Nu lăsa nimic să îţi întunece strălucirea interioară - Doreen Virtue, carte

Prefață vii

PARTEA I: ŞTIINŢA „STRĂLUCIRII INTERIOARE”

Introducere la Partea I:

Recuperarea strălucirii interioare 1

Capitolul 1

Drame, traume şi stress 7

Capitolul 2

De ce par să te urmărească dramele 19

Capitolul 3

Reacţia de stres post-traumatic 37

Capitolul 4

Dependenţa de histamină şi intoleranţa la ea 49

PARTEA A II-A: CUM SĂ ÎŢI RECUPEREZI STRĂLUCIREA INTERIOARĂ

Introducere la Partea a II-a:

Echilibrul yin-yang 61

Capitolul 5

Destresarea vieţii 65

Capitolul 6

Alimentația corectă pentru a-ți recupera strălucirea interioară 85

Capitolul 7

Un mediu care favorizează strălucirea interioară 101

Capitolul 8

Stresul natural, depresia şi uşurarea anxietăţii 113

Capitolul 9

O formă uşoară şi regeneratoare de yoga 129

Capitolul 10

Căutarea unui suport exterior 143

PARTEA A III-A: PROIECTAREA STRĂLUCIRII INTERIOARE ASUPRA ALTOR OAMENI

Introducere la Partea a III-a:

Conectarea cu ceilalţi 153

Capitolul 11

Ce simţi în legătură cu ceilalţi oameni? 155

Capitolul 12

Alege-ţi cu înţelepciune prietenii 171

Capitolul 13

Conferă strălucire relaţiilor tale romantice 187

Capitolul 14

Cum poţi fi tu însuţi în mijlocul membrilor familiei 199

Capitolul 15

Cultivarea unor relaţii sănătoase 213

Cuvânt de încheiere:

De la stres la întinderi 221

Despre autoare 224

A apărut în: 2016-02

Cum să îţi recuperezi Strălucirea interioară

 

Introducere la Partea a II-a

Echilibrul yin-yang

Strălucirea ta interioară devine manifestă în mod natural atunci când îţi trăieşti viaţa cu entuziasm. Gândeşte-te la un copil fericit care râde şi nu poartă nici o mască. El străluceşte literalmente. La fel poţi face şi tu, prin recuperarea strălucirii tale interioare.

Strălucirea interioară nu dispare niciodată, dar se poate estompa pe măsură ce copilul se orientează din ce în ce mai mult asupra lumii exterioare. Pe măsură ce asupra lui este exercitată o presiune din ce în ce mai mare pentru a lua note bune, pentru a primi aprobarea celor din jur, pentru a concura cu alţii pentru atenţia adulţilor şi pentru a se integra, copilul nu se mai concentrează asupra întrebării: „Ce simt?”, ci asupra întrebării: „Cum pot obţine satisfacţii exterioare?” Acest lucru este cu atât mai adevărat în cazul copiilor care au suferit traume sau de un stres traumatic secundar datorat traumelor suferite de părinţii săi.

Atunci când ajungem la stadiul de adulţi, noi ne deconectăm conştiinţa de semnalele interioare ale corpului nostru, care ne avertizează: „Atenţie! Eşti obosit şi stresat. Trebuie să faci o pauză”. Noi ignorăm aceste semnale şi ne forţăm să ne continuăm viaţa, indiferent cât de obosiţi, de speriaţi şi de stresaţi ne simţim. Organismul nostru secretă astfel din ce în ce mai mulţi hormoni ai stresului, care ne afectează greutatea, apetitul, starea de sănătate şi personalitatea.

Lumea de tip „Grăbeşte-te, concurează şi câştigă cu orice preţ!” este o lume în care prevalează energia masculină yang. Energia yin este feminină. Ambele sunt la fel de importante pentru a emana o energie luminoasă. Secretul constă în înţelegerea laturii întunecate şi a celei strălucitoare a celor două tipuri de energii.

Orice energie face parte integrantă dintr-un continuum ale cărui capete reprezintă doi opuşi absoluţi. Spre exemplu, „foamea” şi „saţietatea” sunt cei doi poli opuşi ai continuum-ului numit apetit. „Fierbinte” şi „rece” sunt cei doi poli opuşi ai continuum-ului numit temperatură, şi aşa mai departe.

În cazul axei energiilor yin şi yang (feminin şi masculin), polii opuşi ai continuum-ului sunt: yin „strălucitor” şi yin „întunecat”, respectiv yang „strălucitor” şi yang „întunecat”. Cuvântul „strălucitor” se referă la calităţile considerate în general pozitive, iar cuvântul „întunecat” la cele considerate de regulă negative. Energia „strălucitoare” afirmă viaţa, iar cea „întunecată” o perturbă.

 

Mai multă lumină echivalează cu o strălucire interioară mai mare

Strălucirea ta interioară este lumina divină pură cu care te-ai născut. Pentru a-ţi menţine vie strălucirea interioară, şi implicit calităţile yin şi yang „strălucitoare” care afirmă viaţa, este foarte important să te impregnezi cu o energie luminoasă.

Acest lucru presupune să eviţi persoanele şi situaţiile caracterizate prin energii yin sau yang întunecate. (Vom insista mai mult asupra relaţiilor cu alţi oameni în partea a III-a a cărţii.)

În capitolele care vor urma, vom analiza diferite metode şi stiluri de viaţă care amplifică lumina din viaţa ta.

Calităţi ale energiei yang (masculină) strălucitoare
    

Aspecte ale energiei yang (masculină) întunecată
    

Calităţi ale energiei yin (feminină) strălucitoare
    

Aspecte ale energiei yin (feminină) întunecată

Motivat

Plin de entuziasm

Util

Optimist

Activ

Fericit

Eroic

De succes

Care inspiră

Onest

Elevat din punct de vedere moral

De încredere

Respectat ca lider
    

Competitiv

Înclinat către o mentalitate de tip „lipsuri” (convingerea că nu există suficient pentru toată lumea)

Furie cronică

Temperament aprins

Dependent

Autoritar

Nesimţit

Pesimist

Insensibil

Agitat

Exploatator

Violent

Agresiv

Lipsit de rafinament

Acuzator

Dornic de putere

Blazat

Amăgitor

Dornic să pedepseşti

Sarcastic

Dornic de control

Obsedat de achiziţii

Critic

Dur

Lipsit de onestitate
    

Plin de afecţiune

Dulce

Plin de compasiune

Plin de înţelegere

Plin de bucurie

Iertător

Atent

Blând

Receptiv

Recunoscător

Gingaş

Creativ

Artistic

Plin de iubire

Senin

Generos

Răbdător

Flexibil

Înzestrat cu capacităţi vindecătoare

Orientat către relaţii (sociabil)

Organizat
    

Invidios

Narcisist

Vanitos

Nesincer

Egocentric

Posesiv

Rece

Plin de amărăciune

Lipsit de afecţiune

Superficial

Vinovat

Elitist

Zgomotos

Ultrasensibil

Nervos

Acru

Anxios

Superficial

Nesigur

Pasiv sau pasiv-agresiv

Bârfitor

Manipulativ

Secretos

Perfecţionist

Izolat

Iritabil

 

Capitolul 5

Destresarea vieţii

Uneori, viaţa noastră se umple de drame datorită temerii că pacea este plictisitoare. Mas-media întăreşte această convingere, prin filmele şi emisiunile de televiziune care debordează de conflicte şi de drame.

Personal, am descoperit acest lucru atunci când producătorii TV de la trei reţele diferite m-au contactat separat cerându-mi să particip la un reality-show despre munca mea cu îngerii. După ce m-au intervievat şi ne-au filmat pe mine şi familia mea, toţi mi-au spus acelaşi lucru: „Viaţa voastră este prea liniştită. Nimeni nu se uită la o emisiune fără drame şi conflicte. Pacea este plictisitoare”. Unul dintre producători ne-a cerut chiar să ne prefacem că ne certăm, lucru pe care l-am refuzat. În condiţiile în care producătorii TV gândesc în acest fel, nu este de mirare că există atât de multă violenţă în filme şi la televiziune!

