Eliberarea spirituală - Michael Bernard Beckwith, carte

Cuvânt înainte, de Marianne Williamson

Mulţumiri

Introducere

Capitolul 1

Iubirea-frumuseţea

Capitolul 2

Oamenii evoluaţi

Capitolul 3

Mijlocul de transport care conduce către transformare

Capitolul 4

De la iluzie la realitate

Capitolul 5

Transcenderea tiraniei trendurilor

Capitolul 6

Ecologia interioară: legile personale ale vieţii

Capitolul 7

Schimbarea formei energetice: un exerciţiu practic pentru şamanii urbani

Capitolul 8

Neadaptarea creatoare

Capitolul 9

Arhitecţii comunităţii pline de iubire

Capitolul 10

Nu deveni serios, devino real

Capitolul 11

Iisus Christos: Maestrul întâlnirii existenţiale

Capitolul 12

Mitul perfecţiunii

Capitolul 13

Cum poţi preveni furtul de identitate

Capitolul 14

Mediul care te eliberează în plan spiritual

Capitolul 15

Manierele spirituale pe planeta Pământ

Capitolul 16

Creativitatea conştientă: sărutul celest al inspiraţiei

Capitolul 17

Un software sufletesc pentru fericirea autentică

Capitolul 18

Cum să treci de noapte: o perspectivă luminoasă asupra Nopţii Întunecate a Sufletului

Cuvânt de Încheiere, de Robert Thurman

Capitolul 14

Mediul care te eliberează în plan spiritual

Misiunea mea este o viaţă trăită pentru a servi

Toate lucrurile pentru care mă rog îmi sunt dăruite deja

Afacerile nu sunt altceva decât o cale de evoluţie către un nivel de conştiinţă mai elevat, ce îi priveşte pe clienţi ca pe nişte oameni pe care ai privilegiul de a-i sluji şi cu care poţi cultiva relaţii semnificative. Furnizarea unui produs sau a unui serviciu este o modalitate prin care ne putem sluji şi conecta unii cu ceilalţi. Circularea energiei numite bani este doar un schimb.

În timpul slujbelor de la Agape, noi percepem o colectă. Mesajul pe care îl propovăduiesc eu este că banii sunt un bilet la ordin energetic ce urmează să fie încasat la o dată ulterioară. Cu alte cuvinte, noi nu binecuvântăm banii, ci energia eliberată atunci când aceştia iau forma bunurilor, proiectelor filantropice, donaţiilor către organizaţii care fac bine în această lume, etc. Cred că ai înţeles ideea. Dacă privim banii ca pe un simplu mijloc prin care putem deveni nişte consumatori de bunuri, şi nu ca pe un instrument al creativităţii şi al frumuseţii, ei pot fi de-a dreptul distructivi. Cu cât devenim mai prosperi şi mai generoşi, cu atât mai mult ne onorăm noi biletul la ordin.

Oamenii care intră în afaceri exclusiv de dragul banilor nu înţeleg cât de mult rău au făcut acestei planete şi locuitorilor săi afacerile de dragul profitului. Ei nu înţeleg că oamenii moderni îşi doresc să îşi alinieze valorile personale cu mediul exterior şi cu ceea ce cumpără. Atunci când munceşti exclusiv de dragul profitului, tu nu evoluezi în nici un fel. Profitul nobil este definit ca acel profit folosit nu doar pentru susţinerea vieţi noastre, ci şi pentru crearea unei societăţi mai bune şi mai drepte.

Spiritualizarea afacerilor

Spiritualizarea afacerilor începe cu „spiritul”, cuvânt care derivă din latinescul spiritus, care înseamnă respiraţie. Spiritul este cel care respiră forţa vitală creatoare în toate expresiile existenţei, inclusiv în afaceri. Convergenţa ştiinţei cu spiritualitatea conduce la concluzia că noi trăim, ne mişcăm şi existăm într-un câmp unificat de energie care interconectează toate formele de viaţă, inclusiv reţeaua comerţului. Graniţele dintre sectoarele corporatiste şi cele nonprofit devin din ce în ce mai neclare la ora actuală. Cei care lucrează în lumea afacerilor realizează din ce în ce mai mult că noi trăim la intersecţia mai multor culturi, având capacitatea de a organiza astfel lucrurile încât să îmbunătăţim viaţa pe această planetă. La ora actuală se răspândeşte ideea că impactul produselor şi serviciilor asupra oamenilor se reflectă asupra companiei şi a conducerii ei sub forma unei energii similare cu cea transmisă de acestea lumii exterioare. William W. George, profesor de management la Facultatea Economică din cadrul Universităţii Harvard, exprimă astfel această idee: „Noi suntem fiinţe spirituale. De aceea, eliberarea întregii capacităţi a unui individ – mentală, fizică şi spirituală – conferă o putere enormă organizaţiei. Acest lucru nu are nimic de-a face cu religia. Oameni cu credinţe diferite, sau fără nici o credinţă religioasă, se pot reuni pentru o cauză comună şi pentru serviciile oferite altora prin activitatea lor”.

Această abordare revoluţionară a afacerilor conduce la o serie de rezultate cu totul remarcabile. Dacă vei intra într-un magazin Target la ora actuală, vei găsi aici un afişaj mare care prezintă programele umanitare la care lanţul de magazine contribuie cu trei milioane de dolari săptămânal, 5% din profitul companiei înainte de impozitare, programe dedicate educaţiei, artelor şi serviciilor sociale. Tom Chappell, preşedintele executiv al companiei Tom’s din Maine, vestită pentru pastele sale de dinţi şi pentru săpunurile sale, donează 10% din profitul său înainte de impozitare unor cauze filantropice şi le oferă angajaţilor săi patru ore plătite pe săptămână pentru a lucra voluntar în serviciul comunităţii.

În timpul unui interviu referitor la produsele pe care le comercializa, de la sosuri de salată şi floricele de porumb până la mâncare pentru câini, Paul Newman a răspuns că el şi soţia sa, actriţa Joanne Woodward, au venit la Hollywood pentru a deveni actori bine recompensaţi pentru arta lor. Deşi au avut un mare succes, ceva a continuat să lipsească din viaţa lor, până când şi-au dat seama că doresc să ofere ceva înapoi societăţii. Începând din anul 1982, ei au donat 200 de milioane de dolari câtorva mii de organizaţii caritabile din lume, prin intermediul fondului Newman’s Own Organics. Cei doi s-au numărat printre cei care au declanşat – împreună cu alţi oameni de afaceri precum dr. David Bronner şi săpunurile sale, sau compania de îngheţată a lui Ben şi Jerry – schimbarea la faţă a manierei de a face afaceri, dar şi de a cumpăra. Gândeşte-te puţin: toţi cei care cumpără produse de la companiile ale căror profituri sunt direcţionate în beneficiul umanităţii sunt practic nişte filantropi. Deşi dividendele acordate acţionarilor rămân în responsabilitatea companiilor, acestea îşi tratează la ora actuală angajaţii cu un respect din ce în ce mai mare şi dăruiesc din ce în ce mai mult comunităţii, militând pentru protecţia mediului, drepturile oamenilor, siguranţa publică şi îngrijirea sănătăţii.

