Meditaţia de opt minute - Victor Davich, carte

SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI

O SINGURĂ RESPIRAŢIE

UNDE TE AFLI

Bun venit la startul programului Meditaţiei de opt minute.

Ori de câte ori începi un proiect nou, este firesc să îţi apară în minte întrebări noi, îndoieli şi speranţe. În cazul meditaţiei, este posibil să speri că vei deveni subit „ilumi­nat”, indiferent ce semnificaţie dai acestui cuvânt. Pe de altă parte, poate că ai stabilit deja că meditaţia nu este altceva decât o tentativă inutilă, la fel ca dieta pe care ai încercat-o luna trecută.

Astfel de îndoieli şi speranţe sunt normale şi de aşteptat. Cea mai bună modalitate de a gestiona aşteptările (atât cele pozitive cât şi cele negative) este abandonarea lor. Ia chiar acum decizia de a aştepta şi de a vedea ce se întâmplă.

Astăzi este Ziua Întâi. Peste exact o săptămână, vei fi meditat de şapte ori, ceea ce înseamnă un total de aproape o oră. De aceea, pune-ţi întrebarea: „Îmi pot dedica o oră din viaţa mea pentru a mi-o schimba?”

Sigur că poţi.

CE TREBUIE SĂ FACI: OBSERVĂ-ŢI RESPIRAŢIA.

Programul Meditaţiei de opt minute începe cu o tehnică simplă, dar foarte eficientă: urmărirea respiraţiei.

Am stat odată cu un maestru zen la mănăstirea acestuia din California. Singura sa instrucţiune a fost: „Observă-ţi pur şi simplu respiraţia.”

Când am auzit această instrucţiune, m-am gândit că meditaţia trebuie să fie ceva extrem de simplu, chiar banal. De aceea, i-am spus maestrului că îmi doream ceva mai difi­cil, mai macho. Maestrul mi-a zâmbit, m-a bătut pe umăr şi mi-a spus că îmi observ respiraţia de trei ori. Am închis ochii şi am început.

Până la sfârşitul primei respiraţii, îmi planificasem deja meniul pentru un dineu pe care intenţionam să îl dau peste patru luni. Până la sfârşitul celei de-a doua, m-am gândit cum aş putea face ca Honda mea să treacă de testul de smog cerut de statul California. Până la sfârşitul celei de-a treia – mă rog, cred că ai înţeles imaginea de ansamblu.

Urmărirea respiraţiei poate părea extrem de simplă, un fel de joacă de copii, dar graţie minţii noastre veşnic hoi­nare, noi ne trezim în orice altă parte numai în momentul prezent nu. Prietenul meu Josh Baran numeşte acest lucru „viaţa trăită la distanţă în timp şi spaţiu”.

Din fericire, un avertisment este un atu. Atunci când meditezi (nu spun „dacă”, întrucât nu există niciun „dacă” în această privinţă) şi te trezeşti că te gândeşti la o prăjitură negresă sau că te întrebi dacă să mănânci la un restaurant chinezesc sau italian deseară, aminteşte-ţi că te-ai îndepărtat de la scopul tău. Nu-ţi pune eticheta de meditator „slab”, ci revino cu blândeţe la urmărirea respiraţiei.

Asta înseamnă meditaţia asupra respiraţiei: să îţi urmă­reşti respiraţia, să uiţi de ea, să îţi aduci aminte şi să te întorci la ea. La infinit. Aşa cum am mai spus, meditaţia este o practică.

Nu-ţi face griji. Îţi voi oferi mai multe detalii decât am primit eu însumi atunci de la acel maestru zen.

Să începem.

INSTRUCŢIUNILE DE MEDITAŢIE DIN ACEASTĂ SĂPTĂMÂNĂ:

O SINGURĂ RESPIRAŢIE

PREGĂTIRE.

1. • cronometrul la opt minute.

• Aşează-te pe scaun în postura de meditaţie, astfel încât să te simţi confortabil, dar lucid.

155500363. • uşor ochii.
1. • adânc şi prelungit, uitând de griji, speranţe şi vise. Reţine-ţi respiraţia pentru o clipă, apoi expiră lent şi prelungit.

7849160. • procesul. Respiră adânc. Elimină orice tensiune rămasă.
4. • drumul la cronometru.

INSTRUCŢIUNI:

167115776. • dacă îţi controlezi respiraţia. Dacă da, renunţă la control. Relaxează-te.
167115776. • în ce zonă corporală eşti cel mai conştient de senzaţia de respiraţie. Ar putea fi vorba de piept, de diafragmă sau de nări. Nu există o zonă „corectă”.
1. • atenţia asupra acestei zone, pe care noi o numim „punct de ancorare”.