De ce asociază oamenii drama cu distracţia? Datorită dependenţei lor de substanţele chimice ale stresului, precum adrenalina, cortizolul şi histamina. Dinamismul stresului care ne face inima să ne iasă din piept ne ajută să ne simţim mai vii… cel puţin pentru câteva clipe, până când energia noastră dispare, aşa cum se întâmplă când glicemia scade după euforia provocată de consumul de zahăr. Îţi reamintesc în această direcţie că studiile arată că nivelul acestor substanţe chimice în sânge creşte inclusiv dacă ne uităm la o situaţie stresantă care i se întâmplă altcuiva, cum ar fi o emisiune de televiziune sau un film dramatic.

Dinamismul stresului care ne face inima să ne iasă din piept ne ajută să ne simţim mai vii… cel puţin pentru câteva clipe, până când energia noastră dispare, aşa cum se întâmplă când glicemia scade după euforia provocată de consumul de zahăr.

Adrenalina, cortizolul şi histamina ne conferă un plus de energie, o luciditate mai mare şi un dinamism care ne face inima să bată mai rapid. Problema este că aceste reacţii corporale sunt atât de toxice încât pot conduce la dependenţe şi boli grave. Ca şi cum toate acestea nu ar fi de ajuns, cortizolul ne face să ne fie tot timpul foame şi conduce la apariţia ridurilor. Cu alte cuvinte, stresul ne face să arătăm bătrâni şi graşi!

Cortizolul ne face să ne fie tot timpul foame şi conduce la apariţia ridurilor. Cu alte cuvinte, stresul ne face să arătăm bătrâni şi graşi!

Un alt motiv pentru care punem un semn de egalitate între dramă şi distracţie este condiţionarea noastră. Mulţi dintre noi am crescut într-un mediu stresant, lucru valabil inclusiv pentru şcoală. Noi acceptăm de regulă lucrurile cu care suntem familiarizaţi, chiar dacă este vorba de o condiţie nesănătoasă, deoarece acestea sunt previzibile şi le putem înţelege.

Personal, am experimentat atât un stil de viaţă nebunesc de stresant cât şi unul liniştit şi interiorizat, şi îţi pot spune că cel de-al doilea conduce la mai multă fericire. Un stil de viaţă senin nu înseamnă că trebuie să stai toată ziua cu picioarele încrucişate şi cu ochii închişi, repetând o mantra. Poţi foarte bine să rămâi senin în timpul unei activităţi foarte solicitante. Singura diferenţă este că nu te vei înnebuni pe tine însuţi (şi pe ceilalţi) prin energia ta nervoasă, teama şi anxietatea ta.

Ţi-ai petrecut vreodată timpul în prezenţa unei persoane foarte anxioase? Nici o relaţie nu este mai dificilă şi nu te secătuieşte mai tare de energie! Cu siguranţă nu este deloc plăcut să stai cu cineva care se aşteaptă tot timpul să se întâmple tot ce poate fi mai rău. Cu atât mai puţin merită să fii tu însuţi o astfel de persoană, de dragul tău şi al celor din jurul tău.

 

De la autoacuzare la preţuirea de sine

Sentimentul că nu meriţi să fii iubit şi prezumţia că ceilalţi te vor respinge se numără printre simptomele traumei. Acest lucru este cu deosebire adevărat pentru cei care au suferit abuzuri, care au fost neglijaţi sau respinşi în primii ani ai copilăriei.

Falsa prezumţie că ai făcut ceva rău pentru a merita pedeapsa pe care ai primit-o conduce la autoacuzare pentru trauma suferită. De bună seamă, această convingere este pe cât de tristă, pe atât de greşită. Din păcate, aşa îşi organizează amintirile referitoare la experienţele lor dureroase supravieţuitorii traumelor.

Aceste sentimente pot conduce la o neajutorare învăţată, concept psihologic care se referă la cei care au renunţat să mai încerce, la care m-am referit în capitolul 2. Neajutorarea învăţată poate conduce la depresie, caz în care nu îţi mai pasă ce se întâmplă cu tine. Ţi-ai dori să îţi schimbi viaţa, dar acest efort şi se pare inutil, întrucât te îndoieşti că vei reuşi să schimbi vreodată ceva.

Iată câteva procese care îţi pot fi de folos:

·         Avansează câte un pas pe rând. Atunci când te gândeşti la prea multe, acest lucru te poate copleşi, dar este relativ uşor să te concentrezi exclusiv asupra următorului pas pe care îl ai de făcut. Focalizează-ţi atenţia asupra lucrului pe care îl faci în momentul de faţă şi lasă viitorul să aibă singur grijă de el însuşi.

·         Evită ruşinea pentru a te vindeca. Gândeşte-te la problemele tale într-o manieră care te ajută să te vindeci; nu te condamna din cauza lor. Este ca şi cum ai decoji o ceapă. Cu toţii avem probleme, dar nu le putem rezolva decât câte una pe rând.

·         Detaşează-te de diagnostice. Evită identificarea cu imaginea unei persoane răpuse de boală. Nu-ţi spune: „Sunt anxios”. Foloseşte expresia mai blândă: „Mă simt anxios”. Verbul sunt te identifică cu condiţia medicală respectivă, îngreunând astfel procesul de vindecare. Mă simt arată că ai o condiţie temporară, cu care nu te identifici.

 

De la pesimism la optimism

Pesimismul care te face să te aştepţi la tot ce poate fi mai rău reprezintă un simptom post-traumatic. El reprezintă o modalitate greşită de a ne proteja în faţa dezamăgirilor viitoare prin neasumarea vreunei speranţe sau a încercării de a face ceva pentru a schimba situaţia cu care ne confruntăm.

Pesimismul ne dă permisiunea de a nu încerca ceva ce ne-ar putea fi util sau care ne-ar putea împlini. Noi decidem prematur că nu are nici un sens să facem vreun efort de a slăbi, de a scrie o carte, de a termina şcoala sau de a ne urmări visele. Fraza favorită a pesimiştilor este: „Îţi faci iluzii!”, ca şi cum ar fi o iluzie să visezi la un viitor mai bun. La urma urmelor, dacă ziua de ieri a fost dureroasă şi oribilă, de ce te-ai aştepta ca ziua de mâine să fie mai bună?

Avem de-a face cu un cerc vicios al negativităţii. Dacă nu faci nimic pentru a-ţi schimba prezentul, cu siguranţă nimic nu se va îmbunătăţi în viaţa ta… ba dimpotrivă, cel mai probabil lucrurile se vor înrăutăţi, datorită faptului că te neglijezi.

Unii oameni cred că este cool să fii pesimist, căci această stare de spirit îţi conferă o atitudine detaşată (mai exact indiferentă), de gen „mă doare în cot de toţi şi de toate”. În realitate, aceşti pesimişti „cool” sunt lăsaţi mult în urmă de optimiştii care îşi trăiesc viaţa explorând şi distrându-se, plenar integraţi în ea. Foarte multe studii au demonstrat beneficiile optimismului, printre care se numără o bunăstare crescută, o capacitate mai mare de a face faţă bolii şi o calitate mai bună a vieţii.

Transformarea pesimismului în optimism presupune dorinţa de a avea grijă de tine însuţi, de sănătatea şi de fericirea ta. Gândeşte-te la o plantă care are nevoie de substanţe nutritive, de apă, de lumina soarelui şi de afecţiune pentru a putea creşte. Tu nu eşti cu nimic diferit de ea! Nu întâmplător, îngrijirea plantelor de casă este un obicei foarte util, căci te învaţă ce înseamnă să ai grijă de cineva, de pildă de tine însuţi.

Iată câteva modalităţi prin care poţi deveni mai optimist:

·         Priveşte filme biografice despre oameni care au reuşit în viaţă, împotriva tuturor şanselor.

·         Scrie o listă (sau alcătuieşte-ţi o listă mentală) cu toate momentele în care ai reuşit ce ţi-ai propus.

·         Fereşte-te de substanţe chimice depresive, precum alcoolul, care îţi reduc entuziasmul de a încerca ceva pozitiv şi nou.

·         Evită oamenii care suferă de o negativitate cronică, întrucât aceasta este contagioasă.

