Dieta Engine 2 - Rip Esselstyn, carte

Cuvânt înainte de T. Colin Campbell, Ph. D. ... IX

I. Dieta E2 1. „Engine 2” ... 3

2. Povestea mea ... 9
3. Dieta „Engine 2” ... 17
4. Mituri aberante despre mâncare ... 39
5. Dovezile medicale din spatele Dietei „Engine 2” ... 53
6. Programul de antrenament E2 ... 89

II. Cum să o faci să meargă

1. Atitudinea E2 ... 113
2. Semnele vitale E2 ... 3. Citirea etichetelor ... 137
4. Cum să o faci să meargă pentru toată viaţa! ... 153

III. Reţete şi planuri de alimentaţie

Introducere ... 159
1. Cum să îţi aduci bucătăria în formă pentru E2 ... 163
2. Orar săptămânal simplu E2 ... 185
3. Reţete E2 ... 189

Mulţumiri ... 311
Index ... 315


A apărut în: 2014-04

MITURI ABERANTE DESPRE MÂNCARE

Jack LaLanne, guru în domeniul fitnessului şi vegetarian, în vârstă de nouăzeci şi cinci de ani, îşi aminteşte că, atunci când a început el să ridice greutăţi, în anii ’30, „Doctorii erau împotriva mea – spuneau că lucrul cu greutăţile poate să îţi dea atac de cord şi să te facă să îţi pierzi apetitul sexual.”

La fel, doctorii nu credeau că fumatul dăunează sănătăţii înainte de anii 1960, ba chiar au susţinut fumatul până prin anii 1950. Şi au fost vremuri când profesioniştii în domeniul medicinei credeau despre cocaină că este un medicament în toată puterea cuvântului, când a-ţi face o gaură în cap era considerat un remediu pentru multe boli, iar când o lobotomie frontală era considerată terapie solidă.

În multe feluri, lucrurile nu s-au schimbat. Încă mai există o tonă de informaţii greşite – şi mare parte din ele sunt în legătură cu alimentaţia pe bază de plante. Ca să înrăutăţească şi mai mult lucrurile, doctorii au rareori studii în nutriţie, iar cei care le au tind să urmeze străvechea piramidă de alimente creată de lobby-işti şi de grupuri de interese pe care le interesează mai puţin sănătatea voastră, cât să îşi păstreze locurile de muncă şi să vă ia banii.

Nu pot să cred toate lucrurile incredibile pe care le aud despre dietă şi nutriţie, spuse de oameni care habar nu au, dar care vorbesc de parcă ar avea. O dietă totală de proteine este bună! Toţi carbohidraţii sunt groaznici! Dumnezeu a pus animalele pe planetă pentru a fi mâncate de oameni! Alcoolul este un tonic pentru sănătate! Vegetarienii sunt nişte molâi care nu pot să facă sport!  Aşadar, atenţie: Odată ce veţi începe să vă hrăniţi în modul sănătos E2, pe bază de plante, oamenii o să înceapă să vă înşire tot soiul de „dovezi” ridicole cu privire la mâncare. Un lucru pe care îl puteţi face este să îi ignoraţi. Dar dacă simţiţi că aveţi chef să vă lansaţi într-o discuţie, iată câteva argumente care să vă ajute să le închideţi gura.

Mitul 1

Nu poţi să asimilezi suficiente proteine consumând o dietă pe bază de plante.

Realitate: Nu numai că vei asimila toate proteinele de care ai nevoie, ci, pentru prima oară în viaţă, n-o să suferi de un exces de proteine.

În alimentele naturale integrale pe bază de plante se află cantităţi foarte mari de proteine. De exemplu, spanacul este 51 la sută proteine; ciupercile – 35 la sută; păstăile – 26 la sută; orzul – 16 la sută; paste de grâu integral – 15 la sută; porumb – 12 la sută, iar cartofii – 11 la sută.

