierului 52

Capitolul 4

Cum să nu mori din cauza unui cancer digestiv 76

Capitolul 5

Cum să nu mori din cauza unei infecţii 96

Capitolul 6

Cum să nu mori din cauza diabetului 122

Capitolul 7

Cum să nu mori din cauza hipertensiunii 149

Capitolul 8

Cum să nu mori din cauza unei boli a ficatului 173

Capitolul 9

Cum să nu mori din cauza unui cancer al sângelui 189

Capitolul 10

Cum să nu mori din cauza unei boli a rinichilor 201

Capitolul 11

Cum să nu mori din cauza unui cancer la sân 218

Capitolul 12

Cum să nu mori din cauza unei depresii suicidale 243

Capitolul 13

Cum să nu mori din cauza unui cancer la prostată 260

Capitolul 14

Cum să nu mori din cauza bolii Parkinson 276

Capitolul 15

Cum să nu mori din cauze iatrogene 292

Partea a doua

Introducere 312

Cele 12 tipuri de alimente zilnice ale doctorului Greger 333

Leguminoasele boabe 338

Fructele de pădure 352

Alte fructe 361

Legumele crucifere 371

Verdeţurile 379

Alte legume 392

Seminţele de in 412

Nucile şi seminţele 416

Condimentele şi plantele aromatice 425

Cerealele integrale 448

Băuturile 459

Exerciţiile fizice 475

Concluzie 483

Mulţumiri 490

Anexă: Suplimentele alimentare 491

A apărut în: 2017-09

Capitolul 1

Cum să nu mori din cauza bolii cardiovasculare

Imaginează-ţi ce s-ar întâmpla dacă teroriştii ar crea un agent biologic care s-ar răspândi fără milă, răpind viaţa a aproape 400.000 de americani anual, fapt care echivalează cu o persoană la fiecare 83 de secunde, fără nici o excepţie. Această pandemie ar umple cu siguranţă ziarele cu titluri de o şchioapă. Cele mai renumite somităţi medicale s-ar reuni probabil pentru a încerca să găsească un remediu pentru această epidemie care terorizează populaţia. Pe scurt, oamenii nu s-ar da în lături de la nimic pentru a-i opri pe terorişti.

Din fericire, nu există nici o astfel de ameninţare prevenibilă care să pună în pericol viaţa a sute de mii de persoane… Oare?

În realitate, ea chiar există. Această armă biologică nu este un virus eliberat de terorişti, dar ucide anual mai mulţi americani decât toate războaiele din trecut la un loc. Chiar dacă nu poate fi oprită într-un laborator, putem totuşi să îi punem capăt: în magazine, în bucătăriile şi în sufrageriile noastre. Nu avem nevoie de un vaccin sau de antibiotice în acest scop. O simplă furculiţă este suficientă.

Ce se întâmplă? Dacă există o epidemie răspândită pe o scară atât de întinsă, dar care poate fi totuşi uşor de prevenit, de ce nu face nimeni nimic în această privinţă?

Ucigaşul despre care vorbesc este boala coronară cardiacă, şi ea îi afectează pe toţi cei care consumă de mici dieta americană standard.

Principala cauză a mortalităţii

Principala cauză a mortalităţii în America este un tip diferit de terorist: depozitele de grăsime de pe pereţii arterelor numite placă aterosclerotică. În cazul celor mai mulţi americani care consumă dieta convenţională, placa se acumulează în interiorul arterelor lor coronare (vasele de sânge care pornesc din inimă, amintind de o coroană, de unde şi numele de „coronare”), aprovizionând inima cu oxigen. Această acumulare a plăcii, cunoscută sub numele de ateroscleroză, de la cuvintele din greaca veche athere (terci) şi sklerosis (întărire), conduce la întărirea arterelor din cauza unei substanţe lipicioase bogate în colesterol, care se adună pe pereţii interiori ai vaselor de sânge. Acest proces poate dura decenii la rând, reducând spaţiul rămas liber în interiorul arterelor şi îngustând astfel libera circulaţie a sângelui. Restricţionarea fluxului de sânge către muşchiul cardiac poate conduce la dureri şi la presiuni în zona pieptului, cunoscute sub numele de angină, care devin manifeste îndeosebi în timpul efortului fizic. Dacă placa se rupe, ea poate forma un cheag de sânge în interiorul arterei. Această blocare subită a fluxului de sânge poate cauza un atac de cord, rănind sau chiar omorând o parte din inimă.

Dacă te gândeşti la boala cardiovasculară, este posibil să îţi aminteşti de diferiţi prieteni sau de alte persoane dragi care au suferit ani la rând de dureri în zona pieptului şi de o respiraţie superficială înainte de a muri. În cazul foarte multor americani care mor subit de boala cardiovasculară, primul simptom se dovedeşte a fi însă şi ultimul. Cu alte cuvinte, este foarte posibil să nu realizezi că te afli în zona de risc decât atunci când este prea târziu. Acum te simţi bine, iar o oră mai târziu ai dispărut pentru totdeauna din acest plan fizic. Acesta este principalul motiv pentru care merită să previi boala cardiovasculară chiar înainte de a şti că o ai.

Foarte mulţi pacienţi m-au întrebat: „Nu este boala cardiovasculară o simplă consecinţă a procesului de îmbătrânire?” Nu îmi este greu deloc să înţeleg această concepţie greşită. La urma urmelor, inima bate literalmente de miliarde de ori de-a lungul unei vieţi medii. Oare nu oboseşte ea după o vreme? Răspunsul este: nu.

Există nenumărate dovezi care confirmă faptul că au existat perioade istorice de lungă durată în care boala coronară pur şi simplu nu a existat pe pământ. Spre exemplu, în cadrul faimosului Proiect China-Cornell-Oxford (mai cunoscut sub numele de Studiul China), cercetătorii au investigat obişnuinţele alimentare şi incidenţa bolilor cronice în rândul a sute de mii de chinezi care trăiau în zona rurală. În provincia Guizhou de pildă, în care trăiesc o jumătate de milion de oameni, de-a lungul unui interval de timp de trei ani nici măcar un singur deces nu a putut fi atribuit bolii arterei coronare în rândul oamenilor cu vârsta mai mică de 65 de ani.

În anii 30-40, medicii pregătiţi în Occident care au lucrat în cadrul unei reţele extinse de spitale misionare din Africa sub-sahariană au observat că foarte multe din bolile cronice care făceau ravagii în rândul populaţiilor ţărilor dezvoltate erau aproape absente în cea mai mare parte a continentului african. Spre exemplu, în Uganda, o ţară în care trăiesc milioane de oameni din Africa de Est, boala coronară a fost descrisă ca „aproape inexistentă”.

Crezi oare că locuitorii acestor ţări mureau de timpuriu de alte boli, fără să trăiască suficient pentru a ajunge la vârsta la care se declanşează de regulă boala cardiovasculară? Nu. Doctorii au comparat autopsiile ugandezilor cu cele ale americanilor care au murit la aceeaşi vârstă şi au descoperit că din 632 de corpuri supuse autopsiei în Saint Louis, Missouri, 136 au murit din cauza unui atac de cord. În cazul a 632 de ugandezi din aceeaşi categorie de vârstă nu s-a înregistrat decât un singur atac de cord. Cu alte cuvinte, numărul atacurilor de cord în rândul ugandezilor era mai redus decât 1:100 în raport cu cele suferite de americani. Cercetătorii au fost atât de şocaţi încât au examinat încă 800 de decese produse în Uganda. Dintr-un număr de peste 1400 de ugandezi supuşi autopsiei, ei au descoperit un singur corp care avea o mică leziune vindecată a inimii, ceea ce înseamnă că atacul de cord respectiv nu a fost unul fatal. La acea vreme, ca şi la ora actuală, boala cardiovasculară era principala cauză a mortalităţii în rândul ţărilor industrializate. În Africa centrală, boala cardiovasculară era atât de rară încât omora mai puţin de o persoană dintr-o mie.

Studiile referitoare la imigraţie arată că această rezistenţă în faţa bolii cardiovasculare nu se datorează exclusiv genelor africanilor. Atunci când aceştia se mută dintr-o regiune cu risc redus într-una cu risc ridicat, incidenţa bolii creşte peste noapte până la cer, odată cu adoptarea dietei şi a obişnuinţelor stilului de viaţă occidental. Incidenţa excepţional de redusă a bolii cardiovasculare în China rurală şi în Africa au fost atribuite nivelului incredibil de redus al colesterolului în rândul acestor populaţii. Deşi dieta chineză şi cea africană nu sunt deloc similare, ele împărtăşesc anumite numitoare comune. Ambele sunt bazate pe alimente integrale de origine vegetală, cum ar fi cerealele şi legumele. Datorită consumului unor alimente atât de bogate în fibre şi atât de sărace în grăsimi de origine animală, nivelul colesterolului total al acestor populaţii este situat undeva sub 150 mg/dl, comparabil cu cel al occidentalilor vegetarieni.

Ce concluzie putem trage din toate aceste date? Aceea că boala cardiovasculară este opţională.

Dacă examinăm dinţii oamenilor care au trăit cu 10.000 de ani înainte de inventarea periuţei de dinţi, constatăm că aceştia nu aveau aproape nici o carie. Deşi nu foloseau niciodată aţa dentară, dinţii lor erau într-o stare de sănătate excelentă. De ce? Deoarece batoanele de ciocolată nu fuseseră inventate încă! Motivul pentru care oamenii fac carii la ora actuală este plăcerea provocată de dulciuri, care depăşeşte costul şi disconfortul tratamentului dentar. Şi eu mă complac când şi când în această desfătare alimentară, profitând de faptul că am o asigurare dentară bună! Placa dentară nu este însă totuna cu cea aterosclerotică din interiorul arterelor. Acestea din urmă nu pot fi curăţate de tartru, ca dinţii. De această dată vorbim de viaţă şi de moarte.

Boala cardiovasculară este principala cauză a mortalităţii în rândul occidentalilor. Depinde însă de fiecare dintre noi ce decizii luăm în privinţa dietei şi a stilului nostru de viaţă. De bună seamă, ar merita să facem această alegere într-o manieră conştientă, educându-ne singuri în privinţa consecinţelor previzibile ale acţiunilor noastre. Aşa cum putem evita dulciurile cu zahăr care ne fac dinţii să se degradeze, noi putem evita şi grăsimile trans, cele saturate şi alimentele bogate în colesterol care ne înfundă arterele.