·         Combină optimismul cu pesimismul. Nu trebuie să fii optimist în legătură cu orice. O atitudine mai pozitivă este suficientă pentru a contracara negativitatea.

·         Împrieteneşte-te cu o persoană care încearcă în mod conştient să îşi îmbunătăţească viaţa. Asociază-te cu oameni care îşi îndeplinesc visele şi lasă-te inspirat de ei. Te temi că nu te vor dori în preajma lor? Nu ai de ce. Oamenilor de succes le place să fie mentorii altora şi chiar să îi ajute, atât timp cât aceştia dau dovadă de recunoştinţă şi de apreciere.

·         Începe să îţi oferi ţie însuţi apreciere şi credit pentru toate realizările tale, indiferent cât de mărunte sunt acestea. Optimiştii fac automat acest lucru. Străduieşte-te să adopţi şi tu acest obicei.

 

Cum poţi opri zgomotul din mintea ta

Monologul mental negativ te poate conduce la dependenţe tocmai pentru a-l putea evita. El reprezintă o formă de dramă. Unii oameni preferă să asculte zgomote puternice exterioare, cum ar fi muzica dată foarte tare, pentru a-şi estompa monologul interior.

Din păcate, muzica dată tare (mai ales cea care are versuri agresive) nu face decât să amplifice şi mai mult gândurile şi sentimentele de teamă, de mânie, de anxietate şi de paranoia. Pe de altă parte, muzica liniştită – cea pe care mulţi o numesc „de meditaţie”, „de relaxare”, „zgomotele naturii”, „muzică de spa” sau „de yoga” – îţi estompează în mod natural monologul mental şi te ajută să te focalizezi asupra priorităţilor imediate.

Un studiu ştiinţific a arătat că muzica de meditaţie reduce nivelul cortizolului la participanţii angrenaţi într-o sarcină stresantă. Pe de altă parte, el a arătat că muzica heavy-metal creşte secreţia de cortizol.

Poate că te întrebi: „Bine, dar nu voi adormi şi nu voi deveni neproductiv dacă voi asculta muzică de meditaţie?” Această întrebare este pusă de mintea ta temătoare, o componentă a minţii traumatizate care se teme de starea de calm, crezând că teama te va menţine în siguranţă prin menţinerea gărzii ridicate şi prin căutarea pericolelor potenţiale.

Aşadar, mintea temătoare (numită de mulţi „ego”) invocă tot felul de posibilităţi viitoare violente şi motive de îngrijorare. Ea este convinsă că hipervigilenţa este singura modalitate de a te pregăti în vederea unui dezastru inevitabil. Simultan, ea este fascinată de scenele violente din filme, emisiuni şi jocuri… inclusiv din realitate.

Mintea temătoare te convinge să te identifici cu oamenii răi şi cu intenţiile lor, astfel încât să nu devii cândva victima lor. Ea este obsedată de ştirile despre terorism, accidente şi epidemii, şoptindu-ţi la ureche: „Şi ţie ţi se poate întâmpla aşa ceva”.

Certurile mentale şi imaginarea unor întâlniri agresive cu alte persoane sau a unor scene violente nu reprezintă amintiri sub formă de flash-uri, ci anticipări sub formă de flash-uri ale unui viitor prezumtiv la fel de violent (sau chiar mai violent) ca şi trecutul.

Teama de viitor nu reprezintă o amintire post-traumatică de tip flash, ci o anticipare de tip flash a unui viitor prezumtiv la fel de violent (sau chiar mai violent) ca şi trecutul. În realitate, tu îţi creezi singur acest viitor prin gândurile tale negative.

Pe de altă parte, păstrarea gărzii ridicate, hipervigilenţa şi paranoia nu reprezintă în nici un caz o modalitate de a rămâne în siguranţă. Dimpotrivă, aceste mecanisme de autoapărare ne conduc la o nesiguranţă şi mai mare, căci mintea noastră este deturnată de teamă. Corpul nostru este viu, dar noi nu ne trăim plenar viaţa, căci suntem obsedaţi zi şi noapte de lucrurile rele care ni se pot întâmpla.

Încercarea de a izgoni gândurile pline de teamă nu face decât să toarne gaz pe foc, căci orice aspect căruia îi opunem rezistenţă persistă. Cel mai bine este să ne ocolim temerile luând măsurile recomandate în această carte, inclusiv Detoxificarea de Drame prezentată în secţiunea care urmează şi tehnicile din capitolele următoare. Studiile ştiinţifice au arătat că yoga, meditaţia, lucrul cu respiraţia, uleiurile esenţiale, spiritualitatea, tehnica de desensibilizare şi reprocesare cu ajutorul mişcărilor oculare (EMDR) şi psihoterapia cognitivă reduc într-adevăr gândurile pline de teamă.

Dacă îţi faci griji la gândul că va trebui să aplici simultan toate tehnicile enumerate mai sus pentru a-ţi îmbunătăţi tiparele mentale, află că nu este cazul. Practic orice pas pe care îl faci în direcţia corectă (către pozitivitate şi o sănătate mai bună) te va conduce mai departe decât gândul stresant că va trebui să faci chiar în acest moment toţi paşii, şi încă perfect, lucru de care mintea ta perfecţionistă va încerca cu siguranţă să te convingă.

 

Detoxificarea de Drame

Partea bună a unui proces de detoxificare este că îl poţi considera un mecanism temporar, astfel încât mintea ta temătoare nu se va certa cu tine în legătură cu renunţarea pentru totdeauna la o dependenţă. După procesul de detoxificare vei avea puterea mentală şi emoţională de a-ţi lua un angajament pe termen mai lung (eventual pe viaţă).

De regulă, noi asociem cuvântul detoxificare cu eliminarea substanţelor chimice toxice din dieta alimentară. În mod tradiţional, detoxificarea înseamnă abţinerea de la alcool, ţigări, zahăr, cafea şi alte droguri. Conceptul poate fi folosit însă inclusiv într-un sens mai larg, dacă eşti dependent de substanţele chimice asociate cu stresul şi cu plăcerea pe care le secretă creierul şi corpul tău.

Aşa cum am explicat în partea întâi a cărţii, studiile ştiinţifice au arătat că în situaţiile stresante, organismul secretă dopamină, cortizol, histamină şi adrenalină. Cu cât situaţia este mai stresantă sau mai dramatică, cu atât mai mult sunt inundate creierul şi organismul în general cu aceste substanţe chimice care dau dependenţă.

De asemenea, la ora actuală se ştie că organismul are o anumită toleranţă la histamină, analogia fiind făcută cu o găleată care poate conţine o anumită cantitate de histamină înainte de a da pe-afară. Cu cât viaţa este mai plină de stres şi de drame, cu atât mai plină este găleata cu histamină. Există şi alţi factori care contribuie la umplerea găleţii, cum ar fi poluarea, substanţele chimice, alcoolul, cafeina şi murăturile. Atunci când histamina dă pe-afară, apar simptome alergice supărătoare precum balonarea, mâncărimile, curgerea nasului şi iritabilitatea.

Prin urmare, Detoxificarea de Drame presupune reducerea nivelului de stres. La fel ca orice altă formă de detoxificare, ea presupune abţinerea conştientă de la „consumul drogului preferat” – în cazul de faţă dramele care dau dependenţă. Tu îţi cunoşti deja tiparele dramatice care îţi declanşează starea de stres.

 

Cei cinci paşi ai Detoxificării de Drame

1. Fixează o dată pentru începerea procesului de detoxificare. Angajează-te să o respecţi bifând-o pe calendarul tău de pe perete sau pe cel din calculator ori de pe telefonul mobil.

2. Stabileşte durata de timp pentru procesul de detoxificare. Fii realist, astfel încât să nu fii dezamăgit la sfârşit. Pentru început, o perioadă ideală pentru detoxificare este de trei zile. Dacă totul merge bine, poţi mări perioada de timp.