Mai mult decât atât – corpul nostru are nevoie de mai puţine proteine decât am crede. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), un bărbat mediu cu o greutate de 68 de kilograme are nevoie doar de 22,5 grame de proteine pe zi, într-o dietă de 2.000 de calorii pe zi, ceea ce înseamnă că aproximativ 4,5 la sută din calorii ar trebui să provină din proteine. (OMS recomandă femeilor însărcinate să asimileze 6 la sută din calorii din proteine.)

Alte organizaţii în domeniul nutriţiei recomandă ca doar 2,5 la sută calorii pe zi să provină din proteine, iar Consiliul SUA pentru Alimentaţie şi Nutriţie (US Food and Nutrition Board) recomandă o doză zilnică permisă de 6 la sută, ca marjă de siguranţă; cu toate astea, cei mai mulţi americani au un aport de 20 la sută sau mai mult de proteine.

O serie de doctori, de la tata şi până la Dean Ornish şi la Joel Fuhrman, autorul bestsellerului Mănâncă pentru a trăi. Formula revoluţionară pentru o pierdere în greutate rapidă şi susţinută (Little, Brown), sugerează că un aport corespunzător de proteine în alimentaţie ar trebui să fie cea mai mică grijă a noastră.  Uitaţi-vă în jur şi spuneţi-mi când aţi văzut ultima oară pe cineva care a fost internat în spital cu deficienţă de proteine. Sau uitaţi-vă în natură, unde veţi observa că animalele cele mai mari şi mai puternice, precum elefanţii, gorilele, hipopotamii şi bizonul sunt erbivore.

De asemenea, tipul de proteine pe care le consumăm este la fel de important ca şi cantitatea. Dacă aportul nostru de proteine va fi din alimente de origine animală, atunci nu numai că vom avea un aport prea mare de proteine, ci va fi şi un tip de proteine care produc acid şi care produc dezastru în sistemul nostru.  De ce au atâta potenţial dăunător proteinele? Deoarece corpul nostru poate să stocheze carbohidraţi şi grăsimi, dar nu proteine.  Aşadar, în cazul în care conţinutul de proteine din dietă depăşeşte cantitatea de care ai nevoie, nu numai că ficatul şi rinichii vor fi suprasolicitaţi, ci vei începe şi să pierzi calciu din oase, pentru a neutraliza excesul de proteină animală, care devine acid în corpul uman.  Din acest motiv, în cazul proteinelor, motto-ul „cu cât mai puţin, cu atât mai bine” se aplică cu siguranţă. Un american consumă în medie cu mult peste 100g pe zi, iar asta e o cantitate periculoasă. Însă dacă consumi o dietă pe bază de plante, nu vei avea nici prea multe proteine, nici prea puţine, ci întocmai cantitatea potrivită.

Mitul 2

Proteinele din plante nu sunt proteine complete.

Realitate: Proteinele din plante sunt cât se poate de complete.  Mitul că nu ar fi complete, sau că sunt de calitate mult mai mică decât proteinele de origine animală datează de pe vremea experimentelor pe şobolani, efectuate la începutul lui 1900. Pe lângă faptul că şoarecii nu sunt oameni, că ei au necesităţi nutritive diferite şi au nevoie de mai multe proteine decât oamenii pentru a-şi susţine trupşoarele blănoase. Industria cărnii, a lactatelor şi a ouălor a făcut atâta tam-tam cu studiul ăsta străvechi şi chiar şi în anul 2009, aproape orice puşti, bărbat sau femeie crede că singurul mod de a obţine proteine complete este consumând carne, ouă sau produse lactate.

În realitate, proteinele sunt compuse din lanţuri de aproximativ douăzeci de aminoacizi diferiţi. Dintre aceştia, opt se află în afara corpului şi trebuie să îi absorbim din hrană. Aceşti opt aminoacizi sunt aminoacizii „esenţiali”. Ceilalţi acizi sunt „non-esenţiali”, pentru că pot fi sintetizaţi chiar de corp.