Haide să vedem în continuare cum progresează boala cardiovasculară de-a lungul vieţii şi cum poate preveni, opri şi chiar inversa această boală simpla schimbare a dietei, înainte de a fi prea târziu.

Este uleiul de peşte un simplu „ulei de şarpe[1]”?

După recomandarea Asociaţiei Americane a Inimii ca indivizii cu un risc ridicat de boală cardiovasculară să îşi întrebe medicul în privinţa suplimentelor cu ulei de peşte bogat în omega-3, industria pastilelor cu ulei de peşte a devenit peste noapte o industrie de foarte multe miliarde de dolari. La ora actuală, americanii consumă peste o sută de mii de tone de ulei de peşte anual.

Ce spune însă ştiinţa în această privinţă? Sunt suplimentele cu ulei de peşte atât de benefice pentru prevenirea şi tratamentul bolii cardiovasculare, sau sunt ele doar o „poveste de pescar (trasă de păr)”? O recenzie sistematică a meta-analizei publicate în Journal of the American Medical Association a examinat toate studiile clinice aleatorii care au evaluat efectele grăsimilor omega-3 asupra duratei vieţii, morţii cardiace, morţii subite, atacului de cord şi atacului cerebral. Analiza a inclus studii care nu s-au limitat la uleiul de peşte, ci au cercetat inclusiv efectele sfătuirii oamenilor de a consuma mai mult ulei de peşte. Ce au descoperit aceste studii? În linii mari, cercetătorii au descoperit că uleiul de peşte nu conferă beneficii de vreun fel pentru mortalitatea în general, pentru cea datorată bolii cardiovasculare, pentru moartea cardiacă subită, pentru atacul de cord şi pentru atacul cerebral.

Cercetătorii au analizat inclusiv potenţialele beneficii pentru persoanele care au suferit deja un atac de cord şi pentru prevenirea unui al doilea, dar nu au descoperit nici un beneficiu real.

De unde a apărut ideea că grăsimile omega-3 din suplimentele cu ulei de peşte sunt bune pentru sănătate? S-a pornit de la premisa că eschimoşii nu se îmbolnăvesc de inimă, lucru care s-a dovedit a fi un simplu mit. Unele studii timpurii au părut să dea rezultate promiţătoare. Spre exemplu, faimosul studiu DART din anii 80, care a analizat un număr de 2000 de subiecţi, a descoperit că rata mortalităţii a fost cu 29% mai mică în cazul celor cărora li s-a recomandat să consume peşte gras. Sună impresionant, aşa că nu este de mirare că studiul a primit foarte multă atenţie, dar oamenii par să uite de studiul care a urmat, DART-2, care a descoperit exact opusul primei concluzii. Realizat de acelaşi grup de cercetători, studiul DART-2 a analizat 3000 de subiecţi. De această dată, participanţilor li s-a spus că consume ulei de peşte, îndeosebi cei cu un risc ridicat de moarte cardiacă.

După ce au comparat rezultatele studiilor, cercetătorii au ajuns la concluzia că folosirea acizilor graşi omega-3 în practica clinică de zi cu zi nu mai este justificată. Ce ar trebui să facă medicii atunci când pacienţii lor aplică recomandarea Asociaţiei Americane a Inimii, întrebându-i ce cred în privinţa suplimentelor cu ulei de peşte? După cum s-a exprimat directorul departamentului de Lipide şi Metabolism de la Institutul Cardiovascular de la Mount Sinai: „Dată fiind această meta-analiză negativă şi altele de acelaşi fel, sarcina noastră ca medici este să oprim consumul suplimentelor cu ulei de peşte de către pacienţii noştri…”.

Boala cardiovasculară începe din copilărie

În anul 1953, un studiu publicat în Journal of the American Medical Association a schimbat dramatic percepţia noastră asupra dezvoltării bolii cardiovasculare. Cercetătorii au realizat o serie de 300 de autopsii asupra victimelor americane ale Războiului Coreean, cu vârsta medie de 22 de ani. În mod şocant, s-a dovedit că 77% dintre soldaţi aveau deja semne vizibile de ateroscleroză coronară. Unii aveau chiar artere blocate în proporţie de 90% sau mai mult. Studiul „a arătat într-o manieră explicită că schimbările aterosclerotice apar în arterele coronare cu ani şi cu decenii întregi înainte de vârsta la care boala coronară cardiacă (CHD[2]) devine o problemă recunoscută clinic”.

Studiile ulterioare ale victimelor deceselor accidentale cu vârste de la 3 la 26 de ani au arătat că striaţiile grase – prima etapă a aterosclerozei – apar la aproape toţi copiii americani până la vârsta de 10 ani. Până la vârsta de 20-30 de ani, aceste striaţii se pot transforma într-o placă pe deplin formată, similară celei descoperite la tinerii soldaţi căzuţi în Războiul Coreean. La 40 sau la 50 de ani, această placă începe să îi ucidă pe oameni.

Prin urmare, dacă ai o vârstă de peste 10 ani, întrebarea nu mai este în ce măsură îţi doreşti să mănânci sănătos pentru a preveni boala cardiovasculară, ci în ce măsură îţi doreşti să inversezi această boală pe care o ai deja.

Cât de devreme încep să apară aceste striaţii grase? Ateroscleroza poate apărea chiar înainte de naştere. Cercetătorii italieni au studiat arterele fetuşilor rezultaţi în urma pierderii unor sarcini şi ale nou-născuţilor care au murit la scurt timp după naştere. S-a dovedit că arterele fetuşilor ai căror mame aveau un colesterol ridicat aveau mai multe leziuni arteriale. Această descoperire sugerează că este posibil ca ateroscleroza să nu apară ca o boală nutriţională a copilăriei, ci să înceapă chiar în timpul sarcinii.

Evitarea fumatului şi alcoolului în timpul sarcinii a devenit o practică relativ comună în rândul femeilor. Într-o manieră similară, ele ar trebui să înceapă să mănânce mai sănătos, de dragul generaţiei următoare.

Potrivit lui William C. Roberts, editorul-şef al revistei American Journal of Cardiology, singurul factor de risc absolut critic pentru acumularea plăcii aterosclerotice este colesterolul, îndeosebi nivelul ridicat al LDL din sânge. Nu întâmplător, acesta este numit colesterolul „rău”, întrucât reprezintă vehiculul prin care colesterolul este depozitat în artere. Autopsiile realizate pe mii de victime tinere ale unor accidente au arătat că nivelul colesterolului din sânge este strâns corelat cu ateroscleroza arterelor. Pentru a reduce drastic nivelul colesterolului LDL, este necesar să îţi reduci la fel de drastic consumul de grăsimi trans, care provin din alimentele procesate, dar şi din carne şi din produsele lactate, cel al grăsimilor saturate, care există îndeosebi în produsele de origine animală şi în alimentele de tip fast-food, şi într-o mai mică măsură cel al colesterolului dietetic, care se găseşte exclusiv în produsele de origine animală, îndeosebi în ouă.

Ai remarcat tiparul? Cei trei factori principali care stimulează creşterea colesterolului rău – principalul factor de risc al bolii care ucide cei mai mulţi americani – derivă din consumul alimentelor de origine animală şi al celor procesate. Acest lucru explică de ce populaţiile care consumă diete tradiţionale bazate pe alimente integrale de origine vegetală nu au fost afectate de epidemia de boli cardiovasculare.

Este vorba de colesterol, prostule!

Dr. Roberts a fost editorul-şef al revistei American Journal of Cardiol­ogy timp de mai bine de 30 de ani. În plus, el este directorul executiv al Institutului Baylor pentru Boli Vasculare şi Cardiace şi a scris peste o mie de articole ştiinţifice şi peste 12 manuale de cardiologie. Pe scurt, vorbim de un expert care ştie precis ce spune.

În editorialul intitulat „Este vorba de colesterol, prostule!”, dr. Roberts declară (aşa cum am precizat şi noi mai devreme) că nu există decât un singur factor de risc pentru boala coronară a inimii: colesterolul. Este posibil să fii obez, diabetic şi să fumezi o ţigară de la alta, dar totuşi să nu suferi de ateroscleroză dacă ai un colesterol suficient de redus în sânge.

Nivelul optim al colesterolului LDL este probabil de 50 sau de 70 de mg/dl, şi cu cât este mai redus, cu atât mai bine. Acesta este nivelul cu care se nasc copiii şi pe care îl au populaţiile care nu cunosc boala cardiovasculară. De asemenea, acesta este nivelul la care s-a dovedit că ateroscleroza nu mai progresează în cadrul studiilor referitoare la colesterol. Un nivel al colesterolului LDL de 70 mg/dl corespunde unui nivel al colesterolului total de 150. Faimosul Studiu Fremingham al Inimii a raportat că sub acest nivel nu s-a înregistrat nici un singur deces din cauza bolii coronare a inimii. Studiul a urmărit mai multe generaţii de oameni, pentru a identifica factorii de risc ai bolii cardiovasculare. Prin urmare, ţinta pe care ar trebui să o urmărească toţi cei care doresc să nu sufere de inimă este un colesterol total sub nivelul de 150 mg/dl. „Dacă acest obiectiv ar fi atins, scrie dr. Roberts, marele flagel al lumii occidentale ar fi eliminat în mare măsură”.

Nivelul mediu al colesterolului americanilor este mult mai ridicat decât valoarea de 150 mg/dl. Valoarea lui medie este de 200 mg/dl. Dacă analizele sângelui îţi arată o valoare a colesterolului total de 200 mg/dl, este posibil ca medicul tău să te liniştească, spunându-ţi că aceasta este normală. Într-o societate în care este „normal” să mori de inimă, un nivel „normal” al colesterolului nu pare să fie însă un lucru dezirabil.

Dacă doreşti să fii sută la sută sigur că nu vei suferi de un atac de cord, este necesar să îţi reduci nivelul colesterolului LDL cel puţin sub valoarea de 70 mg/dl. Dr. Roberts susţine că există doar două modalităţi de a face acest lucru în America: să prescriem pe viaţă medicamente statine unui număr de peste 100 de milioane de americani sau să le recomandăm tuturor să consume o dietă foarte bogată în alimente integrale de origine vegetală.