3. Fă-ţi o listă cu toate tiparele dramatice de la care doreşti să te abţii. De pildă, poţi lua decizia de a te abţine de la următorii factori de stres:

·         Privirea filmelor şi programelor de televiziune stresante

·         Citirea ştirilor stresante

·         Interacţiunea cu „prietenii” din media socială care te stresează

·         Asocierea cu oamenii care „fac valuri”, creând tot felul de drame în apropierea ta (sau chiar în tine)

·         Cheltuielile excesive (datoriile sunt stresante)

·         Abuzul de alcool sau de droguri

·         Jocurile video violente

·         Ascultarea de muzică agresivă

·         Consumul de alimente şi băuturi bogate în histamină

·         Consumul de cafeină, nicotină şi alte stimulente care creează o stare de anxietate

·         Răspunsul afirmativ atunci când de fapt vrei să spui nu

·         Amânarea şi rămânerea în urmă cu diferite proiecte

·         Citirea revistelor despre celebrităţi (care încurajează dependenţa de dramă)

4. Dacă ai început procesul de Detoxificare de Drame, practică-l minut cu minut. Cu alte cuvinte, focalizează-te asupra comportamentului tău din momentul prezent; nu te gândi la ce se va întâmpla mâine. Spune-ţi: „În acest moment, optez pentru a mă abţine de la [descrie factorul de stres de care doreşti să te detoxifici].

Observă cum te simţi în timpul procesului de detoxificare prin comparaţie cu momentele cele mai dramatice ale vieţii tale.

5. Creează-ţi planuri alternative pentru momentele în care vei tânji după drame. Orice dependenţă presupune gestionarea poftelor la începutul procesului de detoxificare. Pentru a evita recidivarea, este foarte important să ai la dispoziţie comportamente sănătoase alternative, cum ar fi:

·         Sunarea unui prieten în care ai încredere, a unui terapeut sau a unui sponsor (la fel ca în programul de 12 paşi)

·         Notarea în jurnal sau în calculator a sentimentelor pe care le simţi (poţi şterge oricând mai târziu aceste rânduri, pentru a-ţi păstra intimitatea)

·         Aplicarea întinderilor (aşează-te la sol pe un covoraş şi aplică o serie de asana-e de yoga, pe care le poţi găsi cu uşurinţă pe YouTube)

·         Ieşirea la o plimbare prin natură sau practicarea grădinăritului

·         Joaca cu un animal de companie

·         O activitate artistică sau creativă

·         Angrenarea într-o practică spirituală (cum ar fi rugăciunea, meditaţia sau participarea la o întrunire spirituală)

·         Adunarea lucrurilor din casă de care nu mai ai nevoie şi donarea celor mai valoroase dintre ele (celelalte vor merge la gunoi)

·         Ascultarea unei muzici de relaxare

·         O baie caldă cu sare

·         Un masaj

După cum poţi vedea, există foarte multe înlocuitoare sănătoase pentru drame, cu mult mai amuzante şi mai satisfăcătoare decât acestea din urmă! Ai răbdare cu procesul înlocuirii vechilor pofte nesănătoase cu noile comportamente echilibrate. Orice progres pe care îl faci în direcţia unei sănătăţi mai bune este pozitiv şi conduce la o bunăstare mai mare.

 

Factorii de declanşare a stresului post-traumatic

Dacă ceva îţi reaminteşte de o traumă, există toate şansele ca acest lucru să îţi declanşeze o stare de stres post-traumatic, cu simptomele aferente şi cu pierderea simţului identităţii.

Un factor de declanşare poate fi „generalizat”, reamintindu-ţi de o traumă chiar dacă nu a făcut el însuşi parte integrantă din aceasta. Un studiu referitor la factorii de declanşare a stresului post-traumatic a ajuns la următoarea concluzie: „memoria traumatică poate fi stocată astfel încât anumiţi stimuli neutri care nu amintesc decât vag de o caracteristică a evenimentului traumatic să fie suficienţi pentru a declanşa amintirea traumei” (Kostek et al. 2014).

Este important să ştii ce factori îţi declanşează amintirile traumatice, astfel încât să înţelegi ce se întâmplă atunci când nivelul stresului tău personal începe să crească. Pe de altă parte, dacă te focalizezi prea mult asupra identificării acestor factori, rişti să îţi amplifici durerea emoţională. De aceea, încearcă să respecţi un anumit echilibru.

Factorii declanşatori pot fi externi, cum ar fi o imagine, un sunet sau un miros care îţi amintesc de traumă, dar şi un loc sau o persoană pe care le asociezi cu aceasta. Cel mai bine este să eviţi cât de mult poţi factorii externi în perioada procesului de vindecare.

Factorii declanşatori pot fi de asemenea interni. Un simplu sentiment poate fi suficient pentru a-ţi reaminti ce ai simţit anterior sau în timpul traumei. Tristeţea, mânia, teama sau singurătatea te pot motiva să te foloseşti de o dependenţă pentru a le amorţi.

Factorii interni pot fi inclusiv „tipare mentale”, de genul convingerii că ţi se va întâmpla ceva rău. Spre exemplu, este posibil să crezi că cineva este furios pe tine (fără să fie cazul). Această convingere te poate determina să acţionezi într-o manieră nesănătoasă. De asemenea, este posibil să atragi singur realitatea negativă în care crezi, adeverindu-ţi astfel temerile.

Factorii declanşatori sunt tipare mentale şi emoţionale (care pot fi instinctuale, implicând simţul mirosului). Ei pot transcende logica şi pot influenţa direct sistemul nervos, care reacţionează ca şi cum trauma s-ar petrece în momentul prezent. Uneori, procesul este inconştient, dar cu puţin efort tu poţi începe să observi care sunt factorii declanşatori, pentru a-i putea apoi vindeca.

Merită să devii conştient de factorii declanşatori, dar numai atât timp cât nu începi să te temi de ei. Cel mai bine este să îţi faci o listă cu metode de destresare pentru situaţiile în care te confrunţi cu un astfel de factor, cum ar fi: „să mă ridic de la birou şi să fac o plimbare de zece minute”, sau „să îmi întind braţele şi coloana, pentru a mă elibera de aceste sentimente”.

 

Fereşte-te de scenariile mentale de tip „ce s-ar întâmpla dacă…”

Uneori, noi devenim captivi într-un cerc vicios al gândurilor legate de trecut datorită faptului că analizăm ce s-a întâmplat atunci. Este foarte uşor să cultivăm gânduri negative legate de o traumă, dorindu-ne să fi acţionat altfel pentru a crea un rezultat diferit.

Gândurile obsesive de tip „ce s-ar fi întâmplat dacă…?” reprezintă de fapt autoacuzaţii şi forme inutile şi nesănătoase de autopedepsire.

Este normal să învăţăm din greşeli pentru a nu le mai repeta, dar cramponarea de vinovăţie şi de ruşine nu este productivă. De asemenea, dacă ai fost abuzat când erai copil, aminteşte-ţi că nu ai făcut nimic greşit pentru a cauza acest lucru. Nici un copil nu merită să fie abuzat. Punct.

Vinovăţia conduce la autoacuzaţii din cauza unor acţiuni pe care le-ai întreprins sau nu. Ea nu este sinonimă cu asumarea responsabilităţii. Vinovăţia este o convingere foarte insistentă şi un sentiment. Responsabilitatea este un proces mental şi o concluzie.

Ruşinea este o emoţie care te face să crezi că ai o calitate inerent negativă. Defectele tale te fac să te simţi stânjenit. Ea conduce adeseori la izolare, din cauza fricii de respingere. De aceea, foarte mulţi oameni care se simt ruşinaţi nici măcar nu mai încearcă să socializeze.

Vinovăţia şi ruşinea întunecă strălucirea interioară. Ele estompează lumina vieţii şi o fac să pară cenuşie. De aceea, este foarte important să încerci să le înlocuieşti cu alte percepţii de sine, mai corecte şi mai sănătoase.

Vinovăţia şi ruşinea întunecă strălucirea interioară. Ele estompează lumina vieţii şi o fac să pară cenuşie.

Nu este nimic în neregulă cu tine. Dacă ai făcut o greşeală, nu este necesar să te pedepseşti continuu. De altfel, autopedepsirea nu anihilează trecutul. În schimb, tu îţi poţi schimba în bine prezentul şi viitorul prin asumarea unor acţiuni utile pentru tine şi pentru alţi oameni.