Plantele furnizează toţi aminoacizii esenţiali şi non-esenţiali. Pe toţi. Poate că o plantă va avea un conţinut mai scăzut dintr-un aminoacid sau altul (care însă nu va lipsi complet), pe când o alta are un conţinut mai ridicat dintr-un alt aminoacid, dar genialul nostru corp le aşează pe toate şi, până la urmă, ne completează profilul de aminoacizi astfel încât să fie perfect echilibrat. Astfel, plantele generează proteine de calitate superioară, care sunt mai sănătoase, mai sigure şi mai bune decât proteinele de origine animală.

Aşa că nu este absolut nicio nevoie să combinăm anumite proteine din plante la fiecare masă, încercând să obţinem un echilibru optim de aminoacizi.

Din păcate, mitul referitor la combinaţia de proteine continuă să fie perpetuat de o serie de organizaţii respectabile. Însă Asociaţia Americană pentru Dietă (American Dietetic Association) a înţeles cum stau lucrurile. În poziţia sa, organizaţia afirmă: „Sursele vegetale de proteine pot să asigure ele singure cantităţi corespunzătoare din aminoacizii esenţiali şi non-esenţiali, presupunând că sursele vegetale de proteine din dietă sunt rezonabil de variate şi că aportul caloric este suficient pentru a face faţă necesităţilor de energie. Cerealele integrale, păstăile, legumele, seminţele, nucile şi alunele conţin cu toatele aminoacizi esenţiali şi non-esenţiali.” Puteţi să vă urcaţi în vârful muntelui şi să strigaţi: Proteinele din plante sunt 100 la sută complete!

Mitul 3

Carbohidraţii îngraşă.

Realitate: Unii carbohidraţi da, însă carbohidraţii buni nu.  Cele mai multe dintre dietele moderne susţin că toţi carbohidraţii sunt răi, dar cu toate astea, dintre cei trei macro-nutrienţi care ne furnizează calorii în dietă (carbohidraţii, proteinele şi grăsimile), carbohidraţii sunt principala sursă de combustibil a corpului.  Ei au grijă de pulsul vostru, de digestie, de respiraţie, de mişcare, de mers şi de gândit.

Cam 70 la sută din caloriile zilnice ar trebui să provină din carbohidraţi buni (complecşi). Cei pe care ar trebui să îi evitaţi se numesc carbohidraţii simpli.

Ambele tipuri de carbohidraţi sunt zaharuri. Ambele sunt digerate şi transformate în glucoză, care este folosită de corp pentru energie: în sânge ca glucoză, sau depozitată în muşchi sau în ficat sub formă de glicogen. Când sunt consumaţi în exces, carbohidraţii pot să fie transformaţi şi în grăsime.

Printre carbohidraţii simpli se numără zahărul de masă, melasa, mierea, alcoolul, pâinea albă, pastele albe, orezul alb, cartofii prăjiţi, cerealele care conţin zahăr, sucurile de fructe, bomboanele şi laptele. Cei mai mulţi dintre carbohidraţii simpli nu au niciun fel de valoare nutriţională, pentru că au fost prelucraţi de oameni şi li s-au extras fibrele, mineralele şi vitaminele. Sunt digeraţi rapid de corp şi provoacă o creştere mare a nivelului glicemiei.  Ca răspuns la această creştere, pancreasul pompează insulină, pentru a transporta şi a livra glucoza ce conţine energie la celulele din tot corpul. Procesul acesta face ca glicemia şi nivelul de insulină să oscileze ca un pendul, iar noi să ne simţim obosiţi, flămânzi şi poftind în continuare carbohidraţi simpli.  Şi datorită digerării rapide a acestor carbohidraţi simpli, orice zaharuri în exces sunt transformate în grăsimi. Din acest motiv, cei mai mulţi dintre carbohidraţii simpli sunt o alegere alimentară proastă.