Prin urmare, ai de ales: medicamente sau dietă. Toate asigurările medicale acoperă medicamentele statine care reduc colesterolul. În acest caz, de ce ţi-ai schimba dieta, dacă poţi lua o simplă pastilă în fiecare zi pentru tot restul vieţii tale? Din păcate, aşa cum vom vedea în capitolul 15, aceste medicamente nu au nici pe departe rezultate atât de bune cum cred oamenii, având în schimb numeroase efecte secundare.

Vrei nişte cartofi prăjiţi lângă acel Lipitor?

Medicamentul statin Lipitor, care reduce colesterolul, a devenit cel mai bine vândut medicament din toate timpurile, generând vânzări de peste 140 de miliarde de dolari la nivel global. Această clasă de medicamente a generat un entuziasm atât de mare în rândul comunităţii medicale încât unele autorităţi din sistemul american de îngrijire a sănătăţii au recomandat chiar ca el să fie adăugat la apa de băut, la fel ca fluorul. Un jurnal de cardiologie a mers până acolo încât a prezentat sugestia ca restaurantele fast-food să ofere condimente „McStatin” alături de ketchup, pentru neutralizarea efectelor alegerilor dietetice incorecte.

Pentru cei cu risc ridicat de boală cardiovasculară care nu doresc sau sunt incapabili să îşi reducă în mod natural colesterolul prin schimbări dietetice, beneficiile medicamentelor statine depăşesc în linii meri riscurile. Nu trebuie să uiţi însă că aceste medicamente au totuşi efecte secundare, cum ar fi potenţialul deteriorării ficatului şi al muşchilor. Motivul pentru care unii medici solicită în mod regulat analize ale sângelui pacienţilor lor care iau astfel de medicamente este exact monitorizarea toxicităţii ficatului. Sângele poate fi testat inclusiv pentru prezenţa produşilor generaţi de descompunerea muşchilor, dar biopsiile au arătat că oamenii care iau statine pot suferi de deteriorări musculare chiar dacă analizele le-au ieşit bune şi nu au prezentat semne de dureri sau de slăbiciune musculară. Declinul puterii şi performanţei musculare asociat uneori cu aceste medicamente nu li se pare foarte grav celor tineri, dar le poate spori riscul celor vârstnici de a cădea şi de a se răni.

Ceva mai recent au apărut alte motive de îngrijorare. În anul 2012, Administraţia Americană pentru Alimente şi Medicamente a anunţat obligativitatea etichetării statinelor cu avertismente pentru medici şi pacienţi în privinţa efectelor secundare potenţiale asupra creierului, cum ar fi pierderea memoriei şi confuzia. De asemenea, s-a dovedit că ele amplifică riscul apariţiei diabetului. În anul 2013, un studiu realizat pe câteva mii de femei care sufereau de cancer la sân a arătat că folosirea pe termen lung a statinelor poate dubla riscul unui cancer la sân invaziv. Principala cauză a mortalităţii în rândul femeilor este boala cardiovasculară, nu cancerul. Prin urmare, este posibil ca beneficiile statinelor să depăşească în continuare riscurile, dar ce sens are să accepţi aceste riscuri dacă îţi poţi reduce colesterolul pe cale naturală?

S-a dovedit că dietele bazate pe plante reduc colesterolul la fel de eficient ca şi cele mai bune statine de pe piaţă, dar fără nici un risc. De fapt, „efectele secundare” ale unei alimentaţii sănătoase tind să fie în totalitate pozitive: un risc mai mic de cancer şi de diabet şi o protecţie pentru ficat şi pentru creier, aşa cum vom vedea în alte secţiuni din această carte.

Boala cardiovasculară este reversibilă

Nu este niciodată prea devreme să începi să mănânci sănătos, dar poate fi vreodată pentru târziu? Pionierii medicinii stilului de viaţă precum Nathan Pritikin, Dean Ornish şi Caldwell Esselstyn Jr. au luat mai mulţi pacienţi care sufereau de o boală cardiovasculară avansată şi i-au pus să ţină o dietă bazată pe alimente integrale de origine vegetală comparabilă cu cea a populaţiilor din Asia şi din Africa ce nu suferă de această boală. Speranţa celor trei a fost ca dieta sănătoasă să oprească procesul bolii şi să o împiedice să progreseze.

Spre uimirea lor, s-a întâmplat însă ceva miraculos.

Boala cardiovasculară a pacienţilor lor a început să se inverseze. Cu alte cuvinte, aceştia au început să se vindece. De îndată ce au renunţat la dieta care le înfunda arterele, organismele lor au reuşit să îşi dizolve singure o parte din placa acumulată. Arterele lor s-au deschis, fără ajutorul medicamentelor şi al chirurgiei, chiar şi în cazul pacienţilor care sufereau de trei vase de sânge înfundate. Acest lucru sugerează că organismul lor şi-a dorit tot timpul să se vindece, dar nu a avut ocazia.

Îngăduie-mi să îţi împărtăşesc aşa-numitul „cel mai bine păzit secret al medicinii”. Dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, organismul se vindecă singur. Dacă loveşti cu piciorul un zid, acesta se înroşeşte, se umflă şi devine dureros, dar dacă în continuare te odihneşti şi nu mai calci pe el, el începe să se vindece în mod natural. De bună seamă însă, dacă îl vei izbi de trei ori pe zi de perete, dimineaţă, la prânz şi seara, el nu se va vindeca niciodată.

Dacă te vei duce la medic, plângându-te de dureri în zona piciorului, acesta îţi va spune: „Nici o problemă” şi îţi va prescrie nişte analgezice. Te vei întoarce apoi acasă, continuând să izbeşti zidul de trei ori pe zi, dar analgezicele te vor face să te simţi mult mai bine. Slavă cerului că a fost inventată medicina modernă! Acelaşi lucru se întâmplă atunci când oamenii iau nitroglicerină pentru durerile din zona pieptului. Medicamentul le uşurează fantastic durerile, dar nu tratează în nici un fel cauza lor.

Dacă îl laşi, organismul tău de-abia aşteaptă să se vindece singur. De bună seamă, în cazul în care continui să te răneşti singur de trei ori pe zi, tu întrerupi acest proces de vindecare. Gândeşte-te la fumat şi la riscul de cancer la plămâni. Unul din cele mai uimitoare lucruri pe care le-am învăţat la facultate a fost acela că la 15 ani de la lăsatul de fumat, riscul de a face cancer la plămâni se apropie de valoarea celui al unei persoane care nu a fumat niciodată în viaţă. Plămânii îşi pot curăţa singuri toată gudroanele acumulate de-a lungul anilor, arătând în final ca şi cum nu ai fi fumat niciodată.

Corpul tău îşi doreşte să fie sănătos. De-a lungul vieţii tale de fumător, procesul de vindecare a reînceput de fiecare dată în timpul nopţii, continuând până când… bang! – ţi-ai reaprins o nouă ţigară a doua zi dimineaţa. Aşa cum îţi poţi răni singur plămânii cu fiecare fum pe care îl tragi în piept, tu îţi poţi răni arterele cu fiecare înghiţitură de mâncare. Chiar dacă optezi pentru o dietă moderată, lovindu-te astfel cu un ciocan mai mic, ce rost are să te loveşti singur? O altă opţiune ar fi să nu te mai loveşti deloc, lăsând procesul natural de vindecare al organismului să îţi restaureze starea de sănătate.

Endotoxinele care îţi deteriorează arterele

Dietele nesănătoase nu îţi deteriorează numai structura arterelor, ci şi funcţionarea lor. Arterele tale nu sunt nişte simple tuburi inerte prin care circulă sângele. Ele sunt nişte organe vii şi dinamice. Se ştie de aproape două decenii că o singură masă de tip fast-food (studiul original a studiat „cârnaţii şi ouăle McMuffins) îţi poate întări arterele în doar câteva ore, reducându-le la jumătate capacitatea de a se relaxa normal. Exact când această stare inflamatoare începe să se relaxeze din nou, cinci sau şase ore mai târziu – vine ora prânzului! Arterele sunt invadate din nou de o altă porţie de alimente nocive. Aşa se face că marea majoritate a americanilor sunt blocaţi în cercul vicios al inflamaţiilor cronice cu un grad de intensitate redus. Mesele nesănătoase nu generează efecte nocive doar peste câteva decenii, ci chiar în momentul prezent, la doar câteva ore după ce ajung în organism.

La origini, cercetătorii au dat vina pe grăsimile sau pe proteinele de origine animală, dar atenţia lor s-a abătut recent asupra unor toxine bacteriene numite „endotoxine”. Anumite alimente, cum ar fi carnea, par să găzduiască bacterii care pot declanşa inflamaţii nu doar atunci când sunt vii, ci şi după ce mor (atunci când alimentul este gătit la foc). Endotoxinele lor nu sunt distruse prin foc, de către acidul din stomac sau de către enzimele digestive, ci ajung în intestine (după orice masă în care ai consumat produse de origine animală). Se crede că ele sunt transportate apoi de grăsimile saturate dincolo de pereţii intestinelor, în fluxul de sânge, unde pot declanşa o reacţie inflamatoare în interiorul arterelor.

Acest lucru ar putea explica viteza remarcabilă cu care pacienţii bolnavi de inimă pot experimenta o mare uşurare atunci când trec la o dietă bazată în principal pe alimente integrale de origine vegetală, inclusiv pe fructe, legume, cereale integrale şi leguminoase boabe. Dr. Ornish descrie o reducere cu 91% a atacurilor de angină la doar câteva săptămâni după ce pacienţii trec la o dietă bazată pe alimente integrale de origine vegetală, indiferent dacă aceasta este dublată sau nu de exerciţii fizice. Această dispariţie rapidă a durerilor din zona pieptului apar cu mult timp înaintea dizolvării efective a plăcii de pe pereţii arterelor, sugerând că dieta bazată pe alimente integrale de origine vegetală nu ajută doar la curăţarea plăcii din interiorul arterelor, ci şi la îmbunătăţirea funcţionării acestora. La antipod, grupul de control al pacienţilor cărora li s-a spus să urmeze sfatul medicului lor a experimentat o creştere cu 186% a atacurilor de angină. În aceste condiţii, nu este deloc surprinzător faptul că starea lor de sănătate s-a înrăutăţit, dat fiind că au continuat să consume aceeaşi dietă care le-a distrus arterele de la bun început.