Conştiinţa dă naştere lucidităţii

Spiritualitatea şi profitabilitatea nu se exclud reciproc. Este suficient să intri în orice librărie pentru a găsi aici rafturi întregi cu cărţi care reflectă trendul actual de introducere a principiilor spirituale la locul de muncă. Dacă vei analiza Internetul sau revistele, vei găsi aici reclame dedicate unor conferinţe care promovează leadership-ul şi practicile de afaceri iluminate. În vechea limbă engleză, cuvântul leadership însemna „a fi primul”. Acest lucru subliniază cât de mare este impactul pe care îl are leadership-ul unei organizaţii asupra afacerii propriu-zise, a angajaţilor săi şi a lumii exterioare. Indiferent dacă este condusă de un individ sau de o echipă, structura unei organizaţii nu poate evolua colectiv atât timp cât conducerea ei nu trece printr-un proces de transformare a conştiinţei.

Rugăciunea şi meditaţia nu mai sunt o practică exotică în mediul de afaceri. Birourile companiei Apple Computer au o cameră de meditaţie, iar membrilor personalului li se acordă o jumătate de oră pe zi pentru a medita şi pentru a se ruga. Editura mea, Beyond Words, încurajează dezvoltarea corpului, minţii şi spiritului prin oferirea unor cursuri de dezvoltare personală angajaţilor săi, a unor masaje săptămânale de relaxare şi ale tălpilor, precum şi a unor mese din alimente organice la cantina companiei. Am auzit că Sounds True, o companie de producţie audio/video din Colorado, are la rândul ei o cameră de meditaţie şi oferă personalului ei cursuri de meditaţie. Rhino Records din Los Angeles le oferă angajaţilor săi mese organice şi masaje. Alte companii oferă cursuri de yoga, de respiraţie profundă, de tai chi, şi alte practici de reducere a stresului. La Centrul Spiritual Internaţional Agape, organizaţia pe care am fondat-o, noi ne oprim în fiecare zi din ce facem între orele 3:00-3:30 pentru a medita; de asemenea, avem parteneri de rugăciune care oferă suport pentru rugăciunea afirmativă. O dată pe lună, întreaga comunitate Agape, alcătuită din 10.000 de membri locali, este invitată să participe la o şedinţă de vizualizare pentru a co-crea viziunea şi misiunea în continuă evoluţie a Mişcării Agape.

Toate aceste organizaţii (şi nu am numit decât o mică parte dintre ele) oferă dovezi empirice că trezirea conştiinţei conduce la o luciditate mai mare, care tinde să devină o prezenţă benefică pe această planetă. Acest mecanism include şi minimizarea impactului asupra mediului ecologic, atât de important pentru generaţiile viitoare. Copreşedintele companiei Whole Foods a exprimat minunat acest lucru atunci când a spus: „Noi nu suntem comercianţi cu o misiune spirituală, ci misionari care practică comerţul”.

De la supravieţuirea lui Darwin la înflorirea culturală

Afacerile au un triplu scop: împlinirea nevoilor vii ale societăţii şi crearea unui mediu în care fericirea şi dezvoltarea de sine să poată înflori, iar arta şi frumuseţea să fie încurajate. Orice altceva este o invazie a egoului în mediul de afaceri.

Cu mult timp în urmă, viaţa noastră se baza pe un model de supravieţuire care conducea la o competiţie între triburi, sate, afaceri şi naţiuni. Teoria darwinistă a propovăduit supravieţuirea celui mai puternic într-un mediu bazat pe raritate, în care indivizii cei mai puternici erau cei care primeau bunurile. Acest model nu mai este valabil la ora actuală, întrucât s-a dovedit că noi trăim de fapt într-o lume a abundenţei. Cei care construiesc afaceri, cooperează şi colaborează – nu numai că supravieţuiesc, dar chiar înfloresc.

Afacerile şi leadership-ul care se focalizează asupra lipsurilor (rarităţii) şi competiţiei îşi fac rău singure, dar şi comunităţii în care trăiesc, clienţilor lor şi umanităţii în general. Ele nu evoluează. Modelul unei afaceri de succes se bazează pe practici economice sănătoase, iar serviciul combinat cu principiul unităţii (care afirmă că întreaga viaţă este interconectată) reprezintă un punct de vedere iluminat ce oferă beneficii pe termen lung. Specia care experimentează nivelul cel mai înalt de cooperare şi de colaborare manifestă tendinţa cea mai avansată de a înflori şi de a evolua, demonstrând astfel puterea interioară a intenţiei.

Afacerile iluminate susţin reţeaua vieţii

Revista BusinessWeek afirmă într-un articol că 95% dintre americani nu mai susţin conceptul potrivit căruia unicul scop al unei corporaţii este profitul. Preşedinţii executivi ai unor corporaţii puternice care au obţinut profituri de miliarde de dolari, dar au dat afară mii de oameni, făcându-i să îşi piardă casele, din cauza lăcomiei şi managementului lor greşit, au fost la rândul lor restructuraţi. Oamenii maturi consideră banii un produs secundar de-a lungul călătoriei către împlinirea menirii lor în viaţă. Ei nu îşi privesc afacerile ca pe o simplă resursă de bani cash, ci mai degrabă ca pe un instrument de manifestare a creativităţii lor, de împărtăşire a darurilor, talentelor, pasiunilor şi resurselor lor.

Atunci când o companie îşi furnizează produsele sau serviciile cu scopul de a-şi manifesta creativitatea, generozitatea, serviciul, excelenţa, integritatea şi frumuseţea, întreaga reţea a vieţii are de profitat. Oamenii vor da năvală pentru a cumpăra aceste produse şi servicii. Chiar dacă există şi alte afaceri care oferă aceleaşi produse sau servicii, oamenii sunt dispuşi adeseori să plătească mai mult atunci când percep energia creativităţii şi serviciului, conştienţi că primesc cu adevărat ceva în plus.

Dintr-o perspectivă progresistă, dacă ai obţinut succesul în carieră, înseamnă că este timpul să susţii reţeaua vieţii prin aplicarea principiilor care te-au ajutat să ai un succes personal pentru crearea unui succes global, care să conducă la împlinirea nevoilor tuturor oamenilor. A face bani numai de dragul de a face bani înseamnă a rămâne blocat într-o lume interioară claustrofobă şi egoistă. A sosit timpul să joci un joc la o scară mai mare, aducându-ţi o contribuţie sporită la bunul mers al planetei, şi nu doar la succesul tău personal (acesta din urmă nefiind decât un aspect al dezvoltării tale generale). Scopul este să creezi un sistem în care oamenii să nu lucreze exclusiv pentru bani sau pentru un câştig personal, ci şi pentru a susţine progresul planetei şi al locuitorilor săi pe următorul nivel evoluţionist. Acest lucru echivalează cu o amplificare a reciprocităţii, colaborării, cooperării, compasiunii, păcii şi prosperităţii pentru toată lumea.

