Karma - Sadhguru, carte

Desluşirea conceptului de karma: o introducere ix

PARTEA ÎNTÂI

O notă adresată cititorului 3

Capitolul 1 Karma: eterna enigmă 7

Capitolul 2 Intenţia şi voinţa personală: fundamentul karmei 33

Capitolul 3 Karma privită ca memorie 67

Capitolul 4 Marele depozit karmic 99

Capitolul 5 Cum a început totul? 119

PARTEA A DOUA

O notă adresată cititorului 135

Capitolul 6 Karma Yoga 137

Capitolul 7 Karma Yoga şi corpul fizic 171

Capitolul 8 Karma Yoga şi corpul mental 195

Capitolul 9 Karma Yoga şi corpul energetic 221

PARTEA A TREIA

O notă adresată cititorului 263

Conversaţii despre karma 265

Epilog: Karma şi bijuteriile curtezanei 303

Glosar 311

Despre autor 327

A apărut în: 2021-10

Desluşirea conceptului de karma: o introducere

Îngăduie-mi să îţi spun o poveste.

Într-o bună zi, Shankaran Pillai a cumpărat o ambarcaţiune – un iaht ultra-luxos cu o lungime de 12 metri – pentru suma de zece milioane de dolari. El a decis să îşi ducă soţia portoricană (cu care s-a căsătorit recent) într-o călătorie romantică pe mare.

Ghinion însă: iahtul s-a ciocnit de o stâncă şi s-a scufundat în ocean.

Din fericire, Shankaran Pillai şi soţia sa au reuşit să se salveze. Ei au înotat până la mal şi în cele din urmă au ajuns pe o insuliţă din apropiere, acoperită cu nisip şi complet lipsită de vegetaţie, apărută parcă de nicăieri.

Vestea bună este că Shankaran Pillai şi soţia sa au putut recupera câteva conserve cu mâncare. Erau însă conştienţi că acestea nu le vor ajunge decât pentru vreo două zile. Aveau nevoie de o soluţie.

Netulburat, Shankaran Pillai s-a aşezat într-o postură de yoga şi s-a scufundat într-o stare spirituală de pace. De bună seamă, dispoziţia soţiei sale nu era însă la fel de senină!

- Suntem condamnaţi! s-a plâns ea, suspinând. Nu există nicio locuinţă umană prin apropiere, niciun semn de viaţă – nici animale, nici plante, nimic. Din ce vom trăi? Cum ne vom descurca? Ce sfârşit oribil pentru visul nostru referitor la o căsnicie fericită până la adânci bătrâneţi!

Shankaran Pillai a continuat să mediteze în poziţia sa de yoga, netulburat.

Soţia sa a rămas consternată.

- Cum poţi sta astfel? Nu îţi dai seama că suntem literalmente condamnaţi la moarte? Nu realizezi că vom muri?

Shankaran Pillai şi-a privit soţia cu o compasiune calmă.

- Draga mea, nu te agita. Ceea ce nu ţi-am spus înainte de a ne căsători a fost faptul că am o anumită istorie personală. Pe când eram student în Tennessee, am fost nevoit să fac un împrumut pentru studii. După ce am terminat facultatea, am plecat la New York fără a-mi plăti împrumutul. Am fost prins însă de creditori trei luni mai târziu.

Din fericire, am reuşit să scap de ei şi am plecat în California. Aici, mi-am cumpărat o maşină. De vreme ce tot am fost nevoit să mă împrumut in nou pentru a-mi cumpăra maşina, m-am gândit în sinea mea: „De ce să mă mulţumesc cu o maşină ieftină?” M-am decis aşadar să îmi cumpăr un Rolls-Royce placat cu aur curat, aşa că m-am împrumutat cu un milion de dolari în acest scop. Convins că viaţa mea ar fi dificilă în acel loc, am plecat cu maşina în Oregon.

Creditorii m-au urmărit însă şi aici. După acel episod, am luat un împrumut de cinci milioane de dolari, pentru a-mi cumpăra o casă. Cu aceşti bani, am plecat în Mexic. Creditorii mi-au dat însă şi aici de urmă, după vreo şase luni.

În final m-am însurat cu tine şi mi-am cumpărat acest iaht în Texas, plătind pentru el zece milioane de dolari. De bună seamă, nu am reuşit să plătesc nici măcar prima rată. Prin urmare, nu-ţi face griji. Păstrează-ţi calmul şi nu intra în panică. Te asigur că ne vor găsi şi aici… Întotdeauna o fac!

Credinţa lui Shankaran Pillai că va fi „găsit” (sau mai bine zis realizarea lui că nu va putea scăpa niciodată de creditori!) reprezintă un fenomen pe care restul lumii îl cunoaşte sub un alt nume.

Karma.

Fundamentul vieţii noastre, de care nimeni nu poate scăpa vreodată. Mecanismul care decretează că nu putem evita consecinţele propriilor noastre acţiuni. Ciclul care pare să ne urmărească inexorabil oriunde ne-am duce.

Deşi originea cuvântului este indiană, karma a devenit un termen integrat la ora actuală în toate dicţionarele lumii. El nu mai este un concept pur metafizic sau definit într-un tratat academic, ci a devenit un cuvânt folosit pe scară largă de către toţi oamenii din această lume, cu semnificaţii care variază de la cele mai ezoterice şi până la cele mai populare sensuri.

Cum a reuşit acest termen sanscrit să fie integrat în toate limbile pământului? Ce anume îi conferă popularitatea ieşită din comun şi capacitatea de a rezista de-a lungul secolelor?

Am putea găsi foarte multe explicaţii posibile, dar poate cea mai bună dintre ele este următoarea: karma este singurul concept din câte există care se adresează perplexităţii pe care o simt absolut toţi oamenii din această lume în faţa suferinţei. Ea reprezintă singura explicaţie logică ce pare să dea cât de cât o noimă lumii aparent arbitrare în care trăim.

Cum altfel am putea înţelege omniprezenţa angoasei umane? Cum altfel am putea explica ororile războaielor şi ale bolilor terminale; sau agonia mută de pe feţele copiilor înfometaţi şi ale prizonierilor traumatizaţi; ori catalogul nesfârşit al sălbăticiei şi al conflictelor care au marcat experienţa umană încă din cele mai vechi timpuri?

Mai mult decât atât, cum altfel am putea răspunde la următoarele întrebări, pe care oamenii şi le-au pus încă din Antichitate: de ce li se întâmplă lucruri oribile oamenilor buni? De ce îi favorizează atât de des norocul pe oamenii cruzi, lipsiţi de bunătate sau compromişi din punct de vedere moral? De ce par atât de aleatorii şi de capricioase circumstanţele vieţii? De ce ni se pare uneori că Dumnezeu – dacă este adevărat că există – joacă zaruri cu această lume? De ce ni se pare adeseori universul un loc atât de ostil, de nelegiuit şi de imposibil de guvernat? De ce?

Probabil că nu există niciun alt cuvânt care să dea un răspuns la toate aceste întrebări la fel de bine ca şi karma.

Şi totuşi, vreme îndelungată cuvântul a fost fie simplificat într-o manieră aproape grotescă, fie mistificat într-o manieră nenecesară. Prin urmare, a sosit timpul să explorăm acest concept într-o manieră mai profundă; să desluşim cuvântul cel mai utilizat şi cel mai abuzat din lume, şi totuşi absolut indispensabil pentru orice vocabular spiritual care există. A sosit timpul să examinăm maniera în care se conectează karma cu cele mai importante domenii ale interogării umane: descoperirea sensului vieţii, şi mai presus de toate, a manierei ideale de a trăi această viaţă.

Cartea de faţă îşi propune să fie în egală măsură o explorare şi un ghid, oferindu-i cititorului o serie de chei pentru a trăi într-o manieră inteligentă şi pentru a se bucura de viaţă în această lume plină de provocări. De-a lungul procesului, ea încearcă să restaureze potenţialul iniţial al cuvântului karma, acela de transformare personală. De asemenea, autorul speră să desluşească sensurile greşite atribuite acestui cuvânt, conferindu-i întreaga sa putere originală şi întreaga sa rezonanţă explozivă.