Puterea dramatică a schimbărilor dietetice este cunoscută deja de decenii. Spre exemplu, un articol intitulat „Angina şi dieta vegană” a fost publicat în American Heart Journal încă din anul 1977. Dietele vegane sunt bazate exclusiv pe alimente de origine vegetală, evitând produsele din carne, ouăle şi lactatele. Medicii au descris cazuri precum cel al domnului F.W. (iniţialele sunt folosite frecvent în astfel de studii, pentru a le proteja pacienţilor confidenţialitatea), un bărbat de 65 de ani care suferea de o angină atât de severă încât trebuia să se oprească la fiecare nouă sau zece paşi. El nu mai reuşea să ajungă de unul singur nici măcar până la cutia poştală. După ce a trecut la dieta vegană, durerile sale s-au îmbunătăţit în numai câteva zile. Peste câteva luni, el a ajuns să urce pe munţi, fără nici un fel de durere.

Nu te simţi pregătit să începi să mănânci mai sănătos? În acest caz, există o clasă nouă de medicamente anti-angină, cum ar fi ranolazina (comercializat sub numele de Ranexa). Un director executiv al unei companii de medicamente a sugerat că acest produs nu trebuie folosit decât de către oamenii „incapabili să treacă la o dietă vegană”. Medicamentul costă peste 2000 de dolari pe an, dar efectele sale secundare sunt relativ minore, şi chiar funcţionează… tehnic vorbind. Dacă este luat în doza maxim admisă, Ranexa permite prelungirea duratei unui exerciţiu fizic cu… 33,5 secunde. Adică un pic mai mult de o jumătate de minut! Mă îndoiesc că vreo persoană din cele care iau acest medicament va ajunge prea curând să urce pe munţi!

Nucile de Brazilia pot controla colesterolul?

Poate oare o simplă porţie de nuci de Brazilia să reducă nivelul colesterolului mai rapid decât medicamentele statine şi este oare posibil ca acest nivel al colesterolului să se menţină o lună după această masă singulară?

Ei bine, da. Acesta este unul din cele mai uimitoare lucruri pe care le-am auzit vreodată. Cercetătorii din Brazilia (de unde altundeva?) le-au dat unui număr de zece bărbaţi şi zece femei o singură masă alcătuită din 1-8 nuci de Brazilia. Într-o manieră absolut uimitoare, această unică masă alcătuită în medie din patru nuci de Brazilia le-a îmbunătăţit imediat participanţilor nivelul colesterolului, prin comparaţie cu un grup de control (care nu au consumat nucile). Astfel, nivelul colesterolului „rău” LDL a scăzut cu nu mai puţin de 20% în următoarele nouă ore de la consumarea nucilor. Nici chiar medicamentele nu operează atât de rapid.

Dar lucrurile nu se opresc aici, ci devin şi mai uimitoare. Cercetătorii le-au măsurat din nou nivelul colesterolului participanţilor 30 de zile mai târziu. Chiar şi la o lună de la ingerarea acelei unice porţii de nuci de Brazilia, nivelul colesterolului acestora a continuat să rămână redus!

În mod normal, atunci când un studiu publicat în literatura medicală prezintă rezultate atât de spectaculoase, prea frumoase ca să fie adevărate, medicii aşteaptă să vadă rezultatele duplicate înainte de a-şi schimba practica medicală şi de a începe să le recomande pacienţilor lor ceva nou, îndeosebi atunci când studiul respectiv nu a analizat decât zece subiecţi, iar rezultatele sale par incredibile. Pe de altă parte, de vreme ce această intervenţie este atât de simplă, de comodă, de ieftină şi de sănătoasă – la urma urmelor, vorbim doar de patru nuci de Brazilia pe lună – după părerea mea nu mai este cazul să aşteptăm alte dovezi. Eu cred că poziţia cea mai rezonabilă în acest caz este să le recomandăm oamenilor să consume nuci de Brazilia până la proba contrarie.

Pe de altă parte, mai mult nu înseamnă automat mai bine în cazul de faţă. Nucile de Brazilia sunt atât de bogate în seleniu încât consumul a patru nuci zilnic ar putea conduce la o depăşire a limitei tolerabile de seleniu. Ce-i drept, dacă te limitezi la patru nuci pe lună nu mai este cazul să îţi faci astfel de probleme.

Urmează cursul banilor

Studiile care arată că boala coronară a inimii poate fi inversată prin adoptarea unei diete bazate pe alimente integrale de origine vegetală – cu sau fără includerea altor schimbări ale stilului de viaţă – au fost publicate de decenii în cele mai prestigioase jurnale medicale ale lumii. În acest caz, cum se face că ele nu au ajuns încă la conştiinţa publicului larg?

În anul 1977, Comitetul referitor la Nutriţie şi la Nevoile Umane al Senatului American a încercat să popularizeze aceste rezultate. Acest comitet, supranumit McGovern, a emis „Obiectivele dietetice ale Statelor Unite”, un raport care le recomanda americanilor să reducă din dieta lor alimentele de origine animală şi să îşi amplifice consumul de alimente de origine vegetală. Iată ce povesteşte un membru fondator al departamentului de nutriţie al Universităţii Harvard: „Producătorii de carne, lapte şi ouă au fost foarte supăraţi”. Puţin zis! Sub presiunea acestor industrii, recomandarea „reducerii consumului de carne” nu numai că a fost scoasă din raport, dar întregul comitet senatorial a fost dizolvat. Mai mulţi senatori proeminenţi şi-au pierdut electoratul datorită susţinerii acestui raport.

În anii din urmă, a ieşit la iveală faptul că mai mulţi membri ai Comitetului Statelor Unite pentru Recomandarea Liniilor Directoare Dietetice au interese financiare în diferite companii, de la cele care produc dulciuri la entităţi precum Consiliul McDonald’s pentru Studierea Stilurilor de viaţă şi Institutul Coca-Cola pentru Sănătate şi Bunăstare. Una din membrele comitetului a fost folosită chiar ca „imagine de brand” pentru compania Duncan Hines, care produce prafuri pentru prăjituri, iar apoi pentru Crisco, înainte de a-şi aduce „contribuţia” la scrierea „Liniilor Directoare Dietetice pe Americani”.

După cum remarcă unul dintre comentatori în revista Food and Drug Law Journal, din punct de vedere istoric, Comitetul pentru Recomandarea Liniilor Directoare Dietetice:

Nu discută absolut deloc despre studiile ştiinţifice referitoare la consecinţele consumului de carne asupra stării de sănătate. Dacă ar discuta despre aceste studii, el nu şi-ar mai putea justifica recomandarea de a consuma carne, întrucât cercetările arată că acest produs creşte riscul de boli cronice, ceea ce contravine chiar obiectivelor Liniilor Directoare. Astfel, prin simpla ignorare a acestor studii, Comitetul poate ajunge la o concluzie care în caz contrar ar părea inadecvată.

Ce se întâmplă însă cu profesia medicală propriu-zisă? De ce nu au acceptat cu braţele deschise colegii mei medici studiile care demonstrează puterea vindecătoare a unei nutriţii corecte? Din păcate, istoria medicinii este plină până la refuz de exemple în care establishment-ul medical a respins concluziile ştiinţei atunci când acestea contraveneau înţelepciunii convenţionale. Există chiar şi un nume pentru acest fenomen: „Efectul Roşiei”. Numele a fost inventat de autorul unui articol apărut în revista Journal of the American Medical Association, cu referire la faptul că roşiile au fost considerate cândva otrăvitoare, fiind interzise secole la rând în America de Nord, în pofida dovezilor contrare copleşitoare.

Este suficient de rău faptul că marea majoritate a facultăţilor de medicină nu le oferă studenţilor nici măcar un singur curs de nutriţie, dar ceea ce este încă şi mai rău este faptul că organizaţiile medicale oficiale fac un lobby activ împotriva introducerii unui astfel de curs în programa de pregătire a tinerilor medici. Atunci când Academia Americană a Medicilor de Familie (AAFP) a fost întrebată de ce întreţine relaţii financiare corporatiste cu Coca-Cola în procesul de educare a pacienţilor în privinţa alimentaţiei sănătoase, unul din vicepreşedinţii executivi ai companiei s-a apărat spunând că o astfel de alianţă nu era fără precedent. La urma urmelor, asociaţia a avut relaţii similare anterioare şi cu companiile PepsiCo şi McDonald’s, iar anterior chiar cu producătorul de ţigări Philip Morris.

Argumentul nu le-a închis gura criticilor, aşa că executivul AAFP a citat din politica Asociaţiei Dietetice Americane, potrivit căreia „nu există alimente bune sau rele, ci doar diete adecvate ori inadecvate”. Nu există alimente rele? Chiar aşa? Industria tutunului şi-a făcut foarte mult timp o reclamă similară: fumatul în sine nu este nociv, ci doar „fumatul în exces”. Îţi sună familiar? Totul este permis, dar cu moderaţie.

Asociaţia Dietetică Americană (ADA), care produce diferite lucrări de nutriţie ce conţin linii directoare referitoare la dieta corectă, are propriile sale legături financiare corporatiste. De fapt, cine scrie aceste lucrări cu recomandări? Diferite surse din industria alimentară plătesc ADA câte 20.000 de dolari per lucrare pentru a lua parte direct la procesul de redactare a ei. Astfel, noi aflăm despre beneficiile ouălor direct de la Comitetul American al Ouălor şi despre beneficiile gumei de mestecat direct de la Institutul pentru Ştiinţă Wrigley.

