La frontierele sanatatii - Christine R. Page, carte

Oamenii moderni nu par să cunoască mai bine decât semenii lor de acum o sută de ani răspunsul la această ghicitoare care este boala, cu toată tehnologia lor uluitoare. Noi nu știm nici astăzi de ce unii oameni mor de tineri, în timp ce alții trăiesc până la vârste înaintate, nici de ce unii oameni se îmbolnăvesc, în timp ce alții, care trăiesc în condiții absolut similare, rămân sănătoși.

Tot căutând răspunsuri, atenția mi-a fost atrasă din nou către medicina de frontieră, sau neconvențională, cum mai este numită astăzi. Am constatat rapid că toate aceste discipline au la bază credința într-o legătură strânsă între corp, minte și spirit, și că multe metode, precum reflexologia, acupunctura și homeopatia, operează cu principiul unei energii sau forțe vitale care curge prin corp și care – în cazul bolii – este blocată, dând naștere unor dizarmonii în structura fizică. Principala sarcină a specialiștilor din aceste domenii este eliminarea blocajului și restabilirea armoniei pierdute.

Am simțit în sfârșit că sunt conectată din nou la adevărul meu interior, care mă făcuse să bănuiesc de mult timp că nu se poate vorbi de o vindecare adevărată decât dacă tratăm ființa în totalitatea ei (pe toate cele trei paliere: trup-minte-spirit). Deși m-am implicat deopotrivă în medicina ortodoxă și în cea complementară, simțeam că nu cunosc încă prea multe despre semnificația vieții, și, implicit, despre felul în care aceasta este atacată de boală. Eram convinsă însă că nimic nu se petrece întâmplător sau fără un scop bine determinat, pe un nivel sau altul, iar boala nu face excepție de la acest principiu.

...

Pentru atingerea unei stări autentice de sănătate si de totalitate, timpul este irelevant. Majoritatea oamenilor se grăbesc atât de tare să-și restaureze starea de sănătate încât ratează mari șanse de creștere spirituală. Din acest motiv, lecția va fi repetată până la înțelegerea mesajului ei profund. Alți oameni cedează și își acceptă boala cu resemnare. Și această atitudine este negativă. Gândul că „suferă“ de o boală le amplifică tristețea.

Ambele categorii se află de fapt într-o fundătură, din care cu greu își mai pot găsi calea de ieșire. Provocarea pe care o adresez eu cititorului este să privească ideile din această carte ca pe o cale de ieșire din această fundătură. Până la urmă, nu boala este relevantă, nici tipul de personalitate, zodia astrologică sau tipul constituției fiecăruia, ci felul în care ne raportăm la situațiile cu care ne confruntăm și modul în care ne folosim de aceste experiențe pentru a îmbogăți conștiința și sufletul.

....

În cazul celor mai mulți dintre oameni, personalitatea preia controlul vieții lor de zi cu zi. Pe măsură ce balanța se înclină dinspre personalitate către suflet, procesul este inițial receptat ca o dizarmonie de către minte, care începe să primească două tipuri diferite de vibrații, unele de pe nivelul sufletului și altele de pe nivelul personalității.

Dacă vibrația sufletului ar înlocui într-un mod natural vibrația personalității, schimbarea s-ar putea produce fără prea multe dezechilibre și tulburări în viața individului. Dacă personalitatea opune însă o rezistență în calea acestei schimbări, dizarmonia pe care o resimte inițial mintea conduce la simptome precum tensiunea nervoasă, frustrarea, mânia, depresia etc. Dacă individul nu întreprinde nimic pentru a schimba vibrația, în pofida acestor mesaje de avertisment, dizarmonia se va transforma în curând în boală.

Cartea de față își propune să pătrundă în interiorul acestui proces, să stabilească o punte între cunoașterea esoterică străveche și omul modern. Anii de practică medicală m-au convins că reducerea bolii la simptomele sale înseamnă să ignori anumite indicii vitale pe care ni le oferă pe această cale sufletul.

Dacă noi am reuși să decodificăm mesajul bolii, am putea înțelege mai bine domeniul de care este interesat sufletul pentru creșterea sa spirituală. În acest fel, medicii ar putea sprijini mai corect pacientul, într-o manieră mai constructivă, iar la rândul lui, acesta ar putea contribui mai activ la propria lui vindecare.

IDENTIFICAREA ÎN PREA MICĂ MĂSURĂ CU EMOȚIILE SAU REPRIMAREA LOR

Un copil care crește într-o casă în care există multă tensiune și violență învață de mic să-și reprime propria mânie. Invers, un copil care crește într-o casă în care nimeni nu-și exprimă sentimentele ajunge la fel ca părinții săi, nu neapărat nepăsător, dar incapabil să-și exprime emoțiile. Dacă este întrebat: „Ce anume te înfurie?“, el răspunde de regulă: „Nimic“. În schimb, dacă este întrebat: „Te simți vreodată iritat în sinea ta?“, rãspunsul este de regulă: „Da“.

Cei care își reprimă emoțiile fac deseori parte din categoria împăciuitorilor; ei evită conflictele oriunde și ori de câte ori este posibil. Ei sunt „bunii ascultători“. Toată lumea le povestește problemele personale, dar ei nu răspund de regulă cu aceeași monedă. Chiar dacã sunt plini de resentimente, rareori se plâng sau și le manifestă, căci se tem să nu explodeze și să nu-și piardă controlul. La nivel fizic, mânia lor este îngropată în interiorul ficatului, lucru care creează blocaje la nivelul meridianului ficatului (lucru bine cunoscut de acupuncturiști).

În alte situații, ei își reprimă plânsul, pe care îl consideră un semn de slăbiciune. Mesajul pe care l-au primit în copilărie și care le-a rămas adânc încrustat în subconștient a fost: „Fii puternic“, situație în care copilul a trebuit să învețe de mic să fie independent și curajos.

Atunci când sunt folosite corect, plânsul și mânia reprezintă o eliberare naturală de energie… Ambele fac parte din procesul durerii, care îi permite individului să „se detașeze“ de o anumită situație care s-a încheiat și să elibereze astfel locul pentru noi experiențe.

Lacrimile reprimate apar în corpul fizic sub forma fluidelor în exces, cum este cazul guturaiului, sau sub forma umflăturilor la extremități.

Alți oameni se tem să nu-și piardă controlul dacă devin prea emotivi. Emoțiile devin astfel o umbră, care trebuie negată din toate puterile.

Conform Legii Universale a Echilibrului, tot ceea ce nu este exprimat în exterior trebuie sã fie exprimat în interior, pentru a restabili armonia.
Așa îmi explic eu numeroase cazuri de eczeme (iritații reprimate), astmă (vorbire reprimată), diaree (teamă reprimată), intoleranță la grăsimi (mânie reprimată) și multe altele. Aceste cazuri demonstrează faptul că boala nu face altceva decât să reflecte blocajele interioare ale fluxurilor vitale, adică în ultimă instanță împiedicarea fluxului normal al vieții.

Sufletul va încerca întotdeauna să găsească o cale prin care să elimine energia aflată în exces în interiorul sistemului, fie prin intermediul corpului fizic, fie prin atragerea anumitor circumstanțe exterioare.