De-a lungul cărţii, voi sublinia o serie de sutra-e, pentru a te ajuta să navighezi prin universul karmei. Sensul literal al cuvântului sutra este: fir. Nimeni nu îşi doreşte un şirag de mărgele numai de dragul firului, dar fără acesta nu ar putea exista şiragul! În cultura yoghină, un guru le oferă întotdeauna adepţilor săi un fir călăuzitor, pentru a-i ajuta în acest fel să navigheze prin propria lor viaţă. Cartea de faţă îşi propune însă să le ofere cititorilor în egală măsură o călăuzire şi o expunere detaliată pe tema karmei. Ea le va prezenta în egală măsură diferite explicaţii punctuale şi o imagine de ansamblu. Cu alte cuvinte, speranţa autorului este de a le prezenta cititorilor în egală măsură un fir (călăuzitor) şi întregul şirag.

Careta este împărţită în trei părţi. Partea întâi va explora conceptul de karma ca sursă a înlănţuirii; partea a doua va explora posibilităţile eliberării din această înlănţuire; iar partea a treia va răspunde la întrebările cele mai frecvente pe această temă.

Partea întâi va examina complexul mecanism de operare al karmei, un mecanism mult mai sofisticat decât realizează cei mai mulţi dintre oameni. Parte a doua va prezenta conceptul de karma yoga, o sumă de metode prin care karma poate fi adresată şi gestionată, în vederea eliberării de ea. Această secţiune a cărţii va avea o orientare foarte pragmatică, dar yoga reprezintă o ştiinţă ce nu poate fi descrisă în profunzime într-o singură carte. Ea necesită un mare angajament personal şi antrenamentul sub călăuzirea unui maestru spiritual, pentru a-l putea transforma cu adevărat pe aspirant. O carte poate oferi însă anumite explicaţii şi poate inspira o cale spirituală. Exact acest lucru speră să îl realizeze această secţiune a cărţii de faţă.

Un avertisment însă: pe măsură ce te vei adânci în călătoria oferită de această carte, este posibil să te confrunţi cu diferiţi termeni tehnici. Nu te descuraja însă. Karma nu este un subiect poetic, ci un domeniu complex de studiu, bazat pe concepte şi distincţii foarte precise, aproape clinice. Pe de altă parte, karma nu reprezintă o temă sterilă, ci însuşi fundamentul existenţei umane, de fapt chiar o chestiune de viaţă şi de moarte! Prin urmare, o discuţie referitoare la ea nu poate fi niciodată pur academică.

Mai multe capitole din primele două părţi ale cărţii vor conţine anumite secţiuni numite sadhana-e. În limba sanscrită, cuvântul sadhana înseamnă instrument sau unealtă. Aceste instrumente îţi vor oferi oportunitatea de a pune în practică anumite idei teoretice pe care le-ai întâlnit în fiecare capitol, testându-le astfel în laboratorul experienţei tale de viaţă.

Partea a treia a cărţii este dedicată răspunsurilor la diferite întrebări. Este vorba despre întrebările celor care caută sincer să înţeleagă aceste aspecte spirituale, uneori spinoase. Pe scurt, am adunat aici întrebările la care am răspuns personal în cadrul diferitor programe spirituale şi conversaţii pe care le-am purtat de-a lungul a peste trei decenii şi jumătate. Aceste întrebări revin în permanenţă, căci curiozitatea umană referitoare la karma este permanentă, persistentă şi nu de puţine ori urgentă. Confuzia pe care o simt oamenii pe tema acestui subiect este autentică, iar dorinţa lor de a obţine lămuriri este sinceră şi arzătoare.

Poate că o parte dintre aceste întrebări vor găsi o rezonanţă în inima ta. Poate că altele îţi vor părea că provin chiar din sufletul tău. Foarte puţine întrebări care au fost puse de oameni de la începuturile timpului şi până în prezent au fost cu adevărat noi. Contextele şi detaliile se pot schimba, dar nevoia de a da noimă unei lumi pline de suferinţe şi de nedreptăţi va continua să rămână de-a pururi relevantă, la fel cum setea oamenilor de a desluşi misterele vieţii va continua să dureze până la sfârşitul timpului.

Haide aşadar să facem acest lucru: să desluşim conceptul de karma.

Partea întâi

O notă adresată cititorului

Aşa cum îmi place să subliniez adeseori, cuvântul sadhguru înseamnă un guru needucat. Un guru needucat nu este un instructor care a acumulat foarte multe informaţii scripturale, ci un ghid spiritual care practică în fiecare moment cunoaşterea lăuntrică. Cu alte cuvinte, tot ceea ce spun eu are ca sursă cunoaşterea mea personală directă, nu o cunoaştere la mâna a doua.

În concluzie, abordarea mea referitoare la karma nu este (şi nu a fost niciodată) una academică. Atunci când vorbesc despre karma, eu nu descriu o doctrină teoretică, ci o percepţie personală directă. Cunoaşterea conceptuală este domeniul de activitate al lumii academice. Cea perceptuală este calea yoghinului.

Partea întâi a cărţii de faţă explică ideea de karma, în toată complexitatea şi multidimensionalitatea acesteia. La prima vedere, ea pare să discute despre diferite concepte pure, uneori foarte dificil de înţeles. Doresc să subliniez însă că acestea nu sunt simple teorii abstracte, ci o viziune personală directă referitoare la mecanismul de operare al karmei.

Această secţiune se adresează celor însetaţi de cunoaştere, celor care au acumulat de-a lungul anilor foarte multe întrebări de gen: „Ce este karma?”. Cum se acumulează ea? Ce anume pune în mişcare acest mecanism? Cum a început acest ciclu al vieţii, atât de complicat şi aparent nebunesc? Această secţiune se adresează celor care nu îşi doresc un simplu manual de utilizare, ci un crâmpei dintr-o înţelegere care să le permită să desluşească însuşi mecanismul roţii karmice.

Cu alte cuvinte, în capitolele care vor urma vom examina maniera în care a apărut această roată, căpătând pe parcurs o viteză de rotaţie din ce în ce mai mare. Ele te vor conduce pas cu pas de-a lungul subiectul karmei, explicându-ţi ce este aceasta; cum se acumulează ea; numeroasele modalităţi prin care este modelată personalitatea umană; rezervorul incredibil de vast al memoriei, pe care îl poartă în subconştientul lor absolut toţi oamenii; rolul voinţei personale; şi manierele subtile prin care karma continuă să rămână agăţată de noi chiar şi atunci când încercăm să ne eliberăm cu orice preţ de ea.

Căutătorii spirituali îşi doresc de regulă să se elibereze de karma lor, dar este extrem de important să înţelegem că aceasta nu este duşmanul nostru. Nu este deloc necesar să eliminăm întreaga karma pentru a duce o viaţă trăită în bunăstare şi în armonie. De fapt, noi nu am putea trăi deloc fără karma, căci întreaga viaţă umană este susţinută de aceasta. Ce-i drept, karma ne poate produce foarte multă suferinţă şi ne poate înlănţui complet, dacă nu ştim cum să o gestionăm.

Sistemul yoga nu conţine porunci, la fel ca marea majoritate a religiilor lumii. El ne conferă liberul arbitru de a alege în ce măsură ne dorim să generăm o karma pozitivă pentru viitor, să ne distanţăm de karma noastră sau să o dizolvăm în totalitate. În cadrul acestei cărţi vom explora şi vom analiza toate aceste posibilităţi, dar în ultimă instanţă alegerea îţi aparţine.

Dacă te loveşti tot timpul căzând de pe bicicletă, nu bicicleta reprezintă problema, ci faptul că nu ştii să mergi cu ea. Cartea de faţă nu îşi propune să reinventeze roata, ci doar să te înveţe să mergi în siguranţă şi cu plăcere pe bicicleta ta, îndreptându-te către destinaţia aleasă de tine, conştient că tu eşti cel care îşi controlează propria călătorie.