În anul 2012, Asociaţia Dietetică Americană şi-a schimbat numele în Academia de Nutriţie şi Dietetică, dar nu a făcut nimic pentru a-şi schimba inclusiv politica. Ea a continuat să primească milioane de dolari anual de la diferite companii de alimente procesate (fără nici o valoare nutriţională), de prelucrare a cărnii, de lactate, băuturi răcoritoare carbogazoase şi dulciuri. În schimb, ea le permite acestor companii să prezinte seminarii educaţionale oficiale pentru a-i învăţa pe dieteticieni ce să le spună clienţilor lor. Dacă auzi vreodată titlul de „dietetician înregistrat”, acesta este grupul la care este afiliat acesta. Din fericire, a apărut un trend opus în interiorul comunităţii dieteticienilor, exemplificat de crearea organizaţiei Dieteticienii cu Integritate Profesională.

Ce putem spune însă despre medicii individuali? De ce nu le spun toţi colegii mei pacienţilor lor să evite lanţurile de restaurante fast-food de genul Chick-fil-A? Una din principalele scuze pe care o prezintă medicii este timpul insuficient alocat vizitelor pacienţilor, dar un motiv încă şi mai important pentru care nu le spun pacienţilor cu colesterolul ridicat să mănânc mai sănătos este că sunt convinşi că aceştia „se tem de privaţiunile dietetice”. Cu alte cuvinte, medicii consideră că pacienţii lor s-ar simţi afectaţi dacă li s-ar interzice gunoaiele alimentare pe care le consumă. Tu îţi poţi imagina un medic spunând: „Mda, mi-aş dori să le spun pacienţilor mei să renunţe la fumat, dar ştiu cât de mult le place acest lucru”?

Dr. Neal Barnard, preşedintele Comitetului Medicilor pentru o Medicină Responsabilă, a scris recent un editorial extrem de inspirat în jurnalul de etică al Asociaţiei Medicale Americane, în care descrie cum au trecut medicii de la susţinerea tacită (iar uneori făţişă) a fumatului la lupta împotriva acestuia. Ei au înţeles că recomandarea făcută pacienţilor de a nu mai fuma ar fi mai eficientă dacă nu ar avea ei înşişi degetele pătate de tutun.

La ora actuală, spune dr. Barnard: „Dietele bazate pe alimente integrale de origine vegetală sunt echivalentul nutriţional al renunţatului la fumat”.

Capitolul 2

Cum să nu mori din cauza unei boli pulmonare

Cea mai cruntă moarte la care am asistat vreodată a fost aceea a unui bărbat care suferea de un cancer la plămâni. La acea vreme eram stagiar la un spital public din Boston. În mod evident, deţinuţii care mureau în închisoare din cauza unei boli nu dădeau bine pentru statistici, aşa că cei cu boli terminale erau trimişi la spitalul unde lucram, pentru a-şi sfârşi acolo zilele, chiar dacă medicii nu mai puteau face nimic pentru ei.

Era o zi de vară, iar salonul în care erau internaţi deţinuţii nu avea aer condiţionat. Noi, medicii, ne puteam retrage oricând doream în cabinetul nostru cu o atmosferă mult mai plăcută, dar bieţii deţinuţi, legaţi cu cătuşele de paturi, erau nevoiţi să zacă în sauna din salonul lor situat la ultimul etaj al unei clădiri înalte din cărămidă. Când erau puşi să se alinieze pe hol în faţa noastră, purtând lanţuri la picioare, lăsau în urma lor o dâră de sudoare.

În noaptea în care a murit acel bărbat, eu mă aflam într-o tură de 36 de ore. La acea vreme eram obligaţi să lucrăm 117 ore pe săptămână. În aceste condiţii, este de mirare că nu am omorât noi înşine mai mulţi pacienţi, atât de eram de obosiţi. Peste noapte nu am mai rămas decât doi medici: eu şi un alt medic care prefera să doarmă, deşi primea un cec de 1000 de dolari pentru munca prestată. Aşa se face că am fost nevoit să acopăr singur sutele de pacienţi din spital, din care o bună parte erau în faze terminale ale bolilor. Într-un astfel de moment, ameţit din cauza privaţiunii de somn, am primit un apel.

Până atunci, toate cadavrele pe care le văzusem aparţineau fie unor pacienţi aduşi deja morţi, fie unora care mureau în timpul unui „cod” cardiac, când noi încercam cu disperare, dar cel mai adesea fără succes, să îi resuscităm.

Cazul acestui bărbat a fost diferit.

Avea ochii larg deschişi şi se chinuia să absoarbă aerul, cu mâinile încătuşate încleştate de pat. Cancerul îi umplea plămânii cu fluid. Era înecat de propriul său cancer.

În timp ce pacientul se lupta cu disperare cu moartea, mintea mea era setată pe modul medical, trecând în revistă protocoalele şi procedurile pe care le cunoşteam, dar nu mai puteam face mare lucru pentru el. Bărbatul avea nevoie de morfină, dar aceasta se afla într-o altă parte a spitalului, şi dacă aş fi plecat după ea nu m-aş fi putut întoarce niciodată la timp. Nu eram deloc popular în salonul deţinuţilor, întrucât îi făcusem odată raport unui gardian care bătea un deţinut bolnav, aşa că primisem chiar ameninţări cu moartea. Paznicii nu m-ar fi lăsat niciodată să trec foarte rapid prin punctele de control. Am rugat o infirmieră să îmi aducă nişte morfină, dar aceasta nu a ajuns înapoi la timp cu ea.

Bărbatul care tuşea a început să se înece. „Totul o să fie bine”, i-am spus, gândindu-mă instantaneu: „Ce prostie să îi spui aşa ceva cuiva care se sufocă”. Nu era decât o minciună venită din partea unui lung şir de autorităţi care l-au privit cu condescendenţă pe acest om de-a lungul întregii sale vieţi. Neajutorat, am uitat pentru o clipă că sunt medic şi am redevenit o fiinţă umană. I-am luat mâna în a mea, iar el mi-a strâns-o cu toată puterea, trăgându-mă către faţa lui scăldată în lacrimi, pe care se citea panica. „Sunt aici, i-am spus. Sunt lângă tine”. Privirile noastre au rămas conectate, în timp ce el a continuat să se sufoce în faţa mea. Mi se părea că asist la o tortură care conduce la moartea victimei.

Respiră adânc. Acum, imaginează-ţi ce înseamnă să nu poţi respira. Cu toţii ar trebui să ne îngrijim mai atenţi plămânii.

A doua cauză a mortalităţii în America, boala pulmonară, răpeşte anual circa 300.000 de vieţi. La fel ca prima cauză a mortalităţii, boala cardiovasculară, şi aceasta poate fi prevenită cu uşurinţă. Boala pulmonară poate lua multe forme, dar cele mai importante sunt: cancerul la plămâni, boala pulmonară obstructivă cronică (COPD[3]) şi astmul.

Cancerul la plămâni este tipul de cancer care face cele mai multe victime. Peste 160.000 de oameni mor anual de cancer la plămâni din cauza fumatului. Din fericire, o dietă sănătoasă poate neutraliza efectele distrugătoare ale fumatului asupra ADN-ului, iar uneori poate preveni răspândirea cancerului.

COPD ucide aproximativ 140.000 de oameni în fiecare an, fie din cauza leziunilor produse la nivelul pereţilor sacilor alveolari (caz în care boala este numită emfizem), fie datorită inflamării şi îngroşării căilor respiratorii prin umplerea lor cu mucozităţi dense (caz în care este numită bronşită cronică). Deşi nu există nici un remediu pentru cicatricele permanente la nivelul plămânilor pe care le cauzează COPD, o dietă bogată în fructe şi legume poate încetini progresia bolii şi poate îmbunătăţi funcţia plămânilor celor 13 milioane de oameni care suferă de ea.

În sfârşit, astmul răpeşte 3000 de vieţi anual, fiind una din cele mai comune boli cronice care îi afectează pe copii. Şi el poate fi prevenit în mare măsură printr-o dietă mai sănătoasă. Cercetările ştiinţifice sugerează că un consum mai mare de legume şi fructe poate reduce numărul cazurilor de astm în timpul copilăriei şi numărul atacurilor de astm la cei care suferă deja de această boală.

Cancerul la plămâni

În Statele Unite, circa 220.000 de pacienţi sunt diagnosticaţi cu cancer la plămâni în fiecare an, generând mai multe decese decât următoarele trei tipuri de cancere combinate: cel la colon, la sân şi la pancreas. În fiecare clipă, circa 400.000 de americani trăiesc sub ameninţarea morţii din cauza unui cancer la plămâni. Spre deosebire de boala cardiovasculară, pe care medicii nu o atribuie încă dietei care înfundă arterele, la ora actuală toată lumea recunoaşte faptul că principala cauză a cancerului la plămâni este fumatul. Potrivit Asociaţiei Americane a Specialiştilor în Plămâni, fumatul contribuie cu până la 90% la toate decesele datorate cancerului la plămâni. Bărbaţii care fumează sunt de 23 de ori mai predispuşi (iar femeile de 13 ori mai predispuse) să facă un cancer la plămâni decât nefumătorii. De altfel, ei nu îşi fac rău numai lor. Mii de oameni mor anual din cauza fumatului pasiv. Nefumătorii au un risc cu 20-30% mai mare de a face cancer la plămâni dacă sunt expuşi în mod regulat fumului de ţigară.

Etichetele de avertisment de pe pachetele de ţigări pot fi văzute pretutindeni la ora actuală, dar timp de foarte mulţi ani, legătura între fumat şi cancerul la plămâni a fost suprimată de anumite grupuri foarte puternice de interese, la fel cum la ora actuală este suprimată relaţia dintre anumite alimente şi alte boli care răpesc enorm de multe vieţi. Spre exemplu, prin anii 80, Philip Morris, principalul producător de ţigări din America, a lansat vestitul Proiect Whitecoat. Corporaţia a angajat mai mulţi medici care au publicat o serie de studii anonime care pretindeau că nu există nici o legătură între fumatul pasiv şi cancerul la plămâni. Aceste lucrări au determinat diferite organizaţii ştiinţifice să ascundă sau să distorsioneze adevărul şi dovezile referitoare la pericolele la care sunt expuşi fumătorii pasivi. Această absolvire a tutunului, dublată de campaniile extrem de inteligente de marketing ale industriei tutunului, inclusiv prin reclame animate, au determinat generaţii întregi de americani să devină dependenţi de produsele lor.