2031. • ţi-ai focalizat atenţia în punctul de ancorare, observă ritmul natural al respiraţiei. Nu te gândi la ea ca la respiraţia „ta”, ci ca la „o respiraţie”.

4689247555. • permite… permite. Nu ai niciun motiv să te implici şi nu trebuie să rezolvi nimic.
1. • trec gânduri prin minte? Nu-ţi face probleme. Observă-le, apoi revino cu blândeţe în punctul de ancorare, la respiraţia ta.

155442589. • să îţi urmăreşti un singur ciclu inspiraţie–expiraţie. Dacă ai reuşit, treci la următorul. Dacă nu ai reuşit, nicio problemă. Ia-o de la început.
499. • simţi frustrat? Iritat? Observă aceste senzaţii şi întoarce-te la punctul de ancorare.

790451215. • în acest fel. Observă-ţi ciclul natural al respiraţiei din punctul de ancorare.
1. • poţi urmări o singură respiraţie?

7849160. • acest proces până când sună alarma cronometrului.
7849160. • tehnica timp de opt minute pe zi de-a lungul întregii săptămâni.

CUM MERGE?

Aproape toţi meditatorii se simt ciudat atunci când încep să mediteze. Sincer, aş fi surprins dacă mi-ai spune că tu nu te simţi astfel. Această stare te-ar putea face să crezi că nu eşti născut pentru a fi un meditator. Nu este însă cazul.

Gândeşte-te puţin: cele opt minute pe care tocmai le-ai petrecut în meditaţie ar putea fi prima dată din viaţa ta când ai fost complet liniştit, lucid şi senin – în acelaşi timp! Chiar dacă nu ai reuşit să rămâi în această stare decât timp de două secunde, această manieră de a experimenta lumea este foarte nouă pentru tine. Nu este de mirare că te simţi puţin ciudat.

A învăţa să meditezi este ca şi cum ai învăţa orice alt­ceva. La început te simţi scos din ritmul tău fizic şi psihic. Este posibil să te simţi stupid, necoordonat sau chiar furios, ca un om neîndemânatic. Continui însă să faci ceea ce faci, căci îţi doreşti acest lucru.

Chiar dacă acum te simţi ciudat, nu lăsa acest lucru să te afecteze. Continuă să practici Meditaţia de opt minute. Te asigur că va veni un moment în care te vei aşeza ca de obicei în meditaţie şi vei trăi o revelaţie.

Atunci când se va întâmpla acest lucru, meditaţia nu ţi se va mai părea ciudată şi vei fi fericit că te-ai apucat de ea.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI: LA ÎNCEPUT

Î: Nu m-am putut opri nicio clipă din gânduri!

Mi se pare normal. Nu-ţi face griji, căci nu ai greşit cu nimic.

Există o convingere greşită că atunci când meditezi corect, gândurile încetează complet. Nimic mai departe de adevăr. Meditaţia nu înseamnă suprimarea gândurilor, ci transcenderea lor.

Acceptă această realitate: sarcina minţii tale este de a gândi: 24 de ore pe zi şi şapte zile pe săptămână. În mod evident, ea nu se va opri numai pentru că te-ai aşezat pe un scaun timp de opt minute şi ai strigat la ea: „Hei, taci din gură!” Vestea bună este următoarea: de îndată ce încerci să îţi linişteşti gândurile, tu începi practic să le transcenzi. Acest lucru te poate conduce în sine la starea de pace pe care credeai că nu o poţi obţine decât prin încetarea gândirii!

Nu ar strica să reciteşti acum Instrucţiunile de Operare „Prinde şi dă drumul” şi „Permite… Permite… Permite”. Acestea îţi vor reaminti cum să îţi gestionezi Mintea Hoinară.

De asemenea, încearcă „ABC-ul” Meditatorului: Fii Întot­deauna Calm. Este vorba de o tehnică de învăţare creată de mine, foarte utilă pentru meditaţie, dar şi pentru alte situaţii din viaţa ta.

Î: De ce mă simt atât de agitat, deşi stau liniştit?

Pe lângă mintea agitată, corpul agitat este cea mai comună dificultate cu care se confruntă meditatorii începă­tori. Şi aceste senzaţii sunt normale şi perfect de înţeles.