Capitolul 1

Karma: eterna enigmă

SUTRA #1

Karma te învaţă să devii sursa propriei tale creaţii.

Prin asumarea personală a responsabilităţii, fără a-ţi mai pune destinul exclusiv pe seama cerului, tu devii astfel creatorul propriului tău destin.

Pe scaunul şoferului

Îngăduie-mi să îţi spun o poveste.

Odată, papa a vizitat Statele Unite. Programul său era foarte aglomerat, suveranul pontif având angajamente în mai multe oraşe succesive. Într-o zi, el s-a nimerit a fi în statul Louisiana, într-o limuzină foarte lungă condusă de un şofer – genul de vehicul care demonstrează la modul chintesenţial capacitatea americanilor de a întinde totul la limita maximă.

Papa s-a umplut de entuziasm, căci nu a mai condus niciodată o astfel de maşină. Prin urmare, el i-a spus şoferului:

- Aş dori să conduc maşina.

Cum l-ar fi putut refuza şoferul pe suveranul pontif? Prin urmare, el i-a răspuns:

- Desigur, Sfinte Părinte.

Aşadar, papa a trecut la volanul maşinii, iar şoferul pe scaunul de lângă el. Distrându-se de minune, papa a început să exagereze, apăsând din ce în ce mai puternic pe pedala acceleratorului. El a ajuns astfel la o viteză de 150 de kilometri la oră, iar apoi de 160 de kilometri la oră, fără să realizeze că mergea excesiv de rapid.

De bună seamă, poliţiştii din Louisiana – vestiţi pentru rigoarea lor atunci când vine vorba de şoferii vitezomani – au intrat imediat în acţiune. Văzând luminile maşinii de poliţie din spatele său şi ascultând semnalul sonor al acesteia, papa a tras la marginea drumului.

Poliţistul a coborât imediat din maşina sa şi s-a apropiat lent şi precaut de limuzină, cu mâna pe arma din dotare. El s-a uitat prin geamul lateral al acesteia şi a văzut că cel care conducea limuzina era papa însuşi! S-a uitat apoi pe scaunul de lângă el şi a observat că pe acesta se afla altcineva.

- Aşteaptă aici, i-a spus el papei.

S-a dus apoi înapoi la maşina sa şi l-a apelat prin staţia radio pe şeful poliţiei, căruia i-a spus:

- Domnule căpitan, am prins un peşte foarte mare.

- O, uau! Despre cine este vorba? Bonnie şi Clyde, cumva?

- Nu, cineva mult mai mare.

- Sfinte Sisoie! L-ai prins cumva pe Al Capone?

- Nu, cineva mult, mult mai mare.

- Ce!? L-ai prins chiar pe Preşedintele Statelor Unite ale Americii, nici mai mult nici mai puţin!?

- Nu, cineva chiar mai mare decât el!

- Să fim serioşi, cine poate fi mai mare decât Preşedintele Statelor Unite? Pe cine ai pus mâna?

- Nu ştiu sigur, i-a răspuns poliţistul, dar papa este şoferul lui!

Ajungem astfel la esenţa subiectului nostru: marea majoritate a oamenilor nu au nicio idee cine le conduce maşina!

Priveşte în jurul tău. Întreabă-te câţi dintre oamenii pe care îi cunoşti înţeleg cu adevărat acest mecanism nebunesc numit viaţă. Cei mai mulţi dintre ei sunt simpli pioni pasivi în această călătorie, care nu înţeleg cum funcţionează motorul acestui automobil numit viaţă, sursa combustibilului său, cum îi pot gestiona direcţia sau viteza, şi mai presus de toate, cine este şoferul lor. Ei vorbesc despre liberul arbitru, despre libertate şi despre independenţă, dar nu îşi controlează aproape deloc (sau chiar deloc) viaţa. Îşi creează singuri destinul, dar într-o manieră inconştientă.

Bun venit în dimensiunea karmei, mecanismul care te plasează inevitabil exact acolo unde îţi este locul şi în care ar fi trebuit să te afli de la bun început: pe scaunul şoferului.

Demistificarea karmei

Ajungem astfel la întrebarea centrală a acestei cărţi: ce este karma?

La modul cel mai literal, cuvântul înseamnă acţiune.

Din păcate, marea majoritate a oamenilor înţeleg acţiunea exclusiv din perspectiva faptelor lor bune sau rele. Ei percep karma ca pe un sold al virtuţilor şi păcatelor lor, al meritelor şi defectelor lor. Ca pe un fel de audit al vieţii. Alţii o înţeleg ca pe un registru ţinut de un fel de contabil desemnat de Dumnezeu, care îi recompensează pe unii oameni cu beatitudinea specifică paradisului şi îi condamnă pe alţii trimiţându-i într-un purgatoriu sau în centrifuga unei maşinării de reciclare care îi scuipă apoi înapoi în această lume, pentru a suferi încă şi mai mult.

Această perspectivă este nu doar greşită şi absurdă, ci de-a dreptul tragică.

Ea a creat generaţii întregi de oameni speriaţi şi confuzi, care au aplicat acest concept fără nicio discriminare, neştiind ce înseamnă de fapt. Această atitudine a condus la un fel de fatalism care a paralizat un număr enorm de oameni, fiind folosit pentru a valida cele mai variate nedreptăţi sociale şi tiranii politice. Mai mult decât atât, el a condus la diferite filozofii lipsite de substanţă, la dezbateri academice penibile şi – de bună seamă – la o întreagă industrie a ghicitului viitorului!

Haide aşadar să începem prin a spulbera primul mit.

În realitate, karma nu are nimic de-a face cu răsplata şi cu pedeapsa. Ea nu are nimic de-a face cu un auditor despotic al vieţii care stă pe un norişor din cer, folosindu-se de instrumentele extrem de primitive ale morcovului şi băţului. La fel, ea nu are nimic de-a face cu un Dumnezeu binefăcător aflat în ceruri, cu răsplata divină, cu virtutea şi păcatul, cu binele şi răul sau cu Dumnezeu şi cu Lucifer.

Karma nu înseamnă altceva decât că cei care ne-am creat tiparul propriei vieţi suntem noi înşine. Cu alte cuvinte, noi suntem cei care ne creăm propriul destin. Ori de câte ori spunem: „aceasta este karma mea”, noi nu afirmăm altceva decât că: „eu sunt responsabil pentru viaţa mea”.

Conceptul de karma ne învaţă să devenim sursa propriei noastre creaţii. Prin asumarea responsabilităţii pentru propria viaţă (fără a o mai proiecta asupra cerului), noi devenim creatorii propriului nostru destin.

Karma este fundamentul natural al întregii existenţe. Ea nu este în niciun caz o lege impusă de sus. Karma nu ne permite să renunţăm la responsabilitatea care ne revine, punând-o pe seama unei alte forţe. Spre exemplu, ea nu ne permite să dăm vina pe părinţii noştri, pe profesorii pe care i-am avut, pe ţara în care ne-am născut, pe politicieni, pe zei sau pe soarta noastră. Fiecare om este sută la sută responsabil pentru propriul său destin, şi mai presus de toate, pentru natura experienţelor pe care le trăieşte.

Prin urmare, singura întrebare relevantă în cazul de faţă este: tu eşti pregătit pentru o discuţie despre karma?

Eşti pregătit să asculţi o prelegere referitoare la o dimensiune atât de generatoare de putere încât îţi spune practic că eşti capabil să preiei frâiele propriei tale vieţi în mâinile tale?

Dacă nu te simţi pregătit, îţi recomand să te opreşti chiar acum din lectură.