Dacă fumezi, în pofida tuturor dovezilor şi avertismentelor, cel mai important pas pe care îl poţi face este să renunţi la fumat. Chiar acum. Insist. Beneficiile renunţării la fumat sunt imediate. Potrivit Societăţii Americane a Cancerului, la doar 20 de minute după renunţarea la fumat pulsul şi tensiunea sanguină scad. După câteva săptămâni, circulaţia sângelui şi funcţia plămânilor se îmbunătăţesc. După câteva luni, celulele care contribuie la curăţarea plămânilor, la eliminarea mucozităţilor şi la reducerea riscului de a face infecţii reîncep să se multiplice. La un an de la lăsatul de fumat, riscul de a face boala coronară a inimii scade la jumătate faţă de un fumător. Aşa cum am văzut în capitolul 1, corpul uman posedă capacitatea miraculoasă de a se vindeca atât timp cât nu îl rănim din nou. Câteva schimbări dietetice simple pot elimina rapid daunele produse de carcinogenii din fumul de ţigară.

Consumă mai mult broccoli

Mai întâi de toate, este important să înţelegi care sunt efectele toxice ale ţigărilor asupra plămânilor. Fumul lor conţine substanţe chimice toxice care slăbesc sistemul imunitar al organismului, făcându-l mai susceptibil de a se îmbolnăvi şi inhibându-i capacitatea de a distruge celulele canceroase. În acelaşi timp, fumul de ţigară poate afecta ADN-ul celulelor, sporind astfel şansa apariţiei şi dezvoltării cancerului.

Pentru a testa capacitatea intervenţiei dietetice asupra prevenirii daunelor produse ADN-ului, oamenii de ştiinţă îi studiază frecvent pe fumătorii cronici. Ei au adunat un grup de fumători pe termen lung şi le-au cerut să consume de 25 de ori mai mult broccoli decât un american mediu, respectiv o căpăţână pe zi. Prin comparaţie cu fumătorii care nu au mâncat broccoli, aceşti subiecţi au suferit cu 41% mai puţine mutaţii ale ADN-ului din sânge într-un interval de timp de zece zile. S-a datorat oare acest lucru simplului fapt că broccoli a stimulat activitatea enzimelor de detoxificare din ficatul lor, care au contribuit la eliminarea carcinogenilor înainte ca aceştia să poată ajunge în celulele lor? Nu. Chiar şi atunci când ADN-ul a fost extras din corpul fumătorilor şi expus unei substanţe chimice recunoscute pentru efectele ei de distrugere a ADN-ului, materialul genetic al consumatorilor de broccoli a fost mult mai puţin afectat, fapt care sugerează că legumele de gen broccoli ne pot face mai rezistenţi la nivel subcelular.

De bună seamă, nu trebuie să crezi că mâncatul unei căpăţâni de broccoli înainte de a fuma un pachet de Marlboro va eradica în totalitate efectele cauzatoare de cancer ale fumului de ţigară. Nu le va eradica. Dacă încerci totuşi să te laşi, dar încă mai simţi nevoia să fumezi câteva ţigări pe zi, legume precum broccoli, varza şi conopida te vor ajuta să eviţi daunele viitoare.

Beneficiile familiei legumelor crucifere (din care face parte integrantă şi broccoli) nu se opresc aici. Deşi cancerul la sân este cea mai comună formă de cancer la femeile din America, cel la plămâni ucide cele mai multe victime. Aproximativ 85% dintre femeile care suferă de cancer la sân mor în primii cinci ani de la diagnosticare, 90% din ele din cauza metastazei, adică a răspândirii cancerului în alte părţi ale corpului.

Anumite componente ale broccoli au potenţialul de a suprima această răspândire metastatică. În cadrul unui studiu realizat în anul 2010, oamenii de ştiinţă au aşezat un strat de celule de cancer la plămâni uman într-un vas şi au eliberat o porţiune din mijloc. În numai 24 de ore, celulele s-au reunit din nou, iar în 30 de ore, porţiunea liberă din mijloc a dispărut complet. Când cercetătorii au presărat însă anumite componente ale legumelor crucifere pe celulele canceroase, cancerul nu s-a mai extins. Pentru a stabili în ce măsură le poate prelungi viaţa broccoli bolnavilor de cancer ar mai fi necesare multe teste clinice, dar partea cea mai bună legată de intervenţiile dietetice sănătoase este că acestea nu au practic efecte secundare negative, aşa că pot fi adăugate la orice tratament pentru care optează pacientul.

Fumatul versus kale

Cercetătorii au descoperit că varza kale – faimoasa legumă cu frunze verde-închis pe care mulţi o numesc „regina verdeţurilor” – ar putea contribui la reducerea colesterolului. Ei au pus un număr de 30 de subiecţi cu un colesterol ridicat să consume câte trei sau patru păhărele de suc de kale pe zi, timp de trei luni. Acest lucru echivalează cu consumul a 12 kilograme de kale, adică exact cantitatea pe care un american mediu o consumă într-un secol! Ce crezi că s-a întâmplat? S-au înverzit oare subiecţii şi au trecut la fotosinteză?

Nu. Varza kale le-a redus însă substanţial colesterolul rău (LDL), amplificându-le colesterolul bun (HDL). Procentele acestor schimbări au fost comparabile cu cele care s-ar fi produs dacă subiecţii ar fi alergat câte 500 de kilometri. La sfârşitul studiului, activitatea antioxidanţilor din sângele participanţilor ajunsese până la cer. În mod curios însă, au existat şi câţiva participanţi la care această activitate a antioxidanţilor nu a crescut. Cine crezi că au fost aceştia? Fumătorii, desigur! Radicalii liberi creaţi de ţigări le-au golit acestora organismul de antioxidanţi. Dacă organismul tău neutralizează efectele antioxidante ale 800 de căni de kale, poţi fi convins că a sosit timpul să te laşi.

Efectele tumericului de blocare a carciogenilor

Condimentul indian numit turmeric, cel care dă pulberii de curry culoarea sa galben-aurie caracteristică, poate preveni la rândul lui daunele cauzate de fumat ADN-ului. Începând din anul 1987, Institutul Naţional al Cancerului a testat peste 1000 de compuşi diferiţi pentru a le testa activitatea „chimio-preventivă” (de prevenire a cancerului). Doar câteva zeci dintre aceştia au ajuns la faza studiilor clinice, cel mai promiţător între toate fiind curcuminul, pigmentul galben-strălucitor al turmericului.

Agenţii chimio-preventivi pot fi clasificaţi în diferite subgrupe, în funcţie de stadiul dezvoltării cancerului pe care îl combat. Blocanţii carcinogenilor şi antioxidanţii ajută la prevenirea declanşării iniţiale ale mutaţiilor ADN-ului, iar substanţele anti-proliferante împiedică tumorile să crească şi să se răspândească. Curcuminul are un rol cu totul special, în sensul că aparţine tuturor celor trei grupe. Prin urmare, el nu numai că previne cancerul, dar opreşte inclusiv creşterea şi răspândirea acestuia.

Cercetătorii au investigat efectele curcuminului asupra capacităţii de modificare a ADN-ului de către diferiţi carcinogeni şi au descoperit că acesta este într-adevăr un anti-mutagen eficient împotriva mai multor substanţe comune care cauzează cancer. Toate aceste experimente s-au realizat însă in vitro, adică în eprubetele de laborator. La urma urmelor, nu ar fi etic să expui un om unei substanţe carcinogene numai pentru a vedea dacă face sau nu cancer. Cuiva i-a venit însă ideea inteligentă de a găsi un grup de persoane care inhalau deja, de bunăvoie şi nesilite de nimeni, astfel de carcinogeni: fumătorii.

Una din modalităţile de a măsura nivelul substanţelor chimice care produc mutaţii ale ADN-ului în corpul uman constă în picurarea urinei lor asupra bacteriilor care cresc într-un vas de sticlă. La fel ca toate formele de viaţă de pe pământ, bacteriile au un ADN sau un limbaj genetic comun. Deloc surprinzător, oamenii de ştiinţă care au încercat acest experiment au descoperit că urina nefumătorilor cauzează mai puţine mutaţii ale ADN-ului bacteriilor, fapt care arată că au mult mai puţini carcinogeni care le circulă prin sânge. Când fumătorilor li s-a dat însă turmeric, rata mutaţiilor ADN-ului bacterian s-a redus cu 38%. Lor nu li s-au dat pastile concentrate cu curcumin, ci câte o linguriţă de turmeric pe zi, din cel pe care îl poţi cumpăra de la orice băcănie. De bună seamă, turmericul nu poate anihila în proporţie de sută la sută efectele fumatului. Chiar şi după ce participanţii au consumat turmeric timp de o lună, capacitatea urinei lor de a produce mutaţii ADN-ului bacterian a continuat să o depăşească pe a nefumătorilor. Cert este însă că fumătorii care consumă frecvent turmeric îşi pot reduce o bună parte din daunele produse de tutun.

Efectele anticanceroase ale curcuminului se extind mult dincolo de capacitatea acestuia de a preveni mutaţiile ADN-ului. Astfel, el pare să controleze inclusiv moartea celulară programată. Celulele organismului uman sunt pre-programate să moară în mod natural pentru a le face loc celor tinere, printr-un proces numit apoptoză (de la cuvintele din greaca veche ptosis – cădere şi apo – îndepărtare). Într-un fel, putem spune că organismul se reconstruieşte integral la fiecare câteva luni cu materialele noi absorbite prin intermediul hranei. De bună seamă, există şi celule care refuză acest proces, şi anume celulele canceroase. Ele îşi inhibă mecanismul propriei sinucideri şi nu mor atunci când ar trebui să o facă. Dimpotrivă, ele continuă să se dividă şi să se dezvolte, sfârşind prin a da naştere tumorilor şi răspândindu-se prin întregul corp.

Cum influenţează acest proces curcuminul? După toate aparenţele, acesta are capacitatea de a reprograma mecanismul de autodistrugere al celulelor canceroase. Toate celulele conţin nişte aşa-numiţi receptori ai morţii care declanşează mecanismul de autodistrugere, dar cele canceroase reuşesc să îi inhibe pe aceştia. Curcuminul reactivează însă aceste mecanisme. În plus, el poate ucide direct celulele canceroase, prin activarea unor „enzime ale execuţiei” numite caspaze din interiorul lor, care le distrug prin ciopârţirea proteinelor lor. Spre deosebire de marea majoritate a medicamentelor de chimioterapie, împotriva cărora celulele canceroase îşi pot dezvolta o rezistenţă în timp, curcuminul influenţează într-o manieră simultană, diferitele mecanisme ale morţii celulare, împiedicând aceste celule să evite distrugerea.