Practica şi puterea vizualizării

În anul 1986, când am fondat Centrul Spiritual Internaţional Agape, am aplicat un proces pe care l-am dezvoltat în acea perioadă şi pe care l-am patentat între timp sub numele de Procesul de Vizualizare a Vieţii. Acest proces este la fel de eficient în viaţa profesională ca şi în cea personală.

Integritatea spirituală este o energie tangibilă care are un impact foarte mare asupra unei organizaţii. Ea reprezintă un agent al progresului într-o organizaţie care încearcă să se racordeze la următorul nivel al expresiei umane. Oricât de mult ne-ar plăcea să diferenţiem organizaţiile spirituale şi casele de rugăciune şi adoraţie de lumea afacerilor, realitatea este că acestea reprezintă totuşi afaceri, în sensul că trebuie să se susţină din punct de vedere financiar, la fel ca orice altă afacere. Nu există nici o inconsistenţă între spiritualitate şi afacerea producerii de bani pentru finanţarea unei organizaţii spirituale. Ceea ce contează este maniera în care este îndeplinit acest scop. Prin urmare, împreună cu micul grup care mi-a împărtăşit la acea vreme viziunea, am intrat în laboratorul interior al Procesului de Vizualizare a Vieţii pentru a primi de la univers un mesaj referitor la maniera în care trebuia să construim un centru spiritual trans-religios din care să poată face parte oameni diverşi, dar care gândesc la fel.

Am început prin a pune pe rând câte o întrebare Inteligenţei Divine. Astfel, am întrebat: „Care este viziunea Spiritului referitoare la comunitatea noastră spirituală?” Am intrat apoi într-o stare de tăcere şi ne-am deschis prin meditaţie pentru a deveni receptivi la călăuzirea divină. În final, fiecare persoană din cercul de meditaţie şi-a împărtăşit viziunea primită. (Aceasta este o descriere extrem de simplificată a principalului pas al procesului de vizualizare, pe care am prezentat-o aici cu scopul de a-ţi oferi un crâmpei al mecanismului de funcţionare al acestuia.)

Chei ale succesului profesional şi personal

Recunoaşterea din ce în ce mai mare a interconexiunii dintre corp, minte şi spirit este o veste foarte bună pentru societatea noastră, întrucât admite că succesul în orice demers începe cu o abordare integrală. Ignorarea oricărui aspect al fiinţei generează un decalaj în capacitatea omului de a funcţiona armonios. Atunci când pregătim personalul de la Agape, noi predăm şapte chei care îi permit fiecărui individ să experimenteze o viaţă personală şi profesională înfloritoare.

Începem întotdeauna prin a sublinia importanţa cultivării unui corp fizic sănătos, care susţine apoi energia vibrantă necesară pentru replicarea celulelor corpului astfel încât individul să poată funcţiona la apogeul creativităţii sale. Atunci când suntem sănătoşi, noi avem o şansă mai mare de a deveni un canal pentru ceea ce încearcă să se nască în această etapă particulară a evoluţiei planetei noastre.

Aşadar, prima cheie este o hidratare adecvată, asigurată de o apă cât mai pură. Există un aspect metafizic al hidratării menţionat în Biblie, atunci când Iisus se află la o fântână împreună cu femeia samariteană: „Cine va bea din apa pe care i-o voi da eu va deveni un izvor de apă vie care îl va conduce la viaţa eternă[1]”. Prin această declaraţie, Iisus afirmă că propovăduieşte un mod de viaţă bazat pe apa vie a realizării spirituale. Aplicarea acestor cuvinte în zilele noastre ar putea fi interpretată astfel: prin trăirea unei vieţi bazate pe principiile spirituale, omul nu va depinde de schemele de îmbogăţire rapidă sau de trendurile populare care oferă exclusiv o fericire externă, ci îşi va stinge setea sufletului bând din izvorul înţelepciunii sale interioare.

A doua cheie este o nutriţie corectă. La nivel fizic, este vorba de consumul acelor alimente care sunt bogate în energie vitală, dar şi în lumina lumii naturale. Hrănirea corpului cu alimente proaspete atinse de lumina soarelui, pe care organismul să le poată asimila în energie, susţine sistemul imunitar şi menţine o sănătate optimă.

Din punct de vedere metafizic, actul hrănirii se referă inclusiv la calitatea conversaţiilor avute. Îl citez din nou pe Iisus în această direcţie: „Ascultaţi-mă şi încercaţi să înţelegeţi că nu există nimic în lumea exterioară care să poată pângări omul atunci când intră în el; singurele lucruri care îl pot pângări sunt cele care ies din el[2]”. Isus se referă aici nu numai la alimente, ci şi la conversaţiile pe care le porţi, la cărţile pe care le citeşti, la filmele pe care le vezi şi la oamenii cu care te întovărăşeşti. Atunci când le interiorizezi influenţele, impresiile produse de aceşti factori asupra conştiinţei tale devin apoi surse ale expresiilor tale exterioare, „lucrurile care ies din tine”.

A treia cheie sunt exerciţiile fizice. Pentru ca organismul tău să poată asimila în totalitate vitaminele, mineralele, alimentele şi apa, tu trebuie să îl pui în mişcare. Fără exerciţii fizice, asimilarea este foarte redusă, iar eliminarea nu poate fi corectă. Nu întâmplător, tot mai multe companii moderne au săli de sport în care angajaţii lor pot face efort fizic, yoga, tai chi şi alte forme de circulare a energiei prin corp în vederea menţinerii unui nivel de vitalitate şi stimulare care să poată fi aplicat apoi creativităţii profesionale. Metafizic vorbind, noi facem exerciţii interioare ori de câte ori aplicăm practicile noastre spirituale, dar şi atunci când practicăm ceea ce credem.

Una este să fii de acord cu cheile descrise aici, şi cu totul altceva să le pui în practică. Lectura, studiul şi conversaţiile legate de principiile spirituale sunt utile, dar atât timp cât nu le vei integra în viaţa ta, tu nu le vei întruchipa, ceea ce înseamnă că nu te vei bucura de beneficiile lor. Întreabă-te: „Cum pot trece de la teorie la practică?” Dacă nu faci decât să aduni informaţii spirituale fără a le pune în practică, vei ajunge să faci o indigestie spirituală şi chiar să te constipi! Nimic nu poate înlocui practica. Începe prin a avea încredere, iar apoi practică. Chiar dacă nu ai încă încredere, practică totuşi, iar rezultatele pe care le vei obţine îţi vor dovedi că poţi avea încredere în univers.