În timpul meditaţiei respiraţiei, noi nu facem altceva decât să stăm liniştiţi şi să ne observăm în mod neutru respi­raţia. Nu încercăm să ne angajăm într-un dialog cu Mintea Hoinară, care nu apreciază deloc acest tip de indiferenţă. Pentru a ne atrage din nou atenţia, ea îi transmite semnale corpului nostru, spunându-i: „Nu mai sta acolo. Fă ceva!”

Eu te încurajez să faci exact opusul: „Nu fă nimic. Stai pur şi simplu acolo.” Pe măsură ce îţi vei dezvolta practica meditaţiei, mintea şi corpul tău se vor obişnui treptat cu liniştea. La înce­put, acest proces ar putea dura aproape întregul interval de opt minute, dar chiar dacă ai experimentat numai şapte secunde de concentrare adevărată, poţi spune că ai avut succes.

Va veni o zi în care vei descoperi că mintea ta se linişteşte rapid, de bunăvoie şi nesilită de nimeni, timp de un minut sau mai bine, fie în timpul meditaţiei, fie chiar înainte, în perioada de pregătire. În ceea ce priveşte corpul fizic, acesta este dornic de pace, aşa că de-abia va aştepta să meditezi.

Î: Nu meditez corect, nu-i aşa?

Fiecare meditator începător este convins că nu medi­tează corect. Nu este însă adevărat. Aşa cum am mai spus, indiferent cum meditezi, tu o faci corect. Iată însă ce se poate întâmpla pentru a te convinge de contrariul:

Să spunem că stai în meditaţie şi mintea ta începe să hoi­nărească. Eşti convins că faci ceva greşit şi că acest lucru nu ar trebui să se întâmple. Poate că o parte a corpului (picio­rul drept, de pildă) începe să te doară, sau îţi dai seama că trebuie să mergi la baie. Aşadar, te trezeşti că te doare picio­rul, mintea îţi rătăceşte, iar vezica stă să îţi explodeze! Prin urmare, te gândeşti: „Meditaţia ar fi trebuit să mă liniştească, dar se întâmplă exact pe dos! Ceva nu este în regulă!”

Dar este în regulă. Aşa cum am mai spus, meditaţia înseamnă un singur lucru: să permiţi să se întâmple exact ceea ce se întâmplă. Singurul lucru care te face să crezi că ceva nu este în regulă este rezistenţa ta în faţa realităţii „aşa cum este ea”.

Dacă vei începe să permiţi şi să accepţi exact ceea ce se întâmplă, tu nu te vei mai lupta cu gândurile şi cu emoţiile tale, ci te vei abandona în faţa lor.

Dacă îţi accepţi propriile gânduri, emoţii şi sentimente fără să te mai opui lor, începe să se întâmple ceva magic: acestea nu te mai deranjează! Ele devin ca nişte norişori tre­cători pe un cer infinit. Iar tu eşti cerul.

Prin urmare, cu prima ocazie în care te întrebi din nou dacă meditezi corect, opreşte-te şi răspunde la următoarea întrebare: „Am încercat astăzi să fac tot ce îmi stă în puteri pentru a medita timp de opt minute?” (Remarcă faptul că între­barea se referă la o încercare, nu la atingerea perfecţiunii.)

Sigur că da! În acest caz, felicitări! Ai meditat corect. Ţine-o tot aşa.

Î: Ce pot face dacă percep gânduri şi sentimente înspăimântătoare atunci când meditez?

Nu te mai teme de teamă.

Sentimentele de teamă şi de dezorientare sunt comune în timpul meditaţiei, indiferent dacă eşti un începător sau un maestru. La fel de comune sunt însă şi cele de fericire, pace şi iubire. Să vedem însă de ce apar cele neconfortabile.

Practica meditaţiei îţi poate elibera corpul şi mintea într-o manieră complet nouă, scoţând la suprafaţă gânduri, sentimente şi emoţii îngropate adânc în subconştient, la fel ca bulele de pe fundul unui pahar cu apă minerală. Unele din aceste gânduri şi sentimente pot fi înspăimântătoare, înde­osebi cele pe care nu ştiai că le aveai sau că le-ai suprimat.

În loc să le opui rezistenţă sau să le suprimi în continu­are, cel mai bine este să le tratezi la fel ca pe celelalte gânduri şi sentimente ce apar în timpul meditaţiei: lasă-le să iasă la suprafaţă şi să se disipeze singure.

Reciteşte Instrucţiunea de Operare „Prinde şi dă drumul”. Aminteşte-ţi că în timpul meditaţiei noi tratăm stările men­tale, emoţionale şi fizice în maniera următoare:

2031. • îţi plac, nu te crampona de ele.
2031. • nu îţi plac, nu te feri de ele.