Potrivit descoperirilor ştiinţifice, curcuminul este eficient împotriva multor tipuri de cancere in vitro, inclusiv a celor la sân, la creier, al sângelui, la colon, la rinichi, la ficat, la plămâni şi la piele. Din motive care nu sunt pe deplin înţelese, curcuminul pare să nu afecteze deloc celulele necanceroase. Ca de obicei, această substanţă trebuie să fie testată în multe studii clinice pentru prevenirea şi tratamentul cancerului la plămâni, dar dat fiind că nu are practic contraindicaţii, sugestia mea este să integrezi turmericul în dieta ta zilnică. Îţi voi oferi mai multe sugestii în această direcţie în partea a doua a cărţii.

Dieta şi fumatul secundar

Deşi marea majoritate a cazurilor de cancer la plămâni sunt atribuite fumatului direct, circa un sfert din totalul lor apar la oameni care nu au fumat niciodată în viaţă. O parte dintre ele sunt datorate fumatului pasiv, dar o altă cauză importantă ar putea fi un alt fum carcinogen: cel generat de prăjitul alimentelor.

Atunci când grăsimea (cum ar fi untura sau uleiul vegetal) este încălzită până la o temperatură de prăjire, ea degajă în aer substanţe chimice volatile toxice cu proprietăţi mutagene (care cauzează mutaţii genetice). Acest lucru se întâmplă chiar şi înaintea atingerii temperaturii necesare pentru degajarea fumului specific (de ulei ars). Dacă prăjeşti în bucătăria ta, este foarte important să ai un sistem foarte bun de ventilaţie a aerului, pentru a-ţi reduce astfel riscul de a face cancer la plămâni.

Riscul de cancer depinde inclusiv de ceea ce prăjeşti. Un studiu care a analizat mai multe femei din China a descoperit că riscul de cancer la plămâni a fost de trei ori mai mare în rândul fumătoarelor care prăjeau zilnic carne prin comparaţie cu fumătoarele care prăjeau zilnic alte alimente decât carnea. Se crede că acest lucru se datorează unui grup de carcinogeni numiţi amine heterociclice care se formează atunci când ţesutul muscular este supus unor temperaturi ridicate (vom mai vorbi despre aceste substanţe în capitolul 11).

Efectele fumului degajat de carne nu poate fi separat decât cu greu de cel al consumului propriu-zis al cărnii, dar un studiu recent efectuat asupra femeilor gravide care participă la grătare în aer liber a încercat să facă acest lucru. Atunci când carnea este preparată la grătar, ea degajează de asemenea hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), unul din carcinogenii probabili din fumul de ţigară. Cercetătorii au descoperit nu numai că ingerarea cărnii la grătar în trimestrul al treilea al sarcinii este asociat cu o greutate mai mică a copilului la naştere, dar şi că mamele care nu consumă carne, dar sunt expuse fumului grătarului, au tendinţa să nască la rândul lor copii cu o greutate mai mică. Expunerea la fum este asociată inclusiv cu un cap mai mic al noului-născut (un indicator al volumului creierului acestuia). Studiile referitoare la poluarea aerului sugerează că expunerea prenatală la hidrocarburile aromatice policiclice se poate traduce mai târziu într-o întârziere a dezvoltării cognitive a copilului (manifestată printr-un coeficient de inteligenţă semnificativ mai mic).

Chiar şi simpla locuire lângă un restaurant poate reprezenta un risc pentru sănătate. Oamenii de ştiinţă au estimat riscul de cancer în rândul rezidenţilor care locuiesc în apropiere de restaurantele chinezeşti, americane şi al bistrourilor specializate în grătare. Deşi toate cele trei tipuri de restaurante s-au dovedit a fi un risc pentru sănătate din cauza nivelului PAH, cele mai rele s-au dovedit a fi restaurantele chinezeşti, cel mai probabil din cauza cantităţii de peşte prăjit în tigaie, care degajă un fum cu un nivel extrem de toxic de PAH, capabil să deterioreze celulele plămânilor umani. Dat fiind riscul ridicat de cancer, cercetătorii au conchis că nu este deloc sigur să locuieşti lângă un restaurant chinezesc mai mult de o zi sau două pe lună.

Ce putem spune însă despre aroma apetisantă a baconului prăjit? Fumul degajat de prăjirea baconului conţine o clasă specială de carcinogeni numiţi nitrozamine. Deşi toate produsele din carne emană fumuri potenţial carcinogene, cele procesate precum baconul sunt cele mai nocive. Un studiu realizat la UC-David a arătat că fumul degajat de bacon produce de patru ori mai multe mutaţii ale ADN-ului decât cel al chiftelelor de vită (hamburgeri) gătite la aceeaşi temperatură.

Ce se întâmplă însă în cazul baconului din tempeh? Tempeh-ul este un produs din soia fermentată folosit pentru o întreagă gamă de substitute ale cărnii. Cercetătorii au comparat efectele fumurilor degajate de prăjirea baconului şi cărnii de vită asupra mutaţiilor produse la nivelul ADN-ului cu cele produse de prăjirea tempeh-ului. S-a dovedit că fumurile degajate prin prăjirea produselor de origine animală generează mutaţii la nivelul ADN-ului, dar cele degajate prin prăjirea tempeh-ului nu. Cu toate acestea, nu este o idee foarte bună să consumi alimente prăjite. Chiar dacă expunerea la fumul degajat prin prăjirea tempeh-ului nu a generat nici o mutaţie la nivelul ADN-ului, consumarea propriu-zisă a acestui produs poate genera astfel de mutaţii (ce-i drept, de 45 de ori mai puţine decât consumul de carne de vită prăjită sau friptă şi de 346 de ori mai puţine decât consumul de bacon). Cercetătorii au propus ipoteza potrivit căreia aceste descoperiri ar putea explica incidenţa superioară a bolilor respiratorii şi a cancerului la plămâni în rândul bucătarilor şi incidenţa inferioară a acestor boli în rândul vegetarienilor.

Dacă nu ai de ales şi trebuie să rămâi expus fumului degajat de prăjirea baconului şi a ouălor, efectele toxice pot fi reduse prin gătitul în aer liber (prin comparaţie cu bucătăria). Studiile arată că numărul particulelor depozitate în plămâni este de zece ori mai mare atunci când gătitul are loc într-un spaţiu închis, prin comparaţie cu gătitul în aer liber.

Boala pulmonară obstructivă cronică

Boala pulmonară obstructivă cronică (COPD), cum ar fi emfizemul şi bronşita cronică, este o condiţie medicală care îngreunează respiraţia şi care se înrăutăţeşte de-a lungul timpului. Pe lângă respiraţia superficială, COPD poate cauza o tuse severă, generarea unor mucozităţi în exces, strănut şi o presiune în zona pieptului. Boala afectează peste 24 de milioane de americani.

Fumatul este de departe principala cauză a COPD, dar există şi alţi factori care pot contribui la această boală, cum ar fi expunerea prelungită la un aer poluat. Din păcate, nu există un remediu pentru COPD, dar am totuşi şi anumite veşti bune: o dietă sănătoasă poate ajuta la prevenirea COPD şi o poate împiedica să se înrăutăţească.

Datele acumulate de 50 de ani încoace arată că o dietă bogată în legume şi fructe este asociată pozitiv cu o funcţionare mai bună a plămânilor. O singură porţie suplimentară de fructe consumată zilnic se poate traduce într-un risc cu 24% mai mic de a muri din cauza COPD. Pe de altă parte, două studii efectuate de universităţile Columbia şi Harvard au arătat că consumul curent de produse din carne, cum ar fi baconul, salamul, şunca, crenvuştii, cârnaţii şi alte mezeluri, poate spori riscul de COPD. Se crede că acest lucru se datorează conservanţilor pe bază de nitriţi din mezeluri, care imită proprietăţile produşilor secundari pe bază de nitriţi ai fumului de ţigară, cu proprietăţi extrem de nocive asupra plămânilor.

Ce se întâmplă însă dacă ai deja boala? Pot fi folosite alimentele care par să prevină COPD inclusiv pentru tratarea acestei boli? Oamenii de ştiinţă nu au ştiut să răspundă la această întrebare până la realizarea şi publicarea unui studiu de referinţă în anul 2010. Peste o sută de pacienţi care sufereau de COPD au fost împărţiţi aleatoriu în două grupe. Jumătate dintre ei au fost instruiţi să consume mai multe fructe şi legume, iar cealaltă jumătate şi-au continuat dieta obişnuită. Aşa cum era de aşteptat, în următorii trei ani subiecţii care au respectat dieta standard s-au simţit din ce în ce mai rău. La antipod, progresia bolii a încetat la cei care au consumat mai multe legume şi fructe. Funcţia lor pulmonară nu numai că nu a continuat să se înrăutăţească, dar chiar s-a îmbunătăţit puţin. Cercetătorii au sugerat că acest lucru s-ar putea datora unei combinaţii a efectelor antioxidante şi antiinflamatorii ale legumelor şi fructelor, dar şi înlocuirii parţiale a cărnii, care acţionează în sine ca un pro-oxidant.

Indiferent de mecanismul prin care acţionează, cert este că o dietă care include mai multe alimente integrale de origine vegetală poate contribui la prevenirea şi la oprirea progresului acestei boli care ucide foarte mulţi oameni.

Astmul

Astmul este o boală inflamatoare caracterizată prin atacuri recurente ce umflă şi îngustează canalele respiratorii, producând o respiraţie superficială, strănut şi tuse. Boala poate apărea la orice vârstă, dar cel mai adesea apare în copilărie. Astmul este una din cele mai comune boli cronice care îi afectează pe copii, prevalenţa sa crescând de la un an la altul. În Statele Unite, 25 de milioane de oameni suferă de astm, 7 milioane dintre ei fiind copii.