A patra cheie este detoxificarea. La nivel fizic, ea se referă la post, pentru eliminarea toxinelor stocate în piele şi în organele procesului de eliminare. Dacă starea de sănătate îţi permite, este foarte util să bei numai lichide sau să mănânci mai puţin ca de obicei într-o anumită zi din săptămână, pentru ca organismul să se poată curăţa şi pentru ca sistemul digestiv să se poată odihni. De bună seamă, merită să faci cercetări şi să vorbeşti cu medicul şi cu nutriţionistul tău înainte de a începe un post, pentru a afla ce tip de post sau ce program de purificare funcţionează cel mai bine pentru tine, ţinând cont şi de istoricul sănătăţii tale.

În plan spiritual, noi trebuie să practicăm iertarea şi să ne purificăm mintea şi inima. Sentimentele acumulate de mânie, durere sufletească şi resentimentele otrăvesc corpul. Ele trebuie să ajungă undeva, mai ales dacă sunt suprimate sau reprimate. De aceea, se cantonează de obicei în corpul fizic. Foarte mulţi oameni ezită să se ierte pe ei înşişi sau să ierte pe altcineva din teama de a nu anula astfel responsabilitatea persoanei respective. În realitate, fiecare om este responsabil pentru comportamentul său. Prin urmare, nu este de datoria noastră să fim arbitrii altora. În schimb, trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru purificarea căminului nostru interior de emoţiile negative. Iertarea este de multe ori exact ce aşteaptă inima pentru a se elibera de trecut şi pentru a se reintegra în momentul prezent.

A cincea cheie este acordarea consimţământului realităţii că trăim într-un univers prietenos, care ne sprijină şi în care putem avea încredere. Pentru ca organismul să rămână puternic şi vital, este important să ne trezim în fiecare zi cu convingerea că noi suntem susţinuţi de univers. Atât timp cât cultivi gânduri care îţi spun că universul este neprietenos, haotic, sau că are ceva cu tine, tu îţi transmiţi singur, în plan mental şi fizic, mesajul că viaţa este nesigură şi că poţi deveni oricând victima incertitudinii. Îndoielile, temerile, grijile şi anxietatea ajung astfel să îţi guverneze conştiinţa, producând substanţe chimice toxice în locul celor tonice şi subminându-ţi sistemul nervos şi cel imunitar. Astfel apar condiţiile favorabile bolilor.

Atunci când înţelegi că poţi avea încredere în bunătatea fundamentală a universului, tu te deschizi automat în faţa altor posibilităţi, iar acestea sunt infinite. În vara anului 1998, când Centrul Spiritual Internaţional Agape s-a mutat dintr-o locaţie în alta, a trebuit să renovăm noul sediu înainte de a ne putea muta în el. Prin urmare, am fost nevoiţi să plătim atât chiria pentru noul sediu cât şi sala de conferinţe dintr-un hotel în care ţineam slujbele de miercuri şi duminică, timp în care trebuia să plătim inclusiv costurile procesului de renovare şi salariile personalului. Eu şi comitetul meu executiv ne simţeam sub o mare presiune financiară.

Unii membri ai comitetului executiv erau convinşi că nu avem nici banii, nici timpul necesar pentru a putea face faţă termenului limită impus de primărie pentru inspecţie, în vederea deschiderii noului centru la data celei de-a 12-a aniversări a acestuia, în luna noiembrie. Ceilalţi am considerat situaţia perfectă pentru a ne afirma convingerea în viziunea şi misiunea divin inspirată şi susţinută a centrului Agape, precum şi credinţa că vom găsi fondurile necesare pentru a continua procesul de construcţie şi pentru a le plăti salariile oamenilor. Au fost momente în care ni s-a părut că ne-am croit singuri drumul printr-o junglă fără cărare, afirmând practic imposibilul.

În timpul unei şedinţe explozive a comitetului executiv, le-am cerut tuturor celor opt membri să îşi ofere consimţământul necondiţionat convingerii că vom deschide porţile noului nostru sanctuar la data celei de-a 12-a aniversări a centrului.

- Nu vă întreb dacă putem face acest lucru, le-am explicat, ci doar să focalizăm cu toţii asupra posibilităţii ca el să se împlinească, în măsura în care este posibil. Nu trebuie să ştim cum, ci doar că este posibil.

Se părea că procesul era mai dificil pentru ei decât anticipasem eu, aşa că, pentru a-mi impune punctul de vedere, am încuiat uşa sălii de şedinţe şi le-am spus:

- Nimeni nu pleacă din această sală până când nu ajungem cu toţii să credem la unison că acest lucru este posibil.

Am ajuns apoi la consensul că această posibilitate era reală. Contractorul nostru, care nu era membru Agape, asista şi el la şedinţă, ascultându-ne gânditor conversaţia. Am dispus tipărirea a doi fluturaşi: unul care spunea că vom întrerupe slujbele de la hotel şi că ne vom închide porţile până la finalizarea construcţiei, şi altul în care anunţam inaugurarea noului nostru sediu în noiembrie. Am căzut cu toţii de acord să răspândim inclusiv al doilea fluturaş.

Au trecut astfel două zile, fără să primim vreun indiciu că vom termina construcţia pentru a ne putea deschide porţile noului sanctuar. Făcusem deja o cerere de împrumut la o bancă din comunitatea locală cu care nu aveam relaţii financiare curente. În cea de-a treia zi, am primit un telefon de la bancă. S-a dovedit că preşedintele băncii a observat un ofiţer de credite studiind foarte intens un dosar şi l-a întrebat despre ce era vorba. Când a aflat că organizaţia care cerea împrumutul era Agape, i-a spus imediat:

- Beckwith? Dă-i creditul.

Nu îl cunoşteam personal pe acest om. În continuare, contractorul nostru ne-a spus că s-a simţit atât de impresionat de şedinţa la care a asistat încât s-a decis să îşi dubleze echipa de construcţie şi să finalizeze lucrarea fără costuri suplimentare, la timp pentru inspecţia primăriei. În cele din urmă, am deschis într-adevăr porţile în luna noiembrie, chiar dacă podelele din ciment erau neacoperite şi nu aveam aer condiţionat, în pofida caniculei de afară.

Imaginează-ţi bucuria noastră când mii de oameni s-au adunat pentru a celebra inaugurarea noului nostru sediu. Începând din acea zi, ori de câte ori ne confruntăm cu vreo dificultate, aşa cum se întâmplă în orice organizaţie, noi ne amintim de acele zile în care credinţa noastră neabătută în bunătatea fundamentală a universului ne-a dat puterea de a accepta faptul că orice este posibil.