 

Relaţia cu timpul

Una din sursele stresului este maniera în care priveşti şi îţi gestionezi timpul. De câte ori nu te-ai supărat până acum pentru că ai întârziat sau nu ţi-ai respectat un termen limită? Presiunea timpului este o sursă majoră de stres. Tendinţa cronică de a întârzia poate conduce inclusiv la certuri în cadrul relaţiilor.

Creierul stresat se focalizează mai degrabă asupra supravieţuirii şi reacţiei decât asupra planificării şi creativităţii. În cazul stresului cronic, el învaţă (şi se resetează) să se focalizeze exclusiv asupra supravieţuirii şi reacţiei. De aceea, lui îi vine din ce în ce mai greu să îşi activeze zona cerebrală dedicată conceperii de planuri pentru viitor.

Presiunea temporală constantă îşi lasă o amprentă grea asupra corpului, creierului şi emoţiilor. Iată câteva din aceste tipare şi modalităţile de a le vindeca:

- Căutarea aprobării: atitudinea de tip „trebuie să rezolv totul chiar acum dacă nu doresc să am probleme sau să mi se întâmple ceva rău” se naşte din dorinţa de a-ţi dovedi valoarea sau de a-i face pe plac unei figuri autoritare reale sau imaginare. De regulă, ea derivă din perioada în care erai mic şi încercai din răsputeri să obţii aprobarea (acceptarea) părinţilor tăi. Ca adult, îţi poţi transforma această dorinţă de câştigare a aprobării celorlalţi într-o dorinţă sănătoasă de a-ţi oferi singur aprobarea. În acest scop, poţi face o serie de paşi pozitivi, cum ar fi adoptarea unui ritm de lucru echilibrat în locul celui foarte agitat.

- Forţarea: dacă observi că îţi începi o frază cu cuvintele: „trebuie să…”, opreşte-te şi întreabă-te de ce faci ceea ce faci. Cine te forţează? Cine te împinge de la spate? Dacă ai această atitudine, ea arată că sufletul tău respinge activitatea respectivă, care nu este sănătoasă pentru tine. Cel mai bine este să faci o meditaţie şi să îţi schimbi atitudinea, astfel încât fie să te simţi fericit că faci ceea ce faci, fie să schimbi ceva în ceea ce faci, astfel încât activitatea respectivă să devină mai plăcută, fie să renunţi complet la ea.

- Indecizia: gândul că „nu pot decide să fac cutare sau cutare lucru” te poate face să te simţi blocat. Dilema existenţială a alegerilor referitoare la petrecerea timpului reprezintă sursa multor conflicte interioare. Îţi reamintesc în această direcţie că neluarea unei decizii echivalează cu luarea uneia… căci atât timp cât nu iei nici o decizie, tu optezi practic pentru a rămâne în starea actuală. Uneori, viaţa te sileşte să iei o decizie înainte de a te simţi pregătit. În astfel de cazuri, fă ce ştii mai bine şi încearcă să ţii cont de dorinţele sufletului tău.

- Neplanificarea din timp: unul din aspectele dependenţei de drame este tărăgănarea lucrurilor până când o întâlnire sau un termen limită devin urgente. Tu aştepţi până în Ajunul Crăciunului cumpărăturile de cadouri, sau noaptea de dinaintea predării unui raport? Dacă da, acestea reprezintă exemple de stres inutil. Panificarea din timp este o obişnuinţă nouă care îţi poate reduce semnificativ nivelul de stres. O modalitate de a planifica constă în divizarea unei sarcini mari în paşi mai mici şi în programarea acestora pe calendarul personal. Aceasta este metoda pe care o aplic eu pentru a-mi respecta termenele limită atunci când trebuie să scriu o carte.

- Încercarea de a impresiona: tu te forţezi ca un nebun să produci suficienţi bani pentru a-ţi cumpăra articole prestigioase? Pe cine încerci să impresionezi? Această obişnuinţă nesănătoasă şi stresantă derivă din dorinţa de a fi iubit. Pe de altă parte, dacă oamenii te simpatizează numai din cauza lucrurilor pe care le posezi, acest sentiment este unul foarte superficial. Tu meriţi să fii iubit pentru ceea ce eşti. Cel mai bine este să începi să te iubeşti tu însuţi, inclusiv prin adoptarea unui program mai echilibrat şi mai armonios.

- Martiriul: te simţi cumva iritat şi plin de resentimente pentru că trebuie să faci singur toată munca? Această atitudine este stresantă şi toxică, arătând fie că trebuie să cauţi modalităţi de a-ţi simplifica viaţa astfel încât să nu te mai plângi atât de mult pentru tot ce ai de făcut, fie că trebuie să începi să delegi sarcini, cerându-le altora să te ajute.

- Focalizarea asupra viitorului: după o traumă, este natural să îţi faci griji că un proces dureros se poate repeta. Pe de altă parte, dacă devii obsedat de teama referitoare la o traumă viitoare posibilă, vei rata bucuria momentului prezent. Acest mecanism face parte integrantă din procesul de disociere post-traumatică prin care scapi din vedere conştientizarea momentului prezent. O metodă simplă şi eficientă de reconectare cu momentul prezent este respiraţia profundă. Inspiră adânc şi expiră complet. Observă-ţi pulsul. Te simţi confortabil sau nu? Ce vezi şi ce auzi în acest moment? Focalizarea asupra sentimentelor din momentul prezent şi asupra factorilor de mediu te poate ajuta să te centrezi în momentul prezent, şi implicit să ai mai multă încredere în acesta şi în viitorul tău.

 

Ieşirea din cercul vicios al stresului şi al dramei

Strălucirea noastră interioară se estompează atunci când nu ne mai bucurăm de propria noastră companie. Atunci când avem grijă de noi înşine, când mâncăm sănătos şi facem yoga, noi învăţăm să ne iubim şi să ne apreciem mai mult pe noi înşine.

Îngrijirea de sine este esenţială, dar dacă nu te preţuieşti pe tine însuţi, tu nu îţi vei face timp pentru sine. Nici o problemă. La început chiar şi cei mai mici paşi pot fi utili.

Spre exemplu, devino conştient de tensiunile din maxilare, umeri, stomac şi alte părţi corporale. Dacă observi vreo tensiune asociată cu stresul, opreşte-te din ceea ce faci şi acordă-ţi câteva momente de răsfăţ.

Acelaşi lucru este valabil şi dacă observi că inima îţi bubuie din cauza unui atac de panică sau de stres. Opreşte-te din ceea ce faci şi fă ceva pentru tine. Iată câteva sugestii:

·         Închide ochii şi respiră adânc.

·         Dacă ai o orientare religioasă, spune o rugăciune.

·         Întinde-ţi braţele sau partea corporală tensionată.

·         Notează într-un jurnal ce gândeşti şi ce simţi în momentul de faţă.

·         Roagă un prieten apropiat să îţi ofere o îmbrăţişare, sau mângâie-ţi animalul de companie.

Dacă te simţi frecvent anxios, cel mai probabil acest lucru reprezintă un simptom post-traumatic. Aşa cum am mai spus, dieta poate amplifica anxietatea. Din fericire, paşii de genul celor enumeraţi mai sus sau celelalte metode recomandate în această carte te pot ajuta să îţi redescoperi strălucirea interioară născută din starea de pace.

*

În capitolele următoare vom analiza o serie de metode naturale care te pot ajuta să te simţi mai calm şi mai fericit.

 

Capitolul 6

Alimentaţia corectă pentru a-ţi recupera strălucirea interioară

Potrivit studiilor ştiinţifice, oamenii care au experimentat o traumă sunt mai predispuşi decât ceilalţi să mănânce excesiv, să consume alimente nesănătoase şi să evite exerciţiile fizice. De altfel, dacă s-au obişnuit să mănânce ori de câte ori se simt nervoşi sau emotivi, orice stres din viaţa lor le poate spori şi mai mult apetitul.