Dacă te simţi însă pregătit, respectiv dacă eşti curios să afli mai multe despre maniera în care funcţionează acest mecanism, cartea de faţă ar putea fi cheia pe care o cauţi. Tot ce va trebui să faci în continuare este să bagi această cheie în contactul maşinii tale pentru a-i porni motorul, începându-ţi astfel noua călătorie prin viaţă. De îndată ce te vei afla la volanul maşinii, experienţele tale de viaţă nu vor mai fi niciodată la fel.

Este foarte important să nu uiţi însă un lucru: karma nu este o doctrină. Nu vei primi bile albe dacă vei subscrie la ea, şi nici bile negre dacă vei refuza să crezi în ea. Karma nu este un crez, o scriptură, o ideologie, o filozofie sau o teorie ştiinţifică, ci este însăşi esenţa realităţii. Ea este un mecanism existenţial. La fel ca şi soarele, ea operează indiferent dacă o recunoşti sau nu, dacă ţii cont de ea sau dacă o ignori. Karma nu îşi doreşte un club al fanilor!

Tot ce face ea este să te mute de pe scaunul de lângă şofer, al pasagerului terorizat care se ţine cu disperare de mânerul de siguranţă, pe scaunul şoferului care conduce maşina, navigând cu bucurie pe ruta propriului său destin.

Ciclul karmic

Pentru a deveni un şofer dintr-un simplu pasager este necesar să cunoşti însă o serie de reguli de bază referitoare la modul de funcţionare al mecanismului karmic.

Îţi propun să începem prin corectarea unei neînţelegeri fundamentale. Deşi karma se traduce prin acţiune, ea nu face întotdeauna referire la acţiunile fizice. Cu alte cuvinte, ea nu face neapărat referire la ceea ce faci în lumea exterioară, indiferent dacă acestea sunt fapte de caritate sau pline de răutate.

În esenţă, karma reprezintă o acţiune pe trei niveluri: corp, minte şi energie. Tot ceea ce faci pe aceste trei niveluri lasă anumite reziduuri sau o anumită amprentă asupra ta.

Ce înseamnă acest lucru?

Este foarte simplu. Cele cinci simţuri colectează date din lumea exterioară în fiecare moment al vieţii tale. Tu eşti literalmente bombardat cu stimuli, în fiecare moment. De-a lungul timpului, acest volum enorm al impresiilor senzoriale începe să capete un tipar distinct în interiorul tău. Cu alte cuvinte, el se modelează încetul cu încetul în diferite tendinţe comportamentale. În timp, aceste tendinţe devin din ce în ce mai ferme, transformându-se în personalitatea ta, respectiv în ceea ce tu consideri a fi adevărata ta natură.

De bună seamă, mecanismul funcţionează la fel de precis şi în sensul opus: mintea ta îţi modelează literalmente maniera în care experimentezi lumea din jurul tău. Acest tipar devine în timp karma ta, o orientare către o viaţă pe care ţi-ai creat-o singur, într-o manieră relativ inconştientă. Cu alte cuvinte, tu nu eşti conştient de maniera în care se dezvoltă aceste tendinţe.

În realitate, ceea ce tu consideri a fi „eu” nu este decât o acumulare de obişnuinţe, predispoziţii şi tendinţe pe care le-ai achiziţionat în timp, fără a fi conştient de acest proces.

Să luăm un exemplu foarte simplu: unii oameni sunt foarte fericiţi în copilărie, dar devin nişte adulţi complet nefericiţi. Este posibil ca această nefericire să fi fost declanşată de anumite evenimente din viaţa lor, dar în cele mai multe cazuri, ei nu au nicio idee când anume s-a schimbat personalitatea lor. De bună seamă, dacă şi-ar fi creat într-o manieră conştientă această personalitate, ei şi-ar fi modelat-o complet diferit. La un moment dat de-a lungul drumului, ei şi-au urmat însă dictatele reacţiilor lor neexaminate (inconştiente), şi astfel principala lor caracteristică a devenit nefericirea cronică.

Cu alte cuvinte, karma poate fi comparată cu un software vechi, pe care ţi l-ai scris singur, dar într-o manieră inconştientă.

Mai mult decât atât, tu îţi actualizezi zilnic acest program de soft! În funcţie de acţiunile pe care le realizezi – fizice, mentale sau energetice – tu continui să îţi scrii zi de zi programul de soft. De bună seamă, restul sistemului va funcţiona apoi în acord cu acest program, fără să se abată niciun moment de la el. Pornind de la informaţiile din trecut, anumite amintiri / tipare continuă să se materializeze în viaţa ta, care devine astfel ciclică şi repetitivă. În timp, tu devii complet înlănţuit de tiparele / obişnuinţele tale. La fel ca foarte mulţi alţi oameni, tu nu mai ştii de ce se repetă anumite situaţii în viaţa ta interioară / subiectivă, dar şi în cea exterioară / obiectivă, căci aceste tipare sunt complet inconştiente. Pe măsură ce trece timpul, tu te transformi într-o marionetă pusă în mişcare de firele tiparelor acumulate de tine în trecut.

Spre exemplu, viaţa foarte multor oameni este dominată de abuzurile alimentare sau de alte substanţe chimice. De bună seamă, dependenţa chimică joacă un anumit rol în acest proces, dar problema principală constă în faptul că ei şi-au creat un tipar recurent în viaţă. Oricât de mult ar încerca să se elibereze de el, ei continuă să cadă din nou şi din nou în aceeaşi capcană. Dacă nu îşi vor rescrie în mod conştient programul soft / karmic, aceşti oameni vor percepe regularitatea tiparului respectiv ca fiind ceva impus din afară, şi nu iniţiat din interiorul lor. Acest program de software nu reprezintă însă o soartă implacabilă. Dimpotrivă, el poate fi rescris. Alternativ, omul poate renunţa la el, sau se poate distanţa de el, dacă doreşte, aşa cum vei vedea mai târziu dacă vei continua să citeşti această carte.

Mecanismul karmic nu se opreşte niciun moment. Toate fluctuaţiile mentale din interiorul tău dau naştere unor reacţii chimice, care generează apoi senzaţii fizice. La rândul lor, aceste senzaţii stimulează într-o măsură şi mai mare reacţiile chimice, care stimulează fluctuaţiile mentale. În timp, însăşi chimia organismului tău devine astfel determinată de o serie de reacţii inconştiente la stimulii senzoriali şi mentali.

Aşa se face că de îndată ce te gândeşti la ceva care te stimulează mental, tu ajungi să simţi automat anumite senzaţii fizice precise în interiorul corpului tău. Acest lucru poate fi verificat din punct de vedere empiric. De pildă, la ora actuală se ştie că dat fiind că omul este un organism psihosomatic, tot ceea ce se petrece în mintea sa se imprimă automat în corpul său, printr-un proces chimic. De pildă, dacă te gândeşti la un munte, chimia ta corporală va reacţiona într-un anumit fel. Dacă te gândeşti la un tigru, ea va reacţiona într-un cu totul alt fel. Cu alte cuvinte, fiecărei fluctuaţii mentale îi corespunde o reacţie chimică şi o senzaţie fizică foarte precise. Dacă aceasta din urmă nu devine însă foarte acută, cel mai adesea tu nu eşti conştient de ea. Toate aceste senzaţii sunt înregistrate însă la nivelul minţii subconştiente, devenind în timp un tipar inconştient ferm stabilit. Altfel spus, tu devii un depozit viu de amintiri karmice pe un nivel de care nu eşti conştient.

Cercetările ştiinţifice moderne au arătat că traumele psihologice şi fizice pot contribui la sporirea riscului de boli mentale şi fizice. Spre exemplu, oamenii de ştiinţă ne spun că stresul mental poate conduce la probleme cardiace. Toate aceste informaţii nu sunt propriu-zis noi. Oamenii au ştiut dintotdeauna că cei care trec prin mari încercări psihologice riscă să rămână cu inima „frântă”! Aceste efecte se produc deoarece biochimia organismului se modifică în timp, ca rezultat al fluctuaţiilor mentale şi emoţionale constante.