Cea de-a şasea cheie este lumina. La nivel fizic, noi avem nevoie de o doză zilnică de lumină solară. În sine, soarele nu este toxic, căci universul nu a fost creat haotic. Noi avem nevoie de o anumită cantitate de lumină solară naturală timp de cel puţin 20 de minute pe zi, pentru a absorbi calităţile vindecătoare ale soarelui în vederea producerii de vitamina D şi a altor vitamine şi substanţe chimice. De bună seamă, fiecare trebuie să aplice bunul simţ pentru a-şi găsi cel mai bun echilibru în funcţie de tipul corpului său.

„Cuantele” sunt cantităţi discontinue de energie electromagnetică, crâmpeie de lumină care apar şi dispar. Universul este alcătuit din instantanee cuantice care creează aparenţa că lucrurile sunt solide sau continue. Între celulele noastre există o astfel de energie cuantică luminoasă. Deşi părem entităţi solide, noi suntem alcătuiţi de fapt din aceeaşi energie luminoasă din care este alcătuit întregul cosmos. Nimic nu este atât de solid cum apare în faţa celor cinci simţuri. Tot ce există vibrează cu o anumită frecvenţă energetică. Practicile care presupun o anumită interiorizare, cum ar fi meditaţia, ne permit să vedem cu ajutorul luminii sufletului că noi suntem mai mult decât un simplu corp – că suntem fiinţe de lumină.

În sfârşit, a şaptea cheie este odihna. Noi trebuie să ne facem timp pentru o odihnă profundă, astfel încât celulele şi sistemul nervos mental şi emoţional să se poată regenera. Cu alte cuvinte, noi trebuie să încetăm să mai gândim, să ne oprim complet din ceea ce facem, să devenim liniştiţi şi să înţelegem că non-acţiunea reprezintă o formă vitală de acţiune. Cea de-a şaptea cheie completează tiparul experimentării Totalităţii organice din interiorul nostru.

Afacerile în care ne angrenăm pentru a ne susţine viaţa şi practicile spirituale pe care le integrăm în rutina noastră zilnică servesc aceluiaşi scop: de a experimenta viaţa înfloritoare pe care suntem meniţi să o trăim. Universul nu recunoaşte tendinţa umană de a compartimenta viaţa. Prin urmare, legile succesului autentic operează în egală măsură în afacerile şi în detaliile intime ale vieţii noastre. Aşadar, este în avantajul nostru profesional şi personal să accesăm şi să practicăm aceste legi. În acest fel, noi vom culege un succes autentic rezultat în urma oferirii darurilor, talentelor şi resurselor noastre, lucru la fel de garantat ca şi faptul că orice noapte este urmată de zorii zilei. În acest fel, vom ajunge să ne numărăm printre cei care dispun de o generozitate şi de o compasiune la fel de mari ca şi lumea în care trăim.

Afirmaţie

Îmi declar acum dorinţa de a avea succes în plan personal şi profesional. Îmi exprim în totalitate darurile, talentele şi capacităţile. Sunt conştient că prin spiritul generozităţii mele şi prin faptul că nu păstrez nimic pentru mine, universul mă susţine plenar şi îşi revarsă graţia asupra mea. Mulţumesc din inimă pentru această relaţie co-creatoare reciprocă şi mă angrenez în ea cu încredere, integritate şi angajament.

Exerciţiu de contemplaţie

Recunosc reţeaua interconexiunilor cu toate aspectele vieţii mele. Nu există nici o separaţie între viaţa mea personală şi cea profesională. Indiferent dacă sunt angajat sau pensionar, darurile, talentele, capacităţile şi conştiinţa mea continuă să se exprime, influenţându-mi întreaga viaţă.

Trăiesc la unison cu legile fizice care guvernează universul şi sunt conştient că acestea se manifestă integral în corpul meu fizic. Prin urmare, îmi hidratez corpul bând o apă pură, ce îmi stimulează creierul, îmi susţine sistemul imunitar, îmi vitalizează corpul şi îmi purifică organele. Atunci când meditez, beau apa vie care izvorăşte din spiritul meu liber.

Mulţumesc pentru lumina universului, care mă ajută să îmi diger hrana, vitaminele şi mineralele de care are nevoie organismul meu. Sunt conştient că nu doar hrana fizică îmi susţine existenţa, ci şi energia vitală subtilă, care mă ajută să diger, să asimilez şi să elimin ideile cu ajutorul inteligenţei mele. Cooperez cu legile care guvernează universul şi care mă ajută să îmi menţin un corp puternic şi o minte creativă. Ingerez ideile integrale şi inspiraţiile pe care le primesc din relaţiile mele cu ceilalţi oameni şi mă simt recunoscător prietenilor mei pentru Iubirea care se manifestă prin ei şi care mă binecuvântează.

Practic activ iertarea, ca pe un act de detoxificare conştientă a corpului meu fizic, a celui mental şi a celui emoţional. Sunt conştient că în acest fel, mintea mea devine suficient de vitală pentru a crea şi pentru a-şi manifesta talentele la locul meu de muncă. Îmi fac o practică zilnică din a-i ierta pe cei care m-au rănit în orice fel, conştient sau inconştient, şi le cer iertare tuturor celor pe care i-am rănit, conştient sau inconştient. Căminul meu interior este astfel purificat de orice toxine reziduale.

Ce bine este să ştiu că trăiesc într-un univers prietenos al tuturor posibilităţilor, care mă sprijină. Îmi fuzionez conştiinţa cu lumina, iubirea, inteligenţa şi ordinea lui. Îmi ofer darurile planetei, nu pentru a obţine recunoaştere, ci pentru a-mi aduce o contribuţie pozitivă la bunul mers al acestei lumi. Optez în mod conştient pentru a evolua şi pentru a cunoaşte din ce în ce mai bine legile universului. Practic ceea ce învăţ, ceea ce cred că este adevărat, şi mulţumesc pentru capacitatea de a face acest lucru.

Capitolul 15

Manierele spirituale pe planeta pământ

Atunci când te ancorezi într-un sol superior

Tu poţi auzi sunetul sacru şi poţi simţi prezenţa lui Dumnezeu

Pretutindeni în jurul tău, în sunetele sacre

Om, Pace, shanti, shalom

Fiind o fiinţă spirituală care trăieşte o încarnare umană, tu eşti un oaspete preaiubit pe planeta pământ. Gazda ta, Spiritul, a creat o scenă de o frumuseţe cosmică ca fundal al călătoriei tale. Tu eşti echipat în vederea pelerinajului tău pe pământ cu întreaga iubire, înţelepciune, bucurie, pace, compasiune, generozitate şi creativitate de care ai nevoie pentru ca aventura ta să fie în acelaşi timp utilă şi distractivă. În condiţiile în care te bucuri de atâta iubire necondiţionată, de atâta sprijin şi de atâta graţie, nu crezi că ar trebui să îţi supraveghezi manierele spirituale?

