Pasi catre tine insuti. Puterea frumusetii interioare - Maria Timuc, carte

Motto:     „când dormi ca o livadă
                                                 în floarea de cais
                                             eu vin atunci să-ți picur
                                                 un fel de viață-n vis”

Iubirea însăși și frumusețea ei diafană radiază ca o lumină din alte sfere, prin ochii noștri, prin mâinile noastre, prin gânduri, prin cuvinte și prin fapte frumoase. De aceea frumusețea e reală; e reală pentru că e divină și divin e sufletul care-o contemplă, iar fără a ne contempla natura reală, noi nu putem trăi.

În cartea sa, „Ochiul Sinelui de care nimic nu se poate ascunde (Ed. Cartea Daath), David Hawkins, un doctor psihiatru care a avut o tulburătoare experienţă de iluminare,  a descris frumuseţea existenţei şi a fiinţelor, aşa cum a trăit-o dintr-o conştiinţă iluminată: „Tot ceea ce exista în lume era luminos şi extraordinar de frumos. Toate fiinţele deveniseră Radiante şi exprimau Radianţa în tăcere şi-n splendoare. Părea că toată lumea era motivată în realitate de iubire interioară, dar, pur şi simplu, devenise inconştientă cu privire la acest lucru; majoritatea vieţilor erau trăite ca şi cum le-ar fi trăit nişte adormiţi, care nu se treziseră la conştienţa care reprezenta de fapt adevărata lor natură. Toţi cei din jurul meu arătau de parcă ar fi fost adormiţi, dar erau incredibil de frumoşi – eram îndrăgostit de fiecare dintre ei. (...) Incredibila frumuseţe a tuturor lucrurilor radia în tot ceea ce exista perfecţiunea lor; iar acolo unde lumea vedea urâţenie, eu vedeam doar frumuseţe eternă”.

Aşadar, frumuseţea este ceea ce suntem noi, ea e starea naturală a fiinţei, doar că dormim cumva, doar că nu suntem conştienţi de prezenţa ei în întreaga existenţă. Noi nu trebuie să facem ceva pentru a atinge frumuseţea, noi avem nevoie doar să renunţăm la negativitate, căci aceasta este precum stratul de nori care acoperă albastrul fastuos al cerului. Urâtul e doar o expresie a inconştienţei noastre, doar un efect al somnului în care se află conştiinţa, o stare autohipnotică, un vis al minţii, căci - iată ce mărturie fascinantă ne face o fiinţă care a depăşit inconştienţa, atingând starea de iluminare: conştiinţa, luminată de iubire, liberă de negativitate, eliberată de toate proiecţiile şi de toate constrângerile materialităţii, vede totul îmbrăcat în „FRUMUSEŢE”! Urâtul, răul, suferinţa, toate caznele omeneşti sunt visele pe care le avem în această aventură a noastră în trup, în această aventură numită „viaţa noastră”. E drept că totul ne pare din cale afară de real. E drept că visăm aşa de profund încât suferim, avem dureri, ne simţim părăsiţi, neiubiţi, terorizaţi de lipsuri, de probleme, e drept că vedem multă suferinţă în jurul nostru şi e drept că adesea ne doare durerea lumii în care trăim, precum şi inconştienţa celor care ar putea să aline cumva durerea noastră, să ne sprijine, să ne fie aproape şi să ne întindă o mână… frumoasă în momentele grele. E drept că vedem cruzime, răutate, amăgire, distrugere, teroare, e drept că aceste vise despre rău şi despre urât sunt mai degrabă coşmaruri, dar putem înţelege azi şi acum că visele urâte sunt expresii ale inconştienţei noastre cu privire la natura Realităţii, a divinului, care este aici, dar nu-l putem vedea. Faptele reprobabile, suferinţa, frica şi răul, urâtul din lumea noastră sunt creaţii ale inconştienţei, ale acelei forme profunde de inconştienţă, care învăluie mintea, emoţiile şi sufletul, determinând fiinţa să devină părtaşă la scenariul urâtului vieţii şi chiar să-l creeze prin comportamente, atitudini, alegeri şi fapte distructive. Frumuseţea Sinelui Divin străluceşte în ochii fiecărei fiinţe; frumuseţea aceasta e ascunsă ingenios, aş putea spune, de către mintea noastră, care ne împinge cu o remarcabilă îndemânare să creăm suferinţa, răul şi urâtul, ascunzându-ne puterea minunată a iubirii şi puterea fără seamăn a propriei noastre frumuseţi înnăscute.