În schimb, carbohidraţii complecşi sunt hrănitori şi printre ei se numără legumele, pâinea şi pastele integrale, păstăile, mazărea, orezul brun, cartofii dulci, ovăzul, fructele şi cerealele integrale.  Acestea sunt pline de fibre, vitamine, minerale şi micro-nutrienţi.  Spre deosebire de carbohidraţii simpli, carbohidraţii complecşi creează o eliberare echilibrată şi controlată de zaharuri în sistem.  Această eliberare lentă dă corpului mai mult timp să folosească acei carbohidraţi ca şi combustibil şi astfel, vor fi mai puţini carbohidraţi care se transformă în grăsimi, iar nivelul de insulină rămâne stabil.

Aşadar, atunci când consumaţi carbohidraţi buni, naturali, veţi avea un nivel constant de energie pe toată durata zilei, fără să vă îngrăşaţi.

După cum puteţi vedea, cele două tipuri de carbohidraţi diferă foarte mult din punct de vedere nutriţional. Carbohidraţii simpli sunt plini de calorii, asigură o nutriţie scăzută şi duc la creşterea în greutate. Carbohidraţii complecşi au un conţinut mai scăzut de calorii, pentru că sunt plini de fibră, iar volumul lor aduce mai repede senzaţia de saţietate, uşurează accesele de foame şi menţine senzaţia de saţietate un timp mai îndelungat.

Aşa că mergeţi şi mâncaţi carbohidraţi – numai să fie din cei complecşi.

Mitul 4

Nu poţi să ai un aport suficient de calciu dintr-o dietă pe bază de plante.

Realitate: O dietă variată pe bază de plante este una din cele mai bune surse disponibile de calciu – şi vă permite şi să evitaţi efectele dăunătoare asociate cu produsele lactate.  Printre marile surse de calciu se află legumele verzi cu frunze, nucile, portocalele, fasolea boabe, cerealele integrale, sfecla mangold, lintea, stafidele, broccoli, kale, ţelina, tofu şi salata romană.  Unul dintre motivele pentru care osteoporoza (sau slăbirea oaselor) are o rată de incidenţă atât de ridicată printre americani nu este o lipsă de calciu în dietă, ci un exces de proteine animale, care secătuiesc oasele de calciu.

De fapt, ştiaţi că ţările cu cel mai mare consum de produse lactate, printre care Statele Unite, Noua Zeelandă, Marea Britanie şi Suedia, au şi cea mai mare rată de osteoporoză? Deşi cetăţenii acestor ţări consumă cantităţi masive de calciu în dieta lor, proteinele în exces din lapte, brânză, friptură, peşte şi ouă întotdeauna taie acest mineral important şi produce o carenţă netă.  Între timp, populaţia din China rurală, care consumă o treime din cantitatea de lactate pe care o consumăm noi, aproape că nu prezintă cazuri de osteoporoză. Dr. John McDougall, autorul lucrării The McDougall Program for a Healthy Heart4 a răscolit toată literatura medicală pe această temă şi nu a găsit niciun caz de deficienţă de calciu în dietă la oameni – atâta timp cât aceştia consumau un număr adecvat de calorii. Aşadar, fără mustăţi de lapte!

Mitul 5

Nu poţi să ai un aport suficient de grăsimi cu o dietă pe bază de plante.

Realitate: Cantităţi mici de grăsime sunt prezente în toate fructele, legumele şi alte alimente din plante.  Căpşunile au 5 la sută grăsime; ardeii – 6 la sută; broccoli – 8 la sută; spanacul – 11 la sută, iar boabele de soia 41 la sută. Câteva alimente din plante cu conţinut ridicat de grăsime au peste 80 la sută grăsime – printre care anumite tipuri de nuci şi seminţe, precum şi avocado, măslinele şi nucile de cocos.  Consumând o dietă delicioasă pe bază de plante veţi consuma cam 9 – 15 la sută din caloriile totale din grăsimi, ceea ce este ideal.