De-a lungul unei zile obişnuite, cei mai mulţi dintre noi ne bazăm pe educaţia primită în primii ani de viaţă pentru a produce o impresie favorabilă în interacţiunile noastre cu ceilalţi oameni. Cuvântul etichetă a fost conceput de grădinarul regelui Ludovic IV. Semnificaţia originală a cuvântului francez etiquets înseamnă literalmente „nu călca pe iarbă”. Deşi această semnificaţie s-a schimbat de-a lungul vremii, intenţia de la baza cuvântului a rămas aceeaşi: de a crea o interacţiune intenţionată cu ceilalţi indivizi şi cu lumea exterioară. Manierele alcătuiesc un sistem al respectului. Experta modernă în etichetă Emily Post ne prezintă o perspectivă a manierelor din secolul XX: „Manierele reprezintă o conştientizare sensibilă a sentimentelor celorlalţi. Dacă dispui de această sensibilitate, înseamnă că ai maniere alese, indiferent ce furculiţă foloseşti la masă”.

Unii consideră manierele ceva artificial, o invadare a libertăţii personale, dar în realitate ele reprezintă acţiuni energetice cu o anumită vibraţie care le transmit altora cine suntem şi cât preţuim.

Pier M. Forni, un profesor la Universitatea Johns Hopkins şi autor al cărţii Optarea pentru politeţe: cele 25 de reguli ale unui comportament civilizat, susţine punctul de vedere al doamnei Post, spunând: „Personal, sunt absolut convins – iar fizica cuantică susţine acest lucru – că tot ce există, inclusiv gândurile, alegerile, comportamentele şi acţiunile noastre, au o valoare energetică ce poate avea un impact benefic sau nociv, în funcţie de ceea ce emană individul în fiecare moment al zilei”.

Viaţa trăită pe pământ: o revelare a etichetei impecabile a Spiritului

Numele tău se află pe lista de oaspeţi a unui eveniment cosmic, la care eşti invitat să îţi realizezi viaţa plenară, adică acea stare existenţială pe care Matthew Fox o numeşte „uimirea radicală”. O altă manieră de a exprima acest lucru constă în a spune că noi suntem oaspeţii dragi ai Sursei, care a dat un banchet în onoarea noastră, la care sunt servite nenumărate ingrediente pentru simţuri. Platoul vieţii tale este umplut cu tot felul de aperitive, antreuri şi deserturi. Unele ţi se par delicioase, iar pe altele îţi vine să le scuipi de îndată ce le bagi în gură.

În mod paradoxal, foarte mulţi oameni nu au o dietă mentală, emoţională şi spirituală care îi hrăneşte cu adevărat. Ei experimentează, încercând diferite alegeri de viaţă, pentru a vedea care li se potrivesc cel mai bine. Dintre toate speciile de pe planetă, fiinţa umană este singura cu un gust inerent pentru iluminare şi care are capacitatea de a o realiza. Această capacitate înnăscută de a ne trezi în plan spiritual i-a determinat pe budişti să considere încarnarea umană ca fiind extrem de preţioasă. Noi am apărut pe această scenă a vieţii cu aspiraţia interioară de a ne realiza natura reală, fiind înzestraţi cu tot ce avem nevoie în acest scop. Acest lucru reflectă relaţia de bună credinţă pe care o avem cu Spiritul şi eticheta impecabilă a acestuia. Depinde numai de noi dacă vom accepta acest gest de iubire necondiţionată şi dacă îi vom răspunde cu aceeaşi monedă. Spiritul este prea smerit pentru a ne forţa în vreun fel, aşteptând de la noi o relaţie reciprocă. El îşi găseşte bucuria numai atunci când îi oferim în mod liber iubirea şi recunoştinţa noastră, precum şi atunci când ne folosim plenar darurile, talentele şi capacităţile.

Recunoştinţa: naşterea manierelor spirituale

Recunoştinţa pentru această existenţă este primul lucru pe care trebuie să îl facem. Ea exprimă aprecierea pentru această viaţă, cu toate posibilităţile ei infinite. Noi am fost înzestraţi cu un liber arbitru, care ne oferă cheia exercitării controlului asupra vieţii noastre. Noi nu trăim din instinct, ci avem puterea de a face alegeri conştiente, de a învăţa şi de a creşte în funcţie de alegerile făcute. Cât de independenţi am fost creaţi! Noi suntem liberi să ne urmărim visele, să ne schimbăm oricând dorim punctul de vedere şi să mergem într-o cu totul altă direcţie. Cu cât aprecierea noastră faţă de propria capacitate de a ne co-crea destinul se amplifică, cu atât mai profund devine angajamentul nostru de a ne ridica la înălţimea potenţialului nostru suprem. Recunoştinţa este punctul de întâlnire al libertăţii cu creaţia destinului nostru.

Tu te simţi recunoscător pentru maniera de operare a corpului tău, care îţi permite să nu trebuiască să reînveţi zilnic cum să respiri, să mergi, să vorbeşti, să dormi, să mănânci sau să îţi digeri mâncarea? Aceste activităţi sunt atât de esenţiale pentru a exista încât de multe ori nici nu ne mai gândim la ele. Cu cât vei studia şi vei învăţa mai multe despre anatomia, chimia şi biologia corpului tău, cu atât mai uimitor, chiar miraculos, ţi se va părea acesta. Atunci când începem să ne privim corpul ca pe un templu în care rezidă spirtul nostru lăuntric, noi începem să facem alegeri noi legate de îngrijirea lui, astfel încât să poată funcţiona pe un nivel optim. Ştiinţa abia începe să descopere ceea ce afirmă misticii de milenii în privinţa interconexiunilor dintre corp, minte şi spirit. Dacă îţi vei dilata cunoaşterea referitoare la felul în care interacţionează corpul, creierul, mintea şi spiritul tău, vei rămâne uimit de puterea pe care o ai de a-ţi influenţa în mod conştient funcţiile acestora. Inima ta se va umple astfel de o recunoştinţă nouă pentru miracolul care eşti.

Noi devenim cu adevărat manieraţi din punct de vedere spiritual numai atunci când mulţumim pentru darul acestei încarnări perfect concepută pentru a naviga prin vastul teritoriu al existenţei umane.

Entuziasmul: combustibilul manierelor spirituale

Cuvântul entuziasm provine din grecescul entheos, care înseamnă „Dumnezeu din noi”. Ce înseamnă de fapt că Dumnezeu este „în” noi? Înseamnă că noi am moştenit toate calităţile Sursei noastre, care fac parte integrantă din fiinţa noastră interioară. Cine nu s-ar umple de entuziasm dacă ar şti că are dreptul prin naştere la iubirea necondiţionată, la beatitudine, compasiune, inteligenţă, fericire, înţelepciune, bucurie, creativitate, claritate, integritate şi opulenţă? Entuziasmul ne ajută să ne lăsăm duşi de valul vieţii, cu toate dificultăţile, binecuvântările şi oportunităţile sale, având încredere că fiecare circumstanţă prin care trecem este special menită să ne accelereze evoluţia.