Un studiu revoluţionar a demonstrat recent că incidenţa astmului variază dramatic în lume. Studiul Internaţional al Astmului şi al Alergiilor în Copilărie a analizat peste un milion de copii din aproape o sută de ţări, devenind astfel unul din cele mai exhaustive studii de acest fel realizate până în prezent. Cercetătorii au descoperit o diferenţă de la 1:20 până la 1:60 între prevalenţa astmului, alergiilor şi eczemelor. Spre exemplu, cum se face că prevalenţa rino-conjunctivitei (mâncărimi la nivelul ochilor şi curgerea nasului) variază de la 1% în rândul copiilor din anumite părţi ale Indiei până la 45% în alte părţi ale lumii? Deşi poluarea aerului şi incidenţa fumatului ar putea juca un anumit rol, cele mai semnificative asocieri nu au fost cele cu plămânii, ci cele cu stomacul.

S-a dovedit că adolescenţii care locuiesc în zone în care sunt consumate mai multe produse cu amidon, cereale, legume şi nuci sunt mult mai puţin predispuşi către manifestarea unor simptome cronice precum strănutul, rino-conjunctivita alergică şi eczemele alergice. După toate aparenţele, adolescenţii care consumă două sau mai multe porţii de legume pe zi au un risc redus la jumătate de a suferi de un astm alergic. În general, prevalenţa astmului şi a simptomelor respiratorii pare să fie considerabil mai redusă în rândul populaţiilor care au o dietă în care prevalează alimentele integrale de origine vegetală.

Alimentele de origine animală au fost asociate cu un risc sporit de astm. Un studiu care a analizat mai bine de 100.000 de adulţi din India a descoperit că cei care au consumat zilnic (sau chiar ocazional) carne au fost mult mai predispuşi să sufere de astm decât cei care au exclus complet carnea şi ouăle din dieta lor. Ouăle (şi băuturile răcoritoare carbogazoase) au fost asociate cu atacurile de astm la copii şi cu diferite simptome respiratorii, precum strănutul, respiraţia superficială şi tusea indusă de efortul fizic. S-a dovedit că eliminarea ouălor din dietă poate îmbunătăţi dramatic funcţia respiratorie a plămânilor copiilor în numai opt săptămâni.

Mecanismul prin care dieta afectează inflamarea căilor respiratorii ar putea avea o legătură cu stratul subţire de fluid care creează interfaţa dintre mucoasele acestor căi şi aerul exterior. Acest fluid se formează cu ajutorul antioxidanţilor din legume şi fructe, acţionând ca un prim front de apărare împotriva radicalilor liberi care contribuie la hipersensibilizarea, contracţia şi producerea de mucozităţi la nivelul căilor respiratorii. Produsele secundare derivate din oxidare pot fi măsurate în aerul expirat şi s-a dovedit că ele sunt mult reduse prin trecerea la o dietă bazată preponderent pe alimente integrale de origine vegetală.

Prin urmare, în cazul în care consumă mai puţine legume şi fructe, intră funcţia respiratorie a astmaticilor în declin? Cercetătorii australieni au încercat să scoată legumele şi fructele din dieta pacienţilor bolnavi de astm pentru a vedea ce se întâmplă. După numai două săptămâni, simptomele astmului s-au înrăutăţit considerabil. Interesant este şi faptul că dieta săracă în fructe şi legume, care le-a interzis participanţilor să depăşească o porţie de fructe şi două de legume, este chiar dieta tipică în Occident. Cu alte cuvinte, dieta folosită experimental pentru a înrăutăţi funcţia pulmonară şi condiţia astmului coincide cu dieta standard americană!

Ce putem spune însă despre îmbunătăţirea simptomelor astmului prin adăugarea de legume şi fructe în dieta de zi cu zi? Cercetătorii australieni au repetat apoi experimentul, dar de această dată le-au recomandat pacienţilor să consume şapte porţii de legume şi fructe pe zi. Această schimbare simplă, ce a constat în adăugarea câtorva fructe şi legume la consumul zilnic, a redus rapid incidenţa simptomelor astmului la jumătate. Atât de mare este puterea alimentaţiei sănătoase!

Dacă mecanismul de îmbunătăţire a simptomelor este legat de antioxidanţi, de ce nu ar fi suficient să luăm pastile cu antioxidanţi? La urma urmelor, este mult mai uşor să înghiţi o pastilă decât să mănânci un măr. Răspunsul este simplu: suplimentele nu par să dea nici pe departe rezultate la fel de bune. Studiile au arătat în mod repetat că suplimentele cu antioxidanţi nu au efecte benefice asupra bolilor respiratorii şi alergice, subliniind o dată în plus importanţa consumării alimentelor integrale, şi nu doar a unor compuşi izolaţi sau a unor extracte sub formă de capsule. Spre exemplu, Studiul Stării de Sănătate al Asistentelor realizat de cercetătorii de la Harvard a arătat că femeile cu o dietă bogată în nuci, şi implicit în vitamina E, au avut un risc de astm redus la jumătate prin comparaţie cu cele care nu au consumat nuci. Pe de altă parte, nu a existat nici o diferenţă între femeile care au luat suplimente cu vitamina E şi cele care nu au luat (şi nu au consumat nuci).

Cine crezi că a obţinut rezultate mai bune: un grup de bolnavi de astm care au consumat şapte porţii de legume şi fructe pe zi sau un grup de bolnavi care au consumat doar trei porţii, la care s-au adăugat însă „echivalentul a 15 porţii” sub formă de capsule şi pastile? Ei bine, pastilele nu au avut nici un fel de efect. Îmbunătăţirea simptomelor astmului şi a funcţiei plămânilor nu a putut fi constatată decât la subiecţii care au consumat efectiv legume şi fructe integrale, fapt care sugerează cu putere că aceste alimente sunt esenţiale pentru sănătatea noastră.

Dacă adăugarea câtorva porţii de legume şi fructe la dieta de zi cu zi poate avea un efect atât de semnificativ, ce crezi că se întâmplă dacă un bolnav de astm este trecut pe o dietă alcătuită exclusiv din alimente integrale de origine vegetală? Cercetătorii din Suedia au decis să testeze o dietă exclusiv vegetariană pe un grup de pacienţi care sufereau de un astm sever şi ale căror simptome nu se îmbunătăţeau indiferent de terapia medicală aplicată. În acest program au fost incluşi 35 de pacienţi pe termen lung, certificaţi de medicii lor, dintre care 20 au fost internaţi în ultimii doi ani în spital din cauza unor atacuri acute de astm. Unul dintre ei a primit chiar infuzii intravenoase de urgenţă de 23 de ori, iar altul a fost internat în spital de peste o sută de ori. În sfârşit, un al treilea a suferit un stop cardiac după un atac de astm şi a trebuit să fie resuscitat şi plasat pe un aparat de ventilaţie pulmonară. Pe scurt, au fost aleşi în mod deliberat numai pacienţi cu cazuri foarte grave.

Dintre cei 24 de pacienţi care au persistat în păstrarea dietei strict vegetariene, 70% şi-au îmbunătăţit starea de sănătate în patru luni, iar 90% într-un an. Şi vorbim de oameni care nu au constatat nici un fel de îmbunătăţiri ale stării de sănătate în anul anterior trecerii la dieta vegetariană.

După numai un an de alimentaţie sănătoasă, absolut toţi pacienţii, cu excepţia a doi dintre ei, au putut renunţa la medicaţia pentru astm şi la steroizi. Măsurătorile obiective precum funcţia plămânilor şi capacitatea de efort fizic s-au îmbunătăţit. Subiectiv vorbind, o parte din pacienţi au declarat că îmbunătăţirea era atât de considerabilă încât simţeau că „s-au născut a doua oară”.

Nu a existat nici un grup de control, aşa că nu putem exclude cu totul posibilitatea unui efect placebo, dar partea cea mai bună legată de dietele sănătoase este că nu au decât efecte secundare pozitive. Pe lângă îmbunătăţirea controlului astmatic, subiecţii analizaţi au slăbit în medie 8 kilograme, iar colesterolul şi tensiunea sanguină li s-a îmbunătăţit. Prin urmare, orice om care suferă de astfel de simptome ar merita să încerce o dietă strict vegetariană.

Bolile cele mai letale ale plămânilor variază în bună măsură ca prezentare şi diagnostic. Aşa cum am mai spus, fumatul este de departe principala cauză a cancerului la plămâni şi a COPD, dar bolile precum astmul apar în copilărie şi pot fi asociate cu o gamă largă de alţi factori, cum ar fi greutatea redusă la naştere şi infecţiile respiratorii frecvente. Deşi renunţarea la fumat rămâne cea mai eficientă modalitate de a evita cele mai nocive manifestări ale bolii plămânilor, organismul poate fi ajutat să îşi îmbunătăţească mecanismele de apărare inclusiv printr-o dietă protectoare, bogată în alimente integrale de origine vegetală. Este posibil ca aceeaşi dietă care îi ajută pe astmaticii grav bolnavi să poată preveni apariţia tuturor celor trei boli.

Dacă te numeri printre milioanele de americani care suferă deja de boala plămânilor, renunţarea la fumat şi schimbarea dietei alimentare ţi-ar putea schimba dramatic viaţa în bine. Nu este niciodată prea târziu să începi să trăieşti şi să mănânci mai sănătos. Capacitatea de vindecare a organismului uman este absolut remarcabilă, dar acesta are nevoie de ajutorul tău. Prin includerea unor alimente care conţin compuşi ce combat cancerul şi printr-un consum mai mare de legume şi fructe bogate în antioxidanţi, tu îţi poţi întări mecanismele de apărare respiratorii, astfel încât să poţi respira mai uşor.

În practica mea clinică, ori de câte ori simt nevoia să îi recomand unui pacient să renunţe la fumat sau la obişnuinţele sale alimentare nocive, îmi reamintesc pentru o clipă de moartea oribilă a acelui bărbat din Boston. Nimeni nu merită să moară în acest fel, şi după părerea mea nimeni nu este obligat.

[1] Nume generic care face referire la o substanţă fără valoare medicinală vândută ca remediu universal (pentru toate bolile).

[2] Coronary heart disease.

[3] De la chronic obstructive pulmonary dis­ease.

A apărut în: 2017-09