Luându-vă grăsimile din alimente pe bază de plante, veţi consuma grăsimi sănătoase, mononesaturate şi polinesaturate, în loc de grăsimi nesănătoase, saturate. Veţi putea să mâncaţi mai mult decât aţi visat vreodată, fără să vă îngrăşaţi – şi să vă simţiţi minunat.

Mitul 6

Nu poţi să fii un atlet competitiv şi să mănânci plante.

Realitate: Spuneţi-i asta lui Tony Gonzalez, jucătorul de fotbal american de la Kansas City Chiefs. Din motive de sănătate, Tony şi-a schimbat dieta după ce semnase prelungirea pe cinci ani a unui contract care îl făcea cel mai bine plătit jucător pe poziţia sa din ligă. Ulterior, el a doborât recordul NFL de primiri de minge în 2008. Colegii lui de echipă l-au numit Studiul China, după cartea lui T. Colin Campbell cu acelaşi nume, pe care Gonzalez a studiat-o înainte să îşi schimbe dieta – şi despre care veţi citi în curând.

Sau spuneţi-i asta lui Ruth Heidrich, care în 1982 a fost diagnosticată cu cancer la sân în metastază şi s-a vindecat cu o dietă pe bază de plante, cu conţinut scăzut de grăsimi. De atunci a câştigat peste o mie de competiţii de triatlon. Sau spuneţi-i lui Salim Stoudamire, jucătorul vegetarian de baschet de la NBA Atlanta Hawks, care spune că, până în sferturi, când cei mai mulţi jucători încep să obosească, el abia îşi intră în formă. Sau spuneţi-i asta Martinei Navratilova, jucătoarea de tenis cu cele mai multe victorii din lume, care nu mănâncă decât alimente pe bază de plante. Sau spuneţi-i asta devoratorului de plante Dave Scott, eroul meu şi câştigător de şase ori al faimosului triatlon Ironman din Hawaii.  Sau – şi mai bine: încercaţi să treceţi voi înşivă la o dietă pe bază de plante şi vedeţi cât de mult vi se îmbunătăţeşte performanţa atletică.

James Garee, 25 ani
Pompier

Înainte să mă fac pompier, am fost căpitan secund al echipei de fotbal american a Universităţii Colorado; pe atunci aveam 136 de kilograme. Ca să-mi menţin greutatea, obişnuiam să mănânc 8.000 de calorii pe zi – mă duceam la Arby’s şi ceream cinci meniuri Arby, o porţie de cartofi prăjiţi ondulaţi şi o Cola mare. Dar de când l-am întâlnit pe Rip, am slăbit peste 27 de kilograme. Însă poate să fie dificil. Mâncarea e ceva personal. Dacă nu înţelegi ce mănâncă cineva, intri într-un soi de cădere defensivă. De exemplu, dacă îi spui cuiva că modul în care mănâncă acasă nu e sănătos pentru el, omul o să spună: „Adică, vrei să spui că bunica încearcă să mă otrăvească?”

Mitul 7

Consumând numai alimente pe bază de plante, vei rata o serie de substanţe nutritive importante.

Realitate: Veţi depozita substanţe nutritive cum n-aţi mai făcut-o niciodată, vă veţi ameliora sănătatea şi veţi ameliora bolile.

Dacă ar fi să ţinem un triatlon pe baza cantităţii de substanţe nutritive din fiecare aliment, plantele ar trece linia de sosire şi ar face şi un masaj înainte ca lactatele, carnea şi ouăle să aibă şansa măcar să se dea jos de pe bicicletă.