Ca şi cum toate acestea nu ar fi de ajuns, pe măsură ce se îngraşă, oamenii intră în ceea ce oamenii de ştiinţă numesc „cercul vicios al stigmatului bazat pe obezitate” (COBEWBS[1]). Cu alte cuvinte, o persoană supraponderală este judecată, tachinată, exclusă şi respinsă de ceilalţi oameni din cauza formei sale. Stresul şi ostracizarea socială dau naştere unei secreţii a cortizolului în organism. Acest hormon sporeşte şi mai mult apetitul, făcându-l pe individ să mănânce şi mai mult, şi astfel să se îngraşe şi mai tare. Este un cerc vicios care poate conduce la singurătate, depresie, agorafobie şi boală.

Din fericire, ciclul COBWEBS poate fi recunoscut şi vindecat.

Cercetătorii au studiat conexiunea dintre reacţia de stres post-traumatic la supravieţuitorii adolescenţi şi adulţi ai traumelor, inclusiv la cei care au luptat într-un război, pe de o parte, şi apetitul pentru alimente nesănătoase şi vulnerabilitatea la abuzul de substanţe pe de altă parte. Spre exemplu, ei au descoperit că numai 12,5% dintre veteranii de război au o greutate normală. Ceilalţi suferă de o obezitate clinică sau morbidă (Smith 2009).

Oamenii care consumă excesiv mâncare, alcool sau medicamente sunt de cele mai multe ori supravieţuitori ai unor traume. Aşa cum am mai spus, în dizertaţia mea de doctorat, intitulată Slăbeşte prin eliberarea de durere, eu m-am focalizat asupra conexiunii care există între abuzurile din copilărie şi dezvoltarea tulburărilor alimentare.

În plus, cei care au experimentat o traumă devin adeseori compulsivi. Ei mănâncă, beau şi fumează compulsiv, fără să se gândească în mod raţional la consecinţele pe termen lung.

În cazul celor traumatizaţi, o parte din greutatea excesivă poate fi pusă pe seama hormonilor stresului şi neurotransmiţătorilor, căci oamenii stresaţi sunt atraşi de alimentele la care sunt alergici. La rândul lui, ciclul alergiei îi face să fie din ce în ce mai înfometaţi, mai anxioşi, să experimenteze balonarea şi să se îngraşe. Am afirmat în capitolul 4 că unele alimente conţin foarte multă histamină. Ele declanşează reacţii alergice în organism, îndeosebi în condiţii foarte stresante.

Atunci când consumi alimente şi băuturi la care eşti alergic, celulele mastocite din corpul tău secretă histamină, mecanismul acestuia de autoapărare împotriva alergenilor. Această substanţă chimică generează simptome neconfortabile cum ar fi balonarea, mâncărimile, transpiraţia profundă, puseurile de căldură, curgerea şi înfundarea nasului, senzaţia de frig permanent, hipertensiune, aritmie, anxietate şi depresie.

Este absolut normal să te îngraşi atunci când consumi alimente la care eşti alergic. Vestea bună este că marea majoritate a oamenilor se însănătoşesc şi îşi pierd greutatea excesivă atunci când elimină alergenii din dieta lor.

Toate alimentele conţin histamină, dar unele dintre ele conţin această substanţă chimică în exces sau induc secreţia ei de către organism, care devine astfel copleşit. Acest lucru este cu deosebire adevărat dacă ai un stil de viaţă stresant, căci stresul produce el însuşi histamină. Noi suntem alergici în mod natural la stres!

Aşa cum spuneam în Prefaţa acestei cărţi, o voce interioară m-a călăuzit să adopt o dietă şi un stil de viaţă sărace în histamină. Prin urmare, m-am decis să mă abţin timp de 30 de zile de la alimentele bogate în histamină, ca să văd cum mă simt. Această schimbare a dietei mi-a limitat destul de mult opţiunile alimentare, determinându-mă să elimin din dieta mea câteva din alimentele mele favorite (care îmi plăceau tocmai din cauza conţinutului lor ridicat în histamină).

La numai două zile de la reducerea consumului de histamină, am simţit o energie şi o exuberanţă specifice tinereţii, pe care nu le mai simţisem demult. Mă simţeam bine, eram fericită şi eram conştientă că acest efect se datorează reducerii histaminei din dieta mea. La naiba! Sperasem că această dietă nu va da astfel de rezultate, pentru a mă putea întoarce la vechile mele obiceiuri alimentare, care includeau murăturile, dressing-urile cu oţet pentru salatele de spanac, tofu organic şi papaya.

Văzând însă că mă simt pe zi ce trece mai bine, mi-am dat seama că o dietă săracă în histamină ar putea însemna pentru mine un nou stil de viaţă. Există dovezi care arată că vechile alimente bogate în histamină pot fi reintroduse treptat în dietă de îndată ce te-ai însănătoşit, dar numai cu condiţia să nu devii din nou dependent de ele (dacă ai înţeles în ce constă cercul vicios al acestor pofte).

Într-adevăr, de-a lungul timpului am constatat că ori de câte ori deviez de la dieta mea şi consum alimente bogate în histamină, mă supăr mai uşor şi nu mai am aceeaşi toleranţă faţă de situaţiile stresante pentru care o aveam înainte. Acest lucru s-ar putea datora faptului că, la fel ca şi cafeina, alimentele bogate în histamină sporesc pulsul inimii. Un principiu al psihologiei sociale numit atribuţie afirmă că atunci când pulsul inimii se accelerează, oamenii atribuie acest lucru fie mâniei, fie supărării. Ei presupun că sunt supăraţi din cauză că le-a crescut pulsul, deşi această reacţie este pur chimică. Din cauza convingerii lor că sunt supăraţi, ei chiar încep să se simtă astfel.

Doresc să îţi reamintesc că marea majoritate a alimentelor bogate în histamină sunt murate în oţet, tratate chimic sau fermentate. Cu alte cuvinte, ele nu sunt proaspete. Însuşi gândul că vitalitatea alimentului respectiv a dispărut demult pare întunecat.

Alimentele bogate în histamină au gusturi care se regăsesc în calităţile yin sau yang întunecate prezentate în introducerea la partea a II-a a cărţii: ele sunt acre, amare şi intense (dure). Cu siguranţă nu sunt luminoase!

Foarte multe alimente bogate în histamină sunt procesate. Ele abia dacă mai amintesc de originea lor naturală, căci sunt conservate şi amestecate cu aditivi, conservanţi şi cu pesticide.

Pe de altă parte, alimentele sărace în histamină sunt neprocesate, debordând de lumină şi de forţă vitală. Gustul lor are calităţi ce se regăsesc în lista caracteristicilor yin sau yang luminoase: dulce, hrănitor, delicat.

Interesant este şi faptul că marea majoritate a alimentelor bogate în histamină sunt cele pe care medicina chineză tradiţională le consideră „fierbinţi”, concept care nu se referă la temperatură, ci la reacţiile pe care le declanşează în organism. Ele încălzesc corpul prea mult dacă sunt consumate în exces… mai ales în condiţii de stres. Reacţiile fierbinţi includ transpiraţia abundentă şi puseurile de căldură, urticariile şi mâncărimile. Alimentele „fierbinţi” sunt considerate yang.

Alimentele yin sunt considerate reci sau răcoroase, la fel, fără referire la temperatură, ci în funcţie de felul în care reacţionează organismul la ele. Aceste alimente sunt corelate cu conţinutul redus de histamină.

Îţi reamintesc în această direcţie că lumea competitivă şi stresantă este o energie de tip yang, care poate fi echilibrată printr-o dietă yin cu calităţi mai delicate. Totul ţine de echilibru.

Atunci când te simţi stresat, şi îndeosebi dacă experimentezi simptomele asociate cu histamina despre care am vorbit în acest capitol şi în capitolul 4, redu sau elimină din dieta ta alimentele bogate în histamină cum ar fi:

·         Carnea conservată şi procesată, inclusiv de pui şi de peşte, îndeosebi fructele de mare, care au un conţinut natural ridicat de histamină.

·         Produsele lactate fermentate şi acrite, cum ar fi smântâna, iaurtul şi brânza.

·         Produsele de panificaţie preparate cu drojdie, îndeosebi cele din grâu.