Tu te poţi umple chiar în acest moment de entuziasm la gândul posibilităţilor infinite care te aşteaptă în faţă, dar mai ales al celor care există în tine. Ori de câte ori dăm dovadă de entuziasm, noi ne încărcăm cu o energie afirmativă care ne determină să ne deschidem cu bucurie şi să reacţionăm în mod inspirat la tot ceea ce ni se întâmplă. Noi explorăm lecţiile vieţii, le acceptăm şi le asimilăm. Starea de entuziasm nu trebuie creată, căci reprezintă o calitate organică a conştiinţei tale. Tot ce trebuie să faci este să o invoci, lăsând-o să iasă la suprafaţă şi să îţi dinamizeze demersurile, expresiile creative şi interacţiunile cu ceilalţi oameni. Entuziasmul îţi va lumina faţa cu zâmbetul lui Buddha.

Integritatea: coloana vertebrală a manierelor spirituale

Caracterul este considerat a fi suma totală a caracteristicilor personale. Totuşi, el nu este sinonim cu personalitatea, ci reprezintă o sumă de comportamente generate de evoluţia percepţiilor, convingerilor, opiniilor, înţelegerii, viziunii, valorilor şi atitudinilor individuale. Atunci când acestea operează în armonie cu legile universului, noi trăim într-o stare de integritate fundamentală. Suntem manieraţi din punct de vedere spiritual în sensul că facem ce spunem, ne onorăm angajamentele şi ne respectăm cuvântul. Există o congruenţă între ceea ce gândim, ce spunem şi ce facem.

Etimologia cuvântului grecesc character înseamnă „a înscrie”. În limba engleză veche, cuvântul era definit ca un semn distinctiv. Prin urmare, putem spune pe bună dreptate că acest concept reprezintă amprenta lui Dumnezeu gravată în spiritul individual. Integritatea nu se dezvoltă prin puterea voinţei sau printr-o modificare a comportamentului, ci reprezintă o revelare a naturii noastre esenţiale, care este creată după chipul şi asemănarea Sursei noastre. Integritatea nu reprezintă un cod religios sau moral, ci viaţa trăită la unison cu principiile spirituale universale care guvernează universul. Ea nu înseamnă că nu mai greşim niciodată sau că ne respectăm întotdeauna impecabil intenţiile, ci că suntem suficient de verticali pentru a ne corecta din mers greşelile, revenind apoi pe calea cea dreaptă. În pofida erorilor noastre, integritatea Spiritului nostru nu se modifică niciodată, iar iubirea necondiţionată, compasiunea şi iertarea ne ies în permanenţă în cale pentru a ne încuraja să revenim la integritatea noastră. Ori de câte ori trăim într-o manieră integră, în lumea noastră interioară domneşte pacea.

Respectul: inima manierelor spirituale

Există o anumită confuzie în ceea ce priveşte înţelegerea noţiunii de respect. Acesta nu este sinonim cu obedienţa faţă de o persoană aflată într-o poziţie de autoritate. Atunci când este manifestat în mod forţat, datorită fricii, respectul nu este autentic.

Respectul reprezintă recunoaşterea faptului că toate fiinţele şi tot ceea ce există se trage din aceeaşi Sursă Infinită, fiind impregnat cu Esenţa acesteia. Atunci când realizăm în mod conştient acest lucru, noi ne tratăm pe noi înşine, dar şi pe ceilalţi şi pe Mama Natura, ba chiar şi obiectele aparent neanimate – cu respect. Respectul Spiritului pentru creaţia sa reverberează în toate colţurile cosmosului. El reprezintă o energie palpabilă pe care o putem simţi şi emula în relaţia noastră cu viaţa.

Filozoful german Immanuel Kant, care a trăit în secolul XVIII, a aşezat respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi în centrul teoriei sale morale, bazată pe convingerea că toţi oamenii au o demnitate esenţială absolută. Atunci când ne manifestăm respectul faţă de o anumită persoană, acesta emană din noi ca o vibraţie extrem de puternică ce amplifică respectul de sine ale persoanei respective. Diamantele, rubinele şi aurul nu pot conferi niciodată un respect la fel de mare ca şi cel pe care îl conferă inima noastră. Nici chiar iubirea nu poate depăşi exprimarea sinceră a respectului.

Respectul sincer ne împiedică să fim ipocriţi. Dacă „respectul” nostru este motivat de teamă, el nu este cu adevărat respect, ci pur şi simplu teamă. Din păcate, noi am fost învăţaţi în mod greşit că teama este sinonimă cu respectul. Arta respectul începe întotdeauna cu respectul de sine, care generează automat respectul celor din jur. Atunci când în inima noastră există un respect autentic pentru altcineva, acesta va simţi cu siguranţă vibraţia pe care o emitem, chiar dacă nu reuşim să o verbalizăm. Atât de puternică este energia respectului!

Generozitatea: activitatea manierelor spirituale

Una din expresiile mele favorite este: „Noi dăruim pentru a trăi, până când ajungem să trăim pentru a dărui”. Pe măsură ce începem să înţelegem că moştenirea noastră spirituală include întregul tezaur al Binelui, noi ne manifestăm recunoştinţa prin generozitatea noastră. În acest fel, imităm predispoziţia totală a Spiritului de a dărui, exprimându-ne generozitatea faţă de întreaga viaţă prin împărtăşirea resurselor, timpului, energiei, darurilor, talentelor şi capacităţilor noastre.

Generozitatea este contagioasă şi are efecte profunde atât asupra celui care o dăruieşte cât şi asupra celui care beneficiază de pe urma ei. După cum a spus Iisus Christos: „Ceea ce dăruieşti, aceea vei primi[3]”. Cuvântul generos provine din latinescul genus, care înseamnă „origine, sursă”. Dăruirea spontană şi conştientă este exprimată prin consideraţie, bunătate-iubire, compasiune şi sensibilitate faţă de nevoile semenilor noştri, ale animalelor şi ale tuturor formelor de viaţă. Toţi oamenii ar trebui să aspire să devină un monument de generozitate!

Atunci când suntem generoşi, noi dăm dovadă de compasiune. Una din cele mai înalte forme de compasiune este înţelegerea lipsei de înţelegere a altor oameni. Simpatia întreabă: „Cum te simţi?” Empatia spune: „Înţeleg ce simţi”. Compasiunea afirmă: „Înţeleg. Ce pot face pentru a-ţi alina suferinţa?” Generozitatea înmoaie inima împietrită. Pe măsură ce aceasta se deschide, noi experimentăm o amplificare a prosperităţii şi constatăm că avem mai mult timp, mai multă energie şi mai multe resurse (financiare şi nu numai).