Avem astfel de-a face cu un cerc vicios. Dacă atingi o singură dată firmamentul minţii tale, valurile produse sunt suficiente pentru a continua să oscileze vieţi la rând. Mintea este un proces care prinde singur viteză, fără niciun ajutor conştient din partea ta. Probabil ai remarcat că la vârsta de 18 ani îţi era mult mai uşor să te scuturi de dificultăţi şi să mergi mai departe. La 30 de ani încă mai puteai face acest lucru, dar nu la fel de uşor. La 45 de ani te deranjează deja foarte multe lucruri, iar la 60 de ani aproape că nu mai reuşeşti să te ridici de jos, să te adaptezi şi să mergi mai departe.

Acest mod de a gândi este practic universal, putând fi regăsit cu uşurinţă pretutindeni în jurul tău. La vârsta de 18 ani, oamenii sunt adeseori anxioşi în legătură cu viitorul lor. La 70 de ani ei continuă să îşi facă griji legate de viitor, chiar dacă au lăsat în urmă cea mai mare parte a vieţii lor! Ei au devenit nişte veterani atât de ferm ancoraţi în tiparul grijilor încât continuă să se simtă îngrijoraţi chiar dacă nu au niciun motiv. De ce? Deoarece ciclul fluctuaţiilor mentale care se transformă în reacţii chimice şi apoi în senzaţii fizice (ce produc apoi alte reacţii chimice care se repercutează asupra fluctuaţiilor mentale) s-a accelerat de-a lungul timpului. Acest proces are un impact cumulativ asupra memoriei celulare şi genetice, precum şi asupra sistemului energetic.

În consecinţă, mintea subconştientă poate fi comparată cu o bibliotecă uriaşă de amintiri karmice. Dacă le-am aborda într-o manieră conştientă, aceste informaţii s-ar dovedi extrem de utile. Problema este că ele devin tot timpul manifeste, fără permisiunea noastră! Noi ajungem să ne simţim astfel din ce în ce mai disperaţi, întrucât ni se pare că apăsăm tot timpul la întâmplare tastatura psihicului nostru, fără să ştim ce facem.

Gândeşte-te la un CD cu muzică. Discul este similar corpului tău, indiferent dacă vorbim despre cel fizic, cel mental sau cel energetic. Muzica este analoagă impresiilor înregistrate de organismul tău. În momentul de faţă, muzica nu este altceva decât o impresie subtilă pe un compact disc, dar dacă pui discul într-un player şi îi dai drumul, ceea ce experimentezi nu mai este discul, ci muzica. La fel se petrec lucrurile şi cu karma. Tu nu experimentezi în mod activ corpul tău energetic, cel mental sau cel fizic, ci doar muzica, pe care nu o poţi opri! Cu alte cuvinte, tu experimentezi în permanenţă propriile impresii / tipare karmice, pe care le porţi în subconştientul tău, şi ţi se pare că nu le mai poţi opri.

Epuizarea şi tirania generate de karma

Nivelul pe care operează obsesiile compulsive karmice te-ar putea lua prin surprindere. Spre exemplu, locul pe care îl alegi într-o aulă sau într-o sală de conferinţe ţi s-ar putea părea o decizie liberă, dar cel mai adesea el revelează un anumit nivel compulsiv karmic. Dacă vei participa la acelaşi curs sau la aceeaşi conferinţă vreme de cinci zile, s-ar putea să descoperi că îţi place să stai în fiecare zi pe acelaşi loc.

Cu mulţi ani în urmă, pe când pregăteam instructori de yoga pentru a-mi transmite programul spiritual intitulat „Ingineria Interioară” în diferite locuri din ţară, aceştia îmi puneau adeseori următoarea întrebare:

- Sadhguru, ce fel de întrebări pun cel mai frecvent cursanţii? La ce mă pot aştepta şi în ce fel trebuie să răspund la ele?

Prin urmare, le-am făcut o schiţă cu aranjamentul clasei şi le-am spus:

- Dacă cineva se aşează aici, acesta este genul de întrebări pe care le va pune cel mai probabil. Dacă altcineva se aşează acolo, acesta este genul de întrebări pe care le va pune cel mai probabil.

De bună seamă, există şi excepţii de la regulă. Spre exemplu, un cursant întârziat se poate aşeza în singurul loc pe care îl mai găseşte liber, dar în 90% dintre cazuri întrebările puse de cursanţi sunt exact cele pe care le-am indicat eu atunci instructorilor pe care i-am pregătit. Atât de previzibilă este karma!

În concluzie, karma nu este un sistem extern de tip „crimă şi pedeapsă”, ci un ciclu intern generat de noi înşine. Aceste tipare nu ne oprimă din exterior, ci din interiorul nostru. Privite dintr-o perspectivă exterioară, lucrurile pot arăta chiar bine. Poate că ţi-ai găsit o slujbă nouă, poate că te-ai mutat într-o casă nouă, poate că ţi-ai găsit un partener de cuplu nou sau poate că ai născut un copil. Poate chiar te-ai mutat într-o altă ţară. Dar dintr-o perspectivă lăuntrică, tu vei continua să experimentezi aceleaşi cicluri – aceleaşi oscilaţii interne, aceleaşi tipare comportamentale, aceleaşi reacţii mentale şi aceleaşi tendinţe psihologice.

Cu alte cuvinte, totul se schimbă în jurul tău, mai puţin experienţele tale! Oricât de insistent ai continua să îţi modifici mediul exterior, nimic nu va da cu adevărat rezultate, pentru că singurul lucru pe care nu l-ai schimbat a fost karma ta. La fel ca până acum, alţi factori par să apese pe aceleaşi butoane emoţionale. Maşina vieţii tale continuă să meargă înainte, dar nu tu eşti cel care stă la volanul ei.

Pentru toate celelalte creaturi de pe această planetă, dificultăţile par să fie exclusiv de natură fizică. Atât timp cât au ce mânca, ele se simt fericite. Lucrurile se petrec însă diferit în cazul oamenilor. Dacă aceştia au stomacul gol, acest lucru reprezintă doar o singură problemă pentru ei; dar dacă au stomacul plin, dintr-o dată apar din senin o sută de alte probleme! Oamenii vorbesc despre libertate, dar îşi plachează tot timpul cu aur limitările, fără să ştie că fac acest lucru. Deşi ridică în slăvi valorile independenţei, tot ceea ce îi reprezintă – nu doar felul în care arată, în care simt sau gândesc, ci chiar felul în care stau aşezaţi, în picioare sau în care merg – este determinat de tiparele pe care şi le-au creat singuri în trecut.

Şi nu uita un lucru: pe lângă faptul că este inconştientă şi compulsivă, karma este inclusiv profund ciclică. Cu alte cuvinte, informaţiile karmice din interiorul sistemului tău sunt codificate în funcţie de diferite tipuri de cicluri. Cel mai mare ciclu este cel solar, căci tot ce există în cadrul sistemului nostru solar este influenţat de soare, în egală măsură lucrurile animate şi cele neanimate. Planeta pe care trăim noi nu face excepţie de la această regulă. Ciclul solar este alcătuit din 4356 de zile (aproape 12 ani). Cei care trăiesc la unison cu ciclul solar duc o viaţă în care se bucură de sănătate, bunăstare, armonie şi o fricţiune minimală (un număr redus de conflicte).

Pe măsură ce durata ciclului karmic descreşte, viaţa devine din ce în ce mai dezechilibrată. Cei care trăiesc la unison cu unele cicluri foarte scurte, de trei sau de şase luni, se află într-o stare de dezechilibru psihologic foarte avansat, căci retrăiesc aceleaşi probleme sau situaţii de viaţă la fiecare câteva luni. Dacă viaţa unui om este determinată de un ciclu de 28 de zile – ciclul lunar, care este cel mai scurt între toate – el poate fi considerat ca având probleme psihice. Aşa cum ştii probabil, cuvântul lunatic derivă de la cuvântul lunar, iar acest lucru nu reprezintă o coincidenţă. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm însă că ciclul karmic nu are nimic de-a face cu ciclurile reproducătoare ale corpului feminin.