·         Orice aliment murat în oţet.

·         Vinul roşu

·         Orice aliment fermentat

·         Produsele din soia procesate

·         Aditivii şi conservanţii

Există puţine alimente naturale bogate în histamină: avocado, spanacul, roşiile, vinetele, ardeii iuţi, căpşunile, nucile (cu excepţia macadamia), seminţele (cu excepţia chia) şi papaya. Aceste alimente au un gust intens, acru sau acid. Totuşi, marea majoritate a alimentelor bogate în histamină sunt procesate. Când am luat decizia de a elimina alimentele procesate din dieta mea, am slăbit cinci kilograme în două săptămâni, iar stomacul meu s-a aplatizat. Alimentele procesate îngraşă prin excelenţă!

Este interesant că multe alimente naturale bogate în histamină fac parte din categoria celor nocturne: roşiile, vinetele şi ardeii graşi. Acestea conţin glicoalcaloizi şi alcaloizi steroizi, care pot declanşa dureri musculare temporare, alte tipuri de dureri, inflamaţii şi inhibarea mişcărilor la indivizii foarte sensibili.

Evită de asemenea orice aliment care conţine pesticide. Nu este deloc o întâmplare faptul că organismul nostru secretă histamină ori de câte ori consumăm alimente care conţin pesticide. La urma urmelor, sufixul „cide” provine de la „a ucide”! Ce poate fi mai întunecat decât atât? Nu există nici un fel de lumină în aceste substanţe chimice (şi în intenţia care stă la baza lor)!

Organismele modificate genetic (OMG-urile) sau alimentele create genetic (GE-urile) conţin pesticidele în însăşi structura lor genetică, având potenţialul de a cauza alergii. Pesticidele şi OMG-urile stresează organismul, care se luptă să elimine aceste otrăvuri din sistemul său. Peste toate, histamina secretată de ele conduce la balonare şi la îngrăşare!

De aceea, cel mai bine este să consumi numai alimente organice, niciodată OMG-uri. Unii oameni îşi fac griji legate de produsele organice, dar există modalităţi de a contracara acest lucru. Cultivarea personală a produselor, cumpărarea direct de la producătorii organici şi cooperativele de cumpărători reprezintă opţiuni viabile pentru cumpărarea economică de produse organice.

Majoritatea şefilor de magazine angro ascultă cererile clienţilor lor de a introduce produse noi, aşa că poţi solicita supermarketului din zona ta să aducă produse organice proaspete sau congelate. Dacă te gândeşti cât costă tratarea simptomelor generate de reacţiile alergice la histamină, vei constata că de fapt economiseşti bani atunci când consumi produse organice fără pesticide.

O notă referitoare la alimentele rămase pentru a doua zi: cu cât un aliment stă mai mult fără a fi consumat (inclusiv la frigider), cu atât mai mult este contaminat el cu bacterii şi cu atât mai mult creşte conţinutul său de histamină. Dacă doreşti o dietă cât mai săracă în histamină, nu consuma decât produse proaspete. Singura excepţie o reprezintă alimentele congelate, căci bacteriile nu rezistă într-un mediu foarte rece.

 

Substitute alimentare pentru reducerea conţinutului în histamină

În loc de…

Zahăr rafinat

Dressing pentru salată cu oţet

Brânză

Grâu

Cafea

Alcool

Ardei iuţi

Cereale din grâu la micul dejun

Paste din grâu

Lactate procesate ce conţin pesticide şi aditivi alimentari

Spanac sau rucola

Vinete

Dulciuri

Supe la conservă

Alege…

Zahăr sau sirop de arţar

Ulei de măsline cu sare de mare

Unt din nuci macadamia

Orez, ovăz sau porumb (produse nedospite)

Ceai de muşeţel

Băuturi naturale

Sare de mare, oregano, usturoi, salvie sau rozmarin

Fulgi de ovăz cu sirop de arţar

Paste din orez brun

Orez brun

Lapte de macadamia (amestecă într-un blender nuci macadamia sau unt din astfel de nuci cu apă; laptele de ovăz şi cel de orez sunt la fel de sănătoase şi de sărace în histamină, dar numai dacă nu conţin conservanţi şi alţi aditivi)

Kale

Salate de diferite tipuri

Dovleac

Prăjituri din orez brun cu sirop de arţar şi unt de macadamia

Supă proaspătă de legume, făcută cu apă filtrată, piure de legume, usturoi şi sare

 

Băuturi bogate în histamină

Dacă dorim să ne redobândim strălucirea interioară, ceea ce bem este la fel de important ca şi ceea ce mâncăm. Ceea ce contează este să absorbim mai multă lumină şi să ne ferim de întuneric.

La fel ca în cazul alimentelor, cu cât o băutură este mai proaspătă şi mai naturală, cu atât mai bine. Una din cele mai bune alternative sărace în histamină este apa (fără clor sau fluor). De altfel, ea este absolut vitală, căci histamina este secretată de organism atunci când acesta este deshidratat.

 

Sucurile

Citricele conţin o anumită cantitate de histamină, dar cei care nu duc o viaţă foarte stresantă le pot tolera cu uşurinţă. Pe de altă parte, dacă ai o viaţă haotică, cel mai bine este să îţi reduci consumul de histamină prin eliminarea citricelor din dieta ta. Orice aliment acru conţine de regulă histamină.

Merele sunt sărace în histamină, aşa că sucul organic de mere este o alternativă excelentă de băutură. Este foarte uşor să îţi prepari un astfel de suc prin amestecarea merelor cu apă filtrată într-un blender de mare putere. Atât timp cât merele sunt organice şi nu OMG-uri, le poţi lăsa cu tot cu coajă atunci când îţi prepari un suc. Poţi folosi de asemenea merele ca agent îndulcitor în supele de legume şi în alte preparate.

 

Cafeina, cacaoa şi alcoolul

Să vorbim în continuare şi de alte băuturi care dau dependenţă şi care declanşează de regulă reacţii la histamină. Nu am nici o îndoială că cel puţin o parte din acestea se numără printre favoritele tale, dar nu este exclus ca acest lucru să se datoreze „euforiei” pe care ţi-o dă histamina (la fel ca un drog). Această euforie marcată de energie suplimentară şi de plăcere nu durează foarte mult şi este urmată întotdeauna de un vid de energie, la care se adaugă şi celelalte simptome dureroase despre care am mai vorbit.

Numeroase studii arată că oamenii traumatizaţi sunt mult mai predispuşi decât ceilalţi să facă abuz de alcool şi de droguri. Au fost făcute studii pe veterani de război, femei care au făcut avorturi, supravieţuitori ai abuzurilor şi oameni care au experimentat dezastre naturale precum cutremurele. Trauma modifică chimia creierului şi percepţia, făcând ca luciditatea să pară înspăimântătoare şi prea intensă.

Există o dependenţă fizică de cafea, cola, ceai cu cafeină şi alcool, generată de cramponarea organismului de reacţia chimică declanşată de aceste băuturi, la care se adaugă şi dependenţa psihologică.

- În cazul cafeinei, dependenţa psihologică este dată de dorinţa de a progresa mai accelerat, de regulă într-o slujbă foarte stresantă care nu îţi place cu adevărat. Unii oameni îşi creează o dependenţă de cafeină din cauză că sunt foarte competitivi şi îşi doresc să lucreze mai mult pentru a avansa mai rapid. Cei angrenaţi în reacţia de „linguşire” datorită unei traume devin dependenţi de cafeină pentru a se forţa să facă mai multe pentru a câştiga aprobarea celor din jurul lor.

- În cazul băuturilor cu cacao, moca şi roşcove, care sunt şi ele foarte bogate în histamină, oamenii devin de regulă dependenţi din cauza dorinţei de distracţie, de a experimenta plăcerea şi iubirea. La urma urmelor, ciocolata conţine feniletilamină (PEA), o substanţă chimică pe care o secretă creierul atunci când te îndrăgosteşti.