Generozitatea este o monedă de schimb. Dacă lăsăm această energie să curgă liber prin noi, noi descoperim că avem tot mai multe lucruri de dăruit şi de împărtăşit, întrucât ne conectăm direct cu depozitul divin. Ceea ce dăruim provine din mina de aur ascunsă în spiritul nostru, care ne face să dăruim cu bucurie din resursele noastre tangibile şi intangibile. Generozitatea este maniera noastră, simplă dar extrem de eficientă, de a spune „mulţumesc” Existenţei.

Creativitatea: sufletul manierelor spirituale

Creativitatea este însuşi pulsul vieţi noastre. Noi nu ne putem mişca, respira, nu putem clipi sau gândi fără a ne pune în mişcare creativitatea. Atunci când ne deschidem în faţa creativităţii noastre înnăscute, noi recunoaştem Puterea ce stă la baza tuturor puterilor ce ne-au fost conferite.

Oamenii îşi exprimă creativitatea într-o manieră unică, în funcţie de originalitatea lor. Pe măsură ce evoluăm către aspecte mai existenţiale ale fiinţei, noi ne conectăm automat cu creativitatea noastră. Lumea îşi doreşte creativitate, nu imitaţii. Cu cât ne implicăm mai conştient în procesul vieţii, cu atât mai originali devenim, fără a mai imita pe altcineva. Toţi oamenii au un mandat primit de sufletul lor de la Spirit pentru a fi creativi, respectiv pentru a se feri de mediocritate şi de banalitate. Cu alte cuvinte, noi suntem programaţi să fim progresişti şi inovativi, să inspirăm şi să înfrumuseţăm această lume, proces care nu este lipsit de beneficii practice.

Cea mai mare realizare artistică este maniera în care ne trăim propria viaţă. Menirea noastră este să trăim într-o manieră creatoare, care să ne conducă la descoperirea de sine şi la expresia de sine. Dacă nu ne respectăm acest mandat, noi comitem o blasfemie la adresa potenţialului nostru lăuntric. Toţi oamenii sunt fiinţe co-creatoare create după chipul şi asemănarea Principiului Inefabil, iar câmpul primordial al tuturor posibilităţilor există în fiecare dintre noi. Neactivarea acestui potenţial încalcă obligaţia de a fi tu însuţi şi împiedică impulsul evoluţionist să se manifeste prin tine.

În această lume nimic nu rămâne stagnant. Atât timp cât nu co-creăm în mod conştient, muşchiul creativităţii noastre se atrofiază. Devino conştient de anatomia ta creativă. Acest lucru te va regenera şi te va ajuta să pătrunzi în lumea interioară pentru a-ţi vitaliza acest mediu cu elixirul său. Creativitatea ta este amprenta pe care ţi-o laşi pe urzeala vieţii tale, dar şi în vieţile altor oameni. Tu eşti un artist al vieţii capabil să se implice în dansul cosmic al creaţiei, perfect respectuos din punct de vedere spiritual.

Afirmaţie

Îmi vine uşor să fiu manierat din punct de vedere spiritual, întrucât ştiu că sunt un emisar al Spiritului pe această planetă. Mă abandonez în faţa vieţii, conştient şi recunoscător pentru toate darurile pe care le-am primit de la Existenţă. Cu un respect infinit pentru viaţa mea individuală, dar şi pentru celelalte fiinţe, creaturi şi pentru întreaga natură, declar acum simplu: „Mulţumesc, Spirit Infinit”.

Exerciţiu de contemplaţie

Cât de recunoscător mă simt pentru această existenţă, pentru existenţa celor dragi, a comunităţii în care trăiesc, a ţării mele şi a lumii întregi. Frumuseţea şi abundenţa sunt prezente pretutindeni, reamintindu-mi că trăiesc într-o lume a opulenţei care reflectă omniprezenţa Spiritului. Sunt plin de recunoştinţă pentru toate binecuvântările prezente în viaţa mea, şi îndeosebi pentru capacitatea de a iubi şi de a-mi dezvolta luciditatea şi conştiinţa.

Mulţumesc pentru templul corpului meu şi pentru maniera miraculoasă în care funcţionează acesta. Nu consider că sănătatea mea este de la sine înţeleasă, ci îmi exprim respectul de sine prin îngrijirea corpului, minţii şi spiritului meu. Sunt conştient că acestea sunt interconectate şi îmi hrănesc cu atenţie aceste aspecte ale fiinţei mele.

Îmi abordez plin de entuziasm creşterea şi dezvoltarea personală, inclusiv dificultăţile cu care mă confrunt. Energia entuziasmului îmi conferă puterea de a persevera şi de a nu mă dezamăgi pe mine însumi sau pe alţii. Practicile mele spirituale sunt impregnate cu energia entuziasmului meu, care mă face să îmi continui zilnic practica meditaţiei, a rugăciunii afirmative, a introspecţiei şi a studiului spiritual.

Îmi trăiesc viaţa din perspectiva integrităţii interioare, care se reflectă în interacţiunile mele cu ceilalţi oameni, dar şi în momentele mele de solitudine. Nimeni nu trebuie să îmi spună ce este integritatea, întrucât ştiu că aceasta îmi este inerentă. Ea vorbeşte prin conştiinţa şi prin înţelepciunea mea interioară, menţinându-mă la unison cu legile universale ce guvernează universul.

Respectul este esenţa care mă motivează. Este vorba de respectul de sine, de cel faţă de familia mea, de locul meu de muncă, de comunitatea mea spirituală, de vecini şi de lumea întreagă. Îmi vine uşor să îmi extind acest respect inclusiv asupra celor pe care nu îi cunosc, dar cu care mă simt conectat în reţeaua universală a existenţei. Acest respect mă determină să binecuvântez întreaga viaţă şi să mă rog pentru bunăstarea tuturor.

Legea vieţii mele este generozitatea. Astăzi nu îi refuz nimic vieţii şi mă pun la unison cu călăuzirea internă a Spiritului, care îmi spune unde trebuie să îmi investesc timpul, energia, darurile, talentele şi capacităţile. Rămân alert şi receptiv la oameni, locuri şi la modalităţile prin care îmi pot împărtăşi şi circula resursele.

Caracteristica acestei zile este creativitatea. Îmi pun energia creatoare în mişcare încă de când mă trezesc, pregătindu-mi conştiinţa, mintea şi corpul pentru a face faţă tuturor evenimentelor acestei zile. Acolo unde alţii văd probleme, eu văd soluţii creative. Acolo unde alţii văd o absenţă a iubirii, eu intervin ca un agent al acesteia. Oriunde există neînţelegeri din cauza lipsei de comunicare, eu aduc claritate. Creativitatea este însăşi natura mea, şi cartea mea de vizită.

Astăzi îmi propun să fiu manierat din punct de vedere spiritual şi să aplic cu bucurie şi entuziasm principiile manierelor spirituale.

[1] Ioan 4:14.

[2] Marcu 7:1.

[3] Luca 6:31.