Atât timp cât nu vom întrerupe aceste tipare interne şi externe, nimic nou nu ni se va întâmpla vreodată. Probabil că ai observat că există oameni care au un succes din ce în ce mai mare, dar se simt din ce în ce mai frustraţi, întrucât în sinea lor se simt de parcă s-ar învârti într-un cerc vicios, fără a ajunge vreodată undeva. Ei au învăţat să călărească valul unui ciclu karmic, dar nu s-au eliberat totuşi de el.

Practicanţii de yoga îşi propun să îşi trăiască din ce în ce mai mult viaţa la unison cu ciclul solar, astfel încât să îşi asigure în acest fel starea de echilibru şi de stabilitate. Chiar dacă nu reuşesc întotdeauna să îşi modifice karma mentală şi emoţională acumulată, întrucât nu îşi mai pot modifica acţiunile din trecut, ei nu mai cad totuşi în capcana ciclurilor karmice pe termen scurt. Cu alte cuvinte, ei nu îşi mai poartă karma ca pe un veşmânt mulat pe corp, ci ca pe unul rezonabil de larg, care flutură pe ei, fără să îi incomodeze prea mult. Asta înseamnă să te distanţezi de karma ta.

Drama este că oamenii nu realizează cât de tenace poate fi karma. Chiar dacă te accidentezi şi mori, karma ta nu este distrusă automat. Chiar dacă îţi spargi capul şi îţi explodează creierul, karma ta nu este anihilată niciun moment – atât de rezistent, de tenace şi de subtil este mecanismul karmic! Nu întâmplător, eliberarea de acest ciclu al karmei li se pare foarte multor oameni o posibilitate extrem de îndepărtată.

Tradiţia yoghină ne învaţă că pe lângă corpul fizic (annamayakosha), fiinţa umană mai are un înveliş mental (manomayakosha) şi unul energetic (pranamayakosha). Există de asemenea şi corpuri mai subtile, cum ar fi învelişul eteric (vijnanamayakosha) şi cel al beatitudinii (anandamayakosha). Acumularea karmei se produce însă preponderent pe nivelurile primelor trei învelişuri: corpul fizic, cel mental şi cel energetic.

Prin urmare, chiar dacă îţi răneşti corpul fizic şi cel mental, energia vieţii tale continuă să conţină amprenta karmică, la fel ca hard discul unui calculator. Sistemele de backup ale acestuia sunt atât de eficiente încât chiar dacă te eliberezi complet de corpul fizic sau de mintea ta, karma ta tot nu dispare.

Indiferent ce volum de karma ţi-a mai rămas însă de ars, atunci când păşeşti în dimensiunile mai subtile ale învelişului eteric şi ale celui al beatitudinii, karma ta nu te mai poate atinge. Legea cauzei şi efectului nu poate opera decât pe nivelul fizic, pe cel mental şi pe cel energetic. Dincolo de aceste niveluri ea nu mai are niciun impact. Cum s-ar spune, începând din momentul în care ajungi să savurezi beatitudinea divină karma ta nu te mai poate afecta. (Vom explora acest lucru într-o mai mare măsură în partea a doua a cărţii de faţă.)

A existat o vreme în care oamenii scriau pe tăbliţe din piatră. Ei au trecut apoi la scrisul pe frunze, iar în final au creat hârtia şi cărţile. Evoluţia nu s-a oprit însă aici, ci a continuat cu casetele audio şi cu CD-urile. La ora actuală am intrat în era microcipurilor. Informaţiile care nu puteau fi stocate cândva decât pe un milion de tăbliţe din piatră au ajuns să fie inscripţionate astăzi într-un spaţiu minuscul. Nu va mai dura mult şi tehnologia va descoperi modalităţi de a înregistra informaţiile direct la nivelul energiei pure. Chiar dacă deocamdată acest lucru nu a devenit încă manifest, mai devreme sau mai târziu el se va petrece cu siguranţă. Nu fac această afirmaţie deoarece deţin o cunoaştere tehnologică secretă, ci pentru că ştiu cum funcţionează mecanismul interior al omului, fiind conştient de faptul că nivelul atomic şi cel cosmic, respectiv cel individual şi cel universal – se oglindesc reciproc pe toate nivelurile.

Atunci când trece printr-un bec, electricitatea devie lumină. Atunci când trece printr-un aparat de aer condiţionat, aceeaşi electricitate răceşte aerul. Atunci când trece printr-un microfon, ea amplifică sunetul. Aceste efecte atât de diferite nu devin posibile deoarece electricitatea este inteligentă în sine, ci datorită mecanismului interior al aparatelor respective. Va veni însă o zi în care vom dispune de o „electricitate inteligentă”, în care ne vom putea încărca direct amintirile în energia electrică, astfel încât curentul electric să fie modelat de o intenţie. Cu alte cuvinte, el va conţine informaţia necesară pentru a se comporta într-un anumit fel şi pentru a lua anumite decizii. Poate că va mai trece mult până atunci, dar personal nu am nici cea mai mică îndoială că aceasta este direcţia în care ne îndreptăm.

Ori de câte ori îi iniţiez pe oameni într-un proces spiritual, energiile lor reacţionează extrem de diferit, în funcţie de informaţiile karmice ale fiecăruia. Deşi eu le ofer tuturor acelaşi proces, răspunsul energetic al fiecărei persoane depinde de tipul de karma pe care o are aceasta. Altfel spus, învelişul energetic reacţionează în funcţie de programul soft imprimat în el. Aşa se explică de ce nu există doi oameni care să aibă aceeaşi reacţie la o iniţiere spirituală.

Pe scurt, karma operează pe foarte multe planuri diferite. Ea nu poate fi dizolvată complet în urma unei boli sau a unui accident fizic, a unei demenţe, a unei psihoze sau a morţii. Aşa cum este foarte uşor de remarcat, nici chiar cei bolnavi psihic nu se comportă identic. Structura lor karmică este haotică, dar continuă să le guverneze comportamentul. Prin urmare, atât timp cât nu vei slăbi puterea karmei asupra ta, tu nu te vei putea elibera de aceasta.

În asta constă tracasarea şi tirania letală a mecanismului karmic. Tocmai de aceea, încă din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat ceva diferit, fără să ştie exact în ce ar putea consta acest lucru. Această condiţie psihică a primit numeroase nume: de la nemulţumirea existenţială sau plictiseală şi până la simpla anxietate şi angoasă. Ea te face să simţi că nu îţi trăieşti viaţa la apogeu şi că nu îi înţelegi scopul, începutul şi sfârşitul, direcţia şi sursa forţei (sau a combustibilului) care o propulsează înainte. Acest resentiment a fost cunoscut de oameni din toate timpurile, fiind generat de neputinţa sau de limitările lor.

Mirosul înlănţuirii

Aşa cum am văzut, indiferent ce faci cu corpul, cu mintea şi cu energia ta, aceste acţiuni lasă în urma lor anumite amprente. Aceste amprente se configurează în tendinţe – descrise în mod tradiţional în India printr-un cuvânt minunat de adecvat: vasana­-e. Sensul literal al cuvântului vasana este „miros”. Acest „miros” este generat de o vastă acumulare de impresii cauzate de acţiunile noastre fizice, mentale, emoţionale şi energetice. În funcţie de tipul de miros pe care îl emitem, noi atragem în viaţa noastră diferite tipuri de situaţii şi de circumstanţe.

Gândeşte-te la o floare. Aceasta are un anumit tip de vasana. Parfumul ei atrage însă un tip foarte precis de viaţă. Spre exemplu, ea nu se poate mişca şi nu are o voinţă personală. Pe de altă parte, ea poate fi aleasă ca obiect de adoraţie în sanctuarul interior al unui templu. În acest fel, ea capătă acces – tocmai datorită vasana-ei sale – într-o zonă în care foarte puţine fiinţe umane pot intra.