De altfel, această regulă este utilă pentru întreaga viaţă, nu doar pentru meditaţie.

Î: Trebuie să fac un efort mai mare pentru a medita?

Renumitul profesor de meditaţie Alan Watts scrie că este imposibil să meditezi. Ceea ce vrea el să spună este că este imposibil să încerci să meditezi şi să meditezi în acelaşi timp. Cu alte cuvinte, meditaţia este ceva care se întâmplă de la sine.

Îţi mai aduci aminte ce s-a întâmplat atunci când ai învă­ţat să înoţi? La început te luptai din răsputeri să îţi menţii capul deasupra apei. Într-o bună zi s-a întâmplat însă ceva uimitor: ai renunţat să te mai zbaţi şi ai început să pluteşti în mod natural la suprafaţa apei.

La fel se petrec lucrurile şi cu meditaţia. Tu eşti scufundat în marea gândurilor, sentimentelor şi senzaţiilor tale corpo­rale, cărora le opui rezistenţă, până când îţi aminteşti „să accepţi… să accepţi… să accepţi”. Atunci când începi să faci acest lucru, abandonându-te, te trezeşti că pluteşti senin şi fără efort într-un ocean al seninătăţii.

Î: Meditaţia mi se pare incredibil de plictisitoare. Nu se întâmplă nimic.

În realitate, atunci când meditezi se întâmplă foarte multe lucruri, dar într-o manieră diferită de cea cu care eşti obişnuit.

Există o caricatură superbă apărută în New Yorker şi sem­nată de Gahan Wilson, în care un ucenic în arta meditaţiei stă lângă maestru şi îl întreabă: „Ce se întâmplă în continu­are?” Iritat, maestrul îi răspunde: „Nu se întâmplă nimic!”

Acest „nimic” este de fapt un „ceva” foarte important. Atunci când renunţi la aşteptările legate de meditaţie şi de transformările prin care ar trebui să treci, atunci când renunţi la absolut tot şi te limitezi să stai liniştit şi senin timp de opt minute – tu creezi practic mediul necesar pentru apariţia transformărilor, iar viaţa ta reacţionează în faţa acestora.

Prin urmare, renunţă la orice aşteptare legată de ceea ce ar trebui să se întâmple în timpul Meditaţiei de opt minute. În timp, vei constata că „nimic nu se întâmplă” s-a trans­format în cel mai important „lucru” care ţi s-a întâmplat vreodată.

Î: Trebuie să îmi ţin ochii închişi sau deschişi atunci când meditez?

Recomandările variază de la un maestru la altul, în func­ţie inclusiv de tehnica de meditaţie şi de tradiţie.

Există o tehnică de meditaţie numită Contemplarea Yoghină a Cerului, în care trebuie să îţi ţii ochii cât mai larg deschişi. Alte tradiţii, precum Vipassana şi Meditaţia Interi­oară, insistă ca ochii să rămână închişi. Practicanţii zen îşi ţin ochii pe jumătate închişi şi privesc în jos.

În programul Meditaţiei de opt minute noi ne ţinem ochii închişi. Deşi procedeul este foarte relaxant, asta nu înseamnă că trebuie să „uiţi de sine” sau să tragi un pui de somn. Dimpotrivă.

Îţi mai aminteşti de titlul filmului lui Stanley Kubrick: Cu ochii larg închişi? El ne reaminteşte că în timpul meditaţiei, chiar dacă ochii fizici sunt închişi, „ochiul minţii” rămâne larg deschis şi lucid. Iată două sfaturi în această direcţie:

359. • strânge pleoapele. Lasă ochii să se închidă uşor şi natural.

1. • muşchii oculari (privirea trebuie să rămână nefocalizată).

După ce va trece şi Săptămâna a Patra a programului de meditaţie, vei putea începe să experimentezi poziţia ochilor practicată de adepţii zen:

Relaxează-ţi muşchii oculari şi priveşte către podea, într‑un unghi de 45 de grade. Lasă-ţi pleoapele să se închidă în mod natural în proporţie de două treimi.

În cazul în care consideri că această poziţie ţi se potri­veşte mai bine decât cea cu ochii complet închişi, continuă astfel. Dacă nu, revino la poziţia cu ochii închişi.

În ambele cazuri, aminteşte-ţi că închiderea ochilor în timpul meditaţiei nu înseamnă reducerea lucidităţii, ci dim­potrivă, amplificarea ei.

Te descurci de minune! Dacă aceasta este cea de-a şaptea zi, dă pagina şi treci la săptămâna următoare.

Pag. 65 – 75

A apărut în: 2014-09