Dacă vorbim de calorii, alimentele cu cea mai mare densitate de substanţe nutritive sunt plantele, nu animalele. La urma urmei, plantele sunt sursa-mamă a tuturor substanţelor nutritive, pentru toate creaturile, în vreme ce alimentele pe bază de animale sunt, în esenţă, alimente din plante reciclate într-un ambalaj nesănătos.  Singura substanţă nutritivă care lipseşte din alimentele pe bază de plante este vitamina B12. Dar puteţi să vă suplimentaţi zilnic doza de B12 înghiţind două linguri de drojdie, un pahar de lapte de soia fermentat, un bol de cereale fermentate sau, dacă doriţi, o pastilă de 500 micrograme pe zi, care se mestecă sau se dizolvă în gură pentru a mări gradul de absorbţie.

Mitul 8

Dacă mănânci numai alimente din plante nu o să ai destulă energie.

Realitate: Nivelul tău de energie va fi mai constant şi mai consecvent decât oricând în viaţa ta.

Gândiţi-vă la alimentele din plante, bogate în fibre şi pline de substanţe nutritive, ca şi cum ar fi butucii cei mari care ard în foc ore în şir. Gândiţi-vă la alimentele cu conţinut scăzut de fibre şi de substanţe nutritive, precum carbohidraţii simpli, ca şi cum ar fi nişte coli de hârtie care ard într-o clipită. Când consumaţi alimente din plante, nu veţi avea suişurile şi coborâşurile de energie din trecut, iar dacă alegeţi acest lucru, nu veţi mai avea nevoie nici măcar de cafea, ca să vă puneţi fundul şi mintea în mişcare de dimineaţă. Vă veţi trezi împrospătaţi, chiar echilibraţi şi nerăbdători să porniţi la treabă în noua zi.

Mitul 9

O dietă pe bază de plante nu este bună pentru copii şi pentru femeile însărcinate.

Realitate: Până la vârsta de doi ani (după ce nu mai este alăptat), orice copil este pregătit să treacă pe o dietă din plante. Chiar şi renumitul expert, dr. Benjamin Spock recomandă această practică în ultima ediţie a clasicului său bestseller, Baby and Child Care5.  Dacă încep de mici, copiii vor dezvolta un palat gustativ care apreciază subtilităţile alimentelor din plante şi, pe măsură ce cresc, vor beneficia de recompensele sănătoase care însoţesc această dietă.

În acelaşi timp, femeile însărcinate îşi pot lua şi ele toate vitaminele, toate substanţele nutritive şi mineralele de care au nevoie ele şi bebeluşul pentru a fi bine şi sănătoşi. Soţia mea Jill a fost complet vegetariană pe perioada sarcinii şi nu a avut deloc greţuri matinale şi niciun fel de complicaţii. Ulterior l-a adus pe lume pe Kole, bebeluşul nostru foarte sănătos, cu o greutate de 3,9 kilograme, mica iubire a vieţii noastre.

Mitul 10

Toată lumea trebuie să ia suplimente de untură de peşte ca să îşi asigure acizii graşi omega 3 esenţiali.

Realitate: Există numeroase moduri de a vă lua acizii graşi esenţiali omega 3 fără să vă supuneţi la riscurile potenţiale ale unturii de peşte – care, conform Comisiei Medicilor pentru Medicină Responsabilă, este formată din molecule foarte instabile, care se pot descompune şi pot elibera radicali liberi periculoşi şi cauzatori de boală.

Oamenii trăiesc cu presupunerea falsă că, dacă iei un supliment

de untură de peşte, o să contracarezi efectele brânzeturilor, cărnurilor şi alimentelor prelucrate pe care le dai pe gât. Dar untura de peşte nu e un panaceu. Practic, ea poate să crească nivelul colesterolului total şi LDL, să crească riscul de atac hemoragic şi să suprime sistemul imunitar.

În loc să luaţi untură de peşte, bazaţi-vă pe făina de seminţe de in, pe nuci, boabe de soia şi legume verzi cu frunze – toate conţin din abundenţă acizi graşi esenţiali omega 3.  Dacă nu doriţi să treceţi la o dietă total bazată pe plante, atunci mergeţi la un magazin de alimente sănătoase şi cumpăraţi suplimente de omega 3 pe bază de plante care provin direct de la sursa mamă: plancton din oceane, mări şi lacuri – de unde, apropo, îşi iau şi peştii acizii omega 3.