Lucrurile nu stau foarte diferit în cazul fiinţelor umane. Ce-i drept, în cazul lor cuvântul miros nu face referire la o simplă mireasmă. Mai mult decât atât, el nu are ataşată de el nicio judecată de valoare, ci înseamnă pur şi simplu că dacă cineva emană un tip particular de vasana, existenţa va avea grijă să îl ghideze către anumite locuri în anumite momente precise. Dacă altcineva emană un tip diferit de vasana, existenţa va avea grijă să îl ghideze către alte locuri şi alte circumstanţe, în alte momente. Prin urmare, toate persoanele, evenimentele şi circumstanţele care se apropie sau care se îndepărtează de tine sunt determinate de mirosul pe care îl emiţi. Pe de altă parte, vasana ta depinde – de bună seamă – în întregime de tipul amintirilor reziduale sau de impulsurile karmice pe care le porţi în subconştientul tău.

Acest mecanism este extrem de subtil. Cei mai mulţi dintre oameni nu sunt conştienţi de el, fapt care nu îi împiedică să acţioneze la unison cu karma lor, pentru a o arde sau a o consuma, în egală măsură în timpul stării de veghe şi în timpul somnului. Un simplu tipar mental este suficient pentru a te face să funcţionezi sau să acţionezi într-un anume fel, şi nu în altul. Spre exemplu, dacă te gândeşti tot timpul la filme, sau poate la o vedetă de cinema, există o probabilitate foarte mare să descoperi în mulţime o altă persoană care îţi împărtăşeşte pasiunea, ignorându-le complet pe celelalte, care preferă cărţile, meditaţia, sau care au alte pasiuni. Chiar dacă vezi în faţă o mie de feţe străine, vasana ta te va călăuzi automat către persoana care are înclinaţiile cele mai asemănătoare cu ale tale.

Îngăduie-mi să îţi spun o poveste.

La un moment dat, pe când eram adolescent, am prins o cobră uriaşă, un exemplar superb, cu o lungime de 3,5 metri. Aceasta s-a rătăcit printr-o fabrică de neoane din apropiere, iar eu am reuşit să o capturez, spre marea uşurare a muncitorilor care lucrau acolo. Am ascuns cobra într-un container mare din sticlă, sub patul meu. Într-o bună zi, ea a reuşit însă să evadeze!

 Când tata a auzit un şuierat puternic venind din camera mea, a îngenuncheat şi s-a uitat sub pat, pentru a vedea ce se întâmplă. Când a văzut cobra, a luat-o razna. A ieşit imediat din cameră, strigând: „Cobra, cobra!” Când am intrat în casă, i-am găsit pe toţi ai mei stând cocoţaţi pe scaune sau pe canapele. În ceea ce mă priveşte, am alergat imediat în camera mea pentru a-mi proteja şarpele, speriat că acesta ar putea fi dat afară din casă! Vasana părinţilor mei genera o stare de aversiune, iar a mea o stare de atracţie.

Am reuşit să prind din nou şarpele, dar de această dată l-am ascuns pe acoperişul casei, într-o cuşcă mare. Cobra a reuşit însă să evadeze din nou. De această dată eram plecat în oraş. Când m-am întors acasă pe bicicleta mea, mi-am văzut părinţii stând afară, absolut şocaţi. Şcoala de lângă noi îşi terminase cursurile de puţin timp, aşa că în jurul şarpelui era adunată o mulţime uriaşă. De bună seamă, toată lumea era îngrozită de el. De îndată ce m-am apropiat, mi-am dat seama ce se întâmpla. Cu această ocazie, am înţeles că nu mă mai pot întoarce acasă, întrucât aş fi avut parte de prea multă dramă. Prin urmare, am trecut pur şi simplu pe lângă şarpe, l-am prins de mijloc cu o mână şi am continuat să pedalez, îndepărtându-mă!

Această poveste exemplifică perfect modul de operare al vasana-elor. Ceea ce i-a terorizat pe părinţii mei şi pe ceilalţi oameni a produs o reacţie extrem de diferită în cazul meu. Personal, nu am simţit niciodată vreo aversiune faţă de şerpi. Rezonanţa mea cu ei reprezintă o vasana veche pe care o port în subconştientul meu şi care m-a făcut să mă simt întotdeauna confortabil în prezenţa acestor creaturi exotice. Încă din copilărie, am reuşit să le descopăr intuitiv prezenţa în natură. Era suficient să îmi urmez simţul mirosului pentru a şti cu precizie sub ce piatră voi găsi un şarpe. Sincer să fiu, mi-am dezvoltat chiar o anumită reputaţie în zonă pentru capacitatea mea de a prinde şerpi.

Există foarte multe motive pentru atracţia mea faţă de aceste creaturi. Conexiunea dintre yoghini şi şerpi este foarte veche. Ambele categorii emană o vasana care le determină să se atragă reciproc. Şerpii sunt creaturi incredibil de perceptive, care sunt atrase într-o manieră instinctivă de nivelurile foarte înalte de energie. Aşa se explică de ce Adiyogi (Shiva) – primul yoghin din lume – este ilustrat întotdeauna în iconografia tradiţională cu un şarpe în jurul gâtului.

Şerpii joacă un rol decisiv în toate culturile în care oamenii au avut înclinaţii către percepţia extrasenzorială. Venerarea tradiţională a şerpilor, a vacilor şi a ciorilor în India se bazează pe conştientizarea faptului că aceste creaturi reprezintă o etapă foarte avansată a evoluţiei existenţiale.

Dat fiind că yoghinii aspiră în permanenţă către îmbunătăţirea şi rafinarea percepţiei lor, şerpii reprezintă o prezenţă extrem de importantă în tradiţia yoghină. Cobra este venerată de ei, fiind considerată singura creatură care poate percepe dimensiunea eterică subtilă chiar şi în timpul zilei. Deloc surprinzător, ea joacă un rol central în mai multe mituri ale creaţiei, chiar dacă uneori a fost prezentată într-o lumină peiorativă de către cei care s-au temut de capacităţile sale.

O altă explicaţie pentru vasana mea este conexiunea dintre şerpi şi kundalini, energia încolăcită care trăieşte la baza coloanei vertebrale (şi pe care yoga o cultivă în mod conştient, în vederea dezvoltării spirituale). Energia kundalini a fost descrisă prin sintagma „energia şarpelui”, întrucât se mişcă într-o manieră ondulatorie şi se încolăceşte atunci când se află în repaus.

În primele zile ale activităţii mele ca guru, mi-am propus să consacru o energie extrem de puternică numită Dhyanalinga (o structură unică ce le permite tuturor celor şapte chakra-e – sau centri energetici – să opereze la o capacitate optimă), scop în care m-am văzut nevoit să atrag în jurul meu o serie de discipoli plini de ardoare şi de intensitate, pentru a mă asista de-a lungul acestui proiect. După încheierea acestei misiuni, vasana mea s-a schimbat dramatic. Dat fiind că nevoia de a realiza această lucrare energetică extrem de intensă s-a încheiat, am ajuns să atrag alt fel de oameni în jurul meu. Practic, cei care m-au cunoscut atunci nu m-ar mai recunoaşte la ora actuală, căci sunt efectiv o altă persoană. În funcţie de natura lucrărilor energetice pe care doresc să le pun în aplicare, eu îmi ajustez întotdeauna tonalitatea vasana­-ei mele. Din acest motiv, unii oameni care mă cunosc rămân adeseori nedumeriţi, dar aceasta este maniera în care operează toţi maeştrii spirituali.

Din fericire, capacitatea de a-şi ajusta vasana personală nu este rezervată exclusiv adepţilor spirituali. Dimpotrivă, ea este o capacitate pe care o au toţi oamenii din lume, care pot opta pentru a nu fi victima vasana-ei lor într-o măsură foarte mare. Singurul lucru care este necesar în acest scop este o anumită conştientizare. Prin amplificarea lucidităţii sale, orice om poate începe să îşi transforme obişnuinţele în alegeri şi obsesiile compulsive în conştientizare.