- Alcoolul este foarte bogat în histamină. Chiar şi vinurile aşa-zis sărace în histamină conţin un procent însemnat din această substanţă! Peste toate, vinurile şi cidrul conţin sulfiţi, care le generează balonare şi mâncărimi celor sensibili. Alcoolul produce inclusiv o dependenţă psihologică, întrucât conferă relaxare, somn şi capacitatea de a te simţi mai confortabil în situaţiile sociale.

Ironia face ca folosirea băuturilor bogate în histamină pentru a face faţă stresului să amplifice stresul organismului. Hormonii stresului şi neurotransmiţătorii asociaţi cu acesta sunt nevoiţi să lucreze ore suplimentare pentru a combate alergenii.

Prin urmare, indiferent dacă dependenţa psihologică se datorează dorinţei de relaxare, de accelerare a ritmului, de distracţie sau de a te simţi iubit… aceste băuturi bogate în histamină reprezintă modalităţi artificiale de a-ţi atinge scopul. Aşa cum vom vedea în capitolele următoare, există şi alte metode mai naturale de atingere a acestor scopuri. Diferenţa dintre acestea şi primele este că în cazul metodelor naturale sentimentele şi senzaţiile plăcute persistă.

 

Dieta generatoare de stres şi greutatea corporală

Atunci când îţi redobândeşti strălucirea interioară, tu îţi pierzi în mod natural greutatea excesivă. Prin atragerea unei cantităţi mai mari de lumină în viaţa ta, arăţi şi te simţi mult mai bine!

Hormonii stresului şi dieta bogată în histamină conduc la balonare, la retenţia apei şi la creşterea greutăţii. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că grăsimea din jurul stomacului este o consecinţă a unui stil de viaţă stresat.

Aşa cum am mai spus, partea primitivă a creierului crede că stresul este un precursor al foametei şi al lipsurilor. Atunci când eşti stresat, corpul secretă mai multe nerupeptide y, care restabilesc starea de calm după un eveniment stresant (aşa cum a arătat un studiu realizat în anul 2011 la Universitatea din Michigan). Neuropeptidele y stimulează apetitul pentru carbohidraţi şi ne fac să ne fie foame chiar dacă abia am mâncat. Studiile arată că după un eveniment stresant ne este foame timp de 6-8 ore, datorită cantităţii suplimentare de neuropeptide y secretate de organism. Ca şi cum toate acestea nu ar fi de ajuns, neuropeptidele y determină stocarea grăsimii în celulele din jurul stomacului, pentru ca organismul să dispună de o rezervă suplimentară de energie.

Un stil de viaţă foarte stresant ne face să poftim la alimente şi băuturi bogate în histamină, în încercarea de a ne simţi mai bine. Din păcate, singurele rezultate pe care le obţinem sunt creşterea în greutate, retenţia apei şi balonarea.

Oamenii stresaţi apelează de multe ori la cafea pentru a-şi menţine nivelul ridicat de energie. S-a dovedit însă că consumul a cinci sau mai multe ceşti de cafea pe zi conduce la creşterea în greutate şi la dificultatea de a slăbi (potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Australia de Vest). Oamenii de ştiinţă au studiat de fapt efectele benefice ale cafelei, dar cercetarea lor i-a condus în mod natural la conexiunea dintre cafeină şi problemele legate de greutate (Mubarak et al. 2013).

Potrivit studiilor, cafeina stimulează secreţia de cortizol, care determină corpul să stocheze substanţele nutritive sub formă de grăsimi, în loc să le ardă pentru a-şi procura energia. De asemenea, cortizolul secretat datorită cafeinei amplifică senzaţia de foame.

Pe scurt, cafeaua nu asistă curele de slăbire, aşa cum se credea până nu demult.

 

Pofta de zahăr

Oamenii foarte stresaţi tânjesc tot timpul după dulciuri. Acest lucru se datorează hipoglicemiei (cantităţii reduse de zahăr din sânge) asociate cu producţia excesivă de cortizol şi cu nefolosirea glucozei personale de către organism.

Consumul de zahăr şi de carbohidraţi conferă o sporire temporară a nivelului energetic, urmată însă de o prăbuşire a acestuia… de regulă după-amiaza.

Dorinţa de alimente şi băuturi dulci apare încă din primele zile de viaţă. Oamenii de ştiinţă cred că noi avem o poftă înnăscută de dulce din cauză că strămoşii noştri se foloseau de acest simţ pentru a stabili ce fructe sunt coapte şi pot fi consumate. De aceea, este mai sănătos să ne satisfacem pofta de dulce cu fructe decât cu zahăr procesat. Fructele de mango, care conţin foarte puţină histamină, sunt o sursă naturală ideală care ne satisface pofta de dulce. Dacă nu le poţi găsi proaspete în zona ta, cumpără mango uscat sau congelat organic… fără adaos de sulfiţi şi de zahăr.

 

Vitamina C

Dacă nu ai suficientă vitamina C în organism, corpul tău va încerca să compenseze sporindu-şi nivelul de histamină serică. De aceea, este foarte important să îţi sporeşti consumul de vitamina C dacă eşti stresat şi/sau dacă suferi de o intoleranţă de la histamină. Vitamina C este un antihistaminic natural.

În mod tradiţional, noi ne gândim la sucul de portocale ca la o sursă foarte bogată de vitamina C, dar cum portocalele sunt la fel de bogate în histamină, le poţi înlocui cu alte surse de vitamina C mai sărace în histamină, precum:

·         Mango: 60,1 mg/cană (bucăţi tăiate)

·         Kale: 80,4 mg/cană

·         Broccoli: 81,2 mg/cană

Doza zilnică recomandată de vitamina C este de 90 mg pentru un bărbat adult şi de 75 mg pentru o femeie adultă (85 mg pentru femeile însărcinate şi 120 mg pentru cele care alăptează). După cum poţi vedea, o porţie de broccoli, de kale sau de mango acoperă uşor această recomandare. Nu trebuie să uiţi însă că procesarea mâncării prin fierbere, uscare, conservare sau congelare reduce conţinutul în vitamina C al alimentelor.

Alternativ, poţi lua un supliment cu vitamina C. Citeşte însă cu atenţie eticheta şi asigură-te că sursa lui este organică, şi nu un OMG. Foarte multe suplimente cu vitamina C sunt preparate din porumb convenţional şi conţin erbicide şi pesticide, care amplifică nivelul histaminei din corp şi pot conduce la simptome nedorite.

 

Alimentele care dau dependenţă sunt alimentele pe care le consumăm în cantităţile cele mai mari

Fiziologia alimentaţiei în exces a fost explicată în capitolul 4. Este important însă să reiterăm concluzia pe care am tras-o atunci: atunci când mănânci sau bei un aliment la care eşti alergic, tu ai tendinţa să revii mereu şi mereu la el, căci alergenii pe care îi conţine silesc organismul să secrete hormoni ai stresului care dau dependenţă, inclusiv histamină.

Prin urmare, este posibil să crezi că alimentele şi băuturile după care tânjeşti cel mai mult se numără printre „favoritele” tale, deşi în realitate eşti dependent de ele ca de un drog. Dependenţa şi plăcerea gustului sunt două lucruri complet diferite:

·         Atunci când eşti dependent de un aliment, tu simţi nevoia să îl consumi într-o cantitate cât mai mare. Ţi se pare că nu te poţi sătura de el şi te temi ca altcineva să nu ţi-l ia din faţă.

·         Atunci când savurezi cu adevărat o masă, tu nu te grăbeşti şi te desfeţi cu fiecare îmbucătură.

Dacă vei reduce sau vei elimina complet din alimentaţia ta alimentele şi băuturile la care eşti alergic, vei constata că îţi vei savura într-o mai mare măsură mesele. Perioadele de masă vor deveni mai relaxante şi mai puţin stresante.

Dacă îţi vei reduce nivelul stresului, vei putea reintroduce treptat în alimentaţia ta anumite alimente şi băuturi care conţin histamină. Dacă simţi că nu deţii însă controlul şi că tânjeşti după ele, acesta este un semn că nu eşti încă pregătit să le consumi.
În acest caz, cel mai bine este să încerci alte remedii naturale pentru eliminarea stresului, pe care le vom discuta în capitolul următor.

[1] De la cyclic obesity/weight-based stigma.

A apărut în: 2016-02