Mitul 11

Bărbaţii adevăraţi nu mănâncă plante.

Realitate: Grăsimea şi colesterolul din produsele de origine animală înfundă arterele care duc nu numai la inimă şi la cap, ci şi la extremităţi, inclusiv la penis, unde pot să provoace boala arterială periferică şi impotenţa, care – după cum arată cercetările – ar putea fi un semn timpuriu al unei boli cardiace.  Aşadar, bărbaţi: Există un mod mai bun şi care nu necesită să luaţi Viagra, Cialis sau Levitra, ci implică să mâncaţi fructe, legume, cereale integrale şi păstăi.

În studiul tatălui meu, mai mulţi dintre bărbaţii care erau impotenţi de ani de zile îşi recăpătaseră performanţa sexuală după ce trecuseră la o dietă pe bază de plante, lucru care le-a făcut destul de fericite pe soţiile acestora. Mulţi dintre participanţii la Studiul „Engine 2” au spus şi că li s-a îmbunătăţit potenţa sexuală – inclusiv, a existat o persoană care a spus că acum are erecţii „ca oţelul”.

Mitul 12

Nu e nicio bucurie să mănânci alimente pe bază de plante.

Realitate: Alimentele pe bază de plante sunt delicioase şi satisfăcătoare.

Cu cât urmaţi Dieta E2 o perioadă mai lungă de timp, cu atât vi se vor schimba gusturile. Gândiţi-vă la lapte, de exemplu. De vreme ce e bine ştiut faptul că laptele integral nu este bun, probabil că aţi trecut la lapte 2% sau degresat. La început, pun pariu că laptele ăla degresat avea gust de apă. Apoi v-aţi obişnuit cu el, aşa că, atunci când aţi încercat din nou laptele integral, acesta a avut gust de vopsea lichidă. Vi s-a schimbat palatul gustativ.  La fel şi când adaugi ulei în mâncare. Anthony Salerno, unul din participanţii la Studiul Pilot E2, este un american de origine italiană de a patra generaţie, care credea că nu poate să trăiască fără uleiul lui de măsline. Dar după cinci săptămâni de Dietă E2, a descoperit că îi plac mâncărurile fără ulei – şi-a dat seama că, de fapt, uleiul le ascundea adevăratul gust. Când a revenit la ulei, a spus că gustul a fost de parcă ar fi turnat adeziv sintetic pe mâncare.

Alimentele au gust mai bun dacă nu sunt îmbibate în unt, muiate în margarină sau saturate de smântână. Alimentele pe bază de plante sunt absolut fantastice, sublime. Fără tot excesul de grăsimi şi fără aromele prelucrate care le îneacă, în cele din urmă veţi putea să simţiţi nuanţe de gusturi pe care poate că nu le-aţi observat niciodată: savoarea unui ardei copt, suculenţa unei portocale Cara Cara sau subtilitatea unui kale lacinato cu usturoi copt –alimente pline de arome, fără să fie nevoie să le mai adaugi nimic.

Brandon şi Amy Marsh, 32, respectiv 29 ani
Atleţi de triatlon

Deşi suntem atleţi, n-am dat niciodată mare atenţie dietei noastre. Dar când Rip căuta voluntari pentru Studiul Pilot „Engine 2”, ne-am înscris – şi a mers. La urma urmei, suntem atenţi la tot ce facem pentru corpul nostru, aşa că de ce să nu fim atenţi şi la tot ce mâncăm? Adevărul e că, uneori, performanţa ta poate să înceapă cu ce ai în furculiţă.  Dieta e la fel de importantă ca antrenamentul.

Pag. 39 – 52

A apărut în: 2014-04