Este extrem de important să înţelegi faptul că toate marile tendinţe din viaţa ta sunt determinate chiar de tine, deşi într-o manieră inconştientă. Tu eşti cel care şi-a scris propriul program software. Acesta ţi-a creat apoi modul de a gândi, de a simţi şi de a acţiona (tiparele mentale, emoţionale şi comportamentale), determinând tot ce atragi în viaţa ta. În funcţie de „mireasma” pe care o emani, tu atragi literalmente diferite situaţii şi circumstanţe. Unii oameni par să atragă aproape tot timpul situaţii plăcute. Dimpotrivă, alţii par să atragă aproape tot timpul situaţii neplăcute. În unele cazuri, viaţa pare să evolueze în etape diferite. Într-o anumită etapă oamenii par să atragă foarte frecvent lucruri minunate, iar într-o alta circumstanţe adverse. Practic, tot ce atragem în viaţa noastră depinde de rezervorul nostru karmic. Astăzi emanăm un miros de peşte stricat, aşa că atragem numai situaţii teribile, iar mâine emanăm un parfum de flori, aşa că atragem situaţii mult mai plăcute. Unul dintre lucrurile pe care încercăm să îl schimbăm noi prin yoga (acesta fiind chiar obiectivul cărţii de faţă) este exact tipul de miros pe care îl emanăm în această lume.

 Foarte mulţi oameni discută despre libertate, dar se tem de aceasta. Ei se simt mult mai în siguranţă în lanţurile lor. Alţi oameni optează pentru înlănţuire prin identificarea cu o ideologie, cu o religie, cu o relaţie sau chiar cu un gadget tehnologic, care le limitează identitatea de sine. Gândeşte-te de pildă la telefonul tău celular. Dacă îl foloseşti pentru activităţi cât mai variate, el îţi poate îmbogăţi experienţa de viaţă, conferindu-ţi astfel o putere personală mai mare. Dacă ajungi să te identifici însă într-o măsură prea mare cu el, acesta poate deveni o sursă de înlănţuire pentru tine. În acest fel, oamenii achiziţionează vasana­-e într-o manieră inconştientă. Cu alte cuvinte, ei optează pentru starea de sclavie, chiar dacă sunt convinşi că optează pentru libertate.

Îngăduie-mi să îţi spun o poveste.

În urmă cu câţiva ani, pe când conduceam un program de yoga din sudul Indiei, am locuit într-un sat numit Velayudhampalayam. Casa în care eram cazat era situată la poalele unui deal. Sătenii mi-au spus că în urmă cu mai bine de 900 de ani, mai mulţi călugări jainişti au locuit şi au meditat în peşterile din acest deal. Această informaţie mi-a trezit imediat interesul, căci respectivii călugări au trăit la doar câteva secole de marele maestru şi guru jainist Mahavira.

Aşa se face că într-o după-amiază am urcat împreună cu câţiva voluntari până la o peşteră frumoasă, ce părea un cuib de pasăre plasat la mare înălţime printre stânci. De bună seamă, interiorul era murdar, fiind plin de sticle goale şi de graffiti. În India, jumătate dintre monumentele din piatră poartă scrijelite pe ele iniţialele turiştilor şi ale îndrăgostiţilor locali. Peşterile din această zonă nu erau cu nimic diferite, fiind pline cu inscripţii de gen „KPT o iubeşte pe SRM”. Prin urmare, ne-am apucat imediat să curăţăm locul.

Cu această ocazie, am descoperit că în pardoseala peşterii existau o serie de goluri, săpate în mod evident de călugări pentru a le servi drept paturi. De îndată ce m-am întins pe un astfel de pat, am simţit imediat o pulsaţie extrem de puternică în corpul meu. Intrigat, m-am decis să îmi petrec întreaga noapte aici.

A fost o noapte marcată de mari revelaţii. Cu această ocazie, am realizat că învelişul energetic al călugărului care a dormit cu secole în urmă în această loc era încă incredibil de activ. Spre exemplu, mi-am dat seama că îi lipsea piciorul stâng, care îi fusese amputat chiar sub genunchi.

În mod evident, aceşti călugări au dus o viaţă liniştită şi izolată, neproducând niciun efect notabil în lumea exterioară. Ei au lăsat însă în urma lor o amprentă extraordinar de puternică, ce mi-a permis să devin conştient de întreaga lor viaţă, şi îndeosebi de practicile lor spirituale. Marii lideri ai acelei epoci au fost mai mult sau mai puţin uitaţi de umanitate. Cei mai bogaţi şi mai învăţaţi dintre oamenii acelor vremuri au fost şterşi din memoria noastră, dar aceşti călugări simpli au lăsat în urma lor o amprentă energetică ce este la fel de vie în zilele noastre cum a fost în urmă cu 900 de ani! Poveştile lor de viaţă continuă să le stea la dispoziţie celor suficient de receptivi, iar ei ne pot inspira inclusiv astăzi. Aceasta este natura lucrului corect cu energiile lăuntrice. Acestea sunt nepieritoare.

Energiile oricărui om emană o anumită mireasmă. După moarte, corpul fizic se întoarce în pământ, dar reziduurile gândurilor, acţiunilor, şi mai ales ale energiilor sale continuă să dăinuiască o perioadă foarte lungă de timp (uneori mii de ani). Cu cât lucrul cu energiile este mai conştient, cu atât mai mult dăinuie efectele sale.

Depinde numai de noi ce amprentă dorim să lăsăm în urma noastră pe această planetă. Exact asta au făcut acei călugări jainişti anonimi din Velayudhampalayam. Conştienţi că fiecare acţiune a omului are o consecinţă precisă, ei au optat pentru a-şi trăi viaţa într-un mod conştient. În consecinţă, ei au ajuns la un anumit gen de nemurire, pe care foarte puţini oameni din istoria planetei noastre au reuşit să o obţină.

Sadhana

O modalitate foarte simplă de a deveni conştient de vasana ta constă în a te feri o vreme de tot ceea ce îţi place, ce iubeşti, ce preferi sau ce preţuieşti cel mai mult în viaţă. Intensitatea trăirilor emoţionale pe care le percepi atunci când eşti nevoit să eviţi ceea ce te atrage îţi va spune foarte multe lucruri referitoare la natura şi la profunzimea vasana­-ei tale.

Acum că ţi-ai identificat vasana, tu poţi începe în sfârşit să lucrezi pentru transformarea ei. Spre exemplu, dacă ai ajuns la concluzia că eşti dependent de mâncare, aşteaptă câteva momente înainte de a începe să mănânci. Dacă aştepţi cu o nerăbdare prea mare sosirea unei persoanei dragi, aşteaptă în mod deliberat câteva momente în plus înainte de a te întâlni cu ea. În funcţie de gradul tău de înlănţuire, aşteaptă întotdeauna câteva momente în plus, în mod conştient, înainte de a te angrena în activitatea sau în interacţiunea de care te simţi exagerat de ataşat. În acest fel, vei constata rapid că experienţele tale legate de mâncare, de iubire sau de viaţă în general vor tinde să devină rapid mult mai profunde. Încetul cu încetul, vei putea prelungi cele două minute de aşteptare înaintea unei mese la două ore sau chiar la o întreagă zi. Acest exerciţiu amăgitor de simplu poate marca începutul unei schimbări interioare de o mare profunzime.

Conştiinţa nu depinde de comportament, ci reprezintă însăşi natura existenţei. Pe de altă parte, obsesiile compulsive sunt într-adevăr nişte tipare comportamentale. Atunci când aştepţi câteva momente înainte de a te angrena într-o astfel de activitate compulsivă, tu te aliniezi automat cu însăşi natura conştientă a existenţei. În timp, acest mecanism te ajută să îţi slăbeşti natura compulsivă a comportamentului tău.

A apărut în: 2021-10