Graţia Divină a prevăzut uşiţe de scăpare pentru fiinţele care dorm şi visează urât, cum facem noi. Din când în când, iubim; intrând pe uşa fantastică a iubirii, ni se deschide un ochi care are puterea să vadă… mai multă frumuseţe. Când iubim, vedem iubirea acolo unde altfel am vedea filme urâte. Iubirea din noi ne arată frumuseţi în lucruri mărunte. Un gândăcel negru, care ne apare în faţă, pe stradă, e văzut de iubirea din noi ca o fiinţă minunată, care se aventurează cu încredere şi curaj în propria sa existenţă. Dintr-o stare mai joasă a conştiinţei, se poate să-l călcăm, să nu-l vedem deloc şi chiar să-l ucidem, catalogându-l drept înfricoşător. Din starea noastră interioară de iubire putem vedea și simți frumosul, ne putem percepe frumuseţea proprie şi frumuseţea care se ascunde în tot ce ne înconjoară. Gâzele şi şoarecii, păianjenii şi tigrii, ceaţa şi frigul, vântul şi zăpezile ne par expresii ale frumuseţii divine. Iubind noi, vedem iubirea în animăluţe, în câini şi-n pisici, în păsări şi-n copii, în bătrâni şi-n fiinţe stranii, care altfel   ne-ar speria. Iubind noi, devenim conştienţi de conştienţa tuturor vieţuitoarelor şi, adesea, de puterea iubirii care le poartă în propriile lor vieţi, dăruindu-le bucuria de a trăi. Bucuria aceasta, a propriei existenţe, este bucuria primordială, înscrisă în memoria oricărei forme de viaţă: şi florile, şi peştii, şi tigrii gustă bucuria propriei lor existenţe şi toate au, în expresia esenţială a fiinţei şi chiar în expresia formei lor biologice, o fascinantă frumuseţe.

Problema noastră este una: să fim conştienţi de frumuseţe, de divinul frumos care ne dansează împrejur, dar şi în interiorul nostru, clipă de clipă. Problema este să ne trezim din somn, să ne amintim că visăm suferinţa şi urâtul și, mai ales, să ne folosim liberul arbitru pentru a alege starea de trezire a conştiinţei. Iubirea pentru tot ce ne înconjoară ne poate trezi. Căutarea adevărului ne poate ajuta să punem în mişcare rotiţele legilor spirituale, care vor aduce către noi adevărul şi anume acela că suntem frumoşi şi toată existenţa e plină de frumuseţe divină. Negativitatea ne împiedică să vedem frumuseţea divină în noi şi lângă noi. Modul nostru de a gândi, de a percepe, de a visa, de a înţelege, mai ales, trebuie pus sub semnul întrebării. Avem nevoie să fim atenţi la frumos pentru a-l vedea. Avem nevoie să învăţăm că mintea noastră e ca un cal sălbatic, care ne rătăceşte dacă n-o conducem ca nişte cunoscători, cu inteligenţă şi cu un dram de cunoaştere spirituală.
Veţi înţelege că-n suferinţa umană e o eroare de percepţie, cauzată de faptul că gândim iraţional, deci şi incorect, simţim presiunea acestor gânduri sub formă de emoţie şi facem lucruri care sunt împotriva vieţii şi a iubirii. Putem lua drumul înapoi, către viaţă, către dragoste şi bucuria de a fi, începând prin iubirea pe care o manifestăm noi în relaţia cu tot ce ne înconjoară. Să ne întoarcem la frumuseţe înseamnă să revenim la noi înşine şi la ceea ce suntem, dar am uitat. Puterea frumuseţii e însăşi puterea divinului care impregnează întreaga existenţă. O putem atinge evoluând spiritual, făcând un salt în conştiinţă, devenind – cu alte cuvinte – fiinţe care iubesc. Pentru aceasta avem nevoie să înţelegem că gândurile pe care le acceptăm ca fiind reale pot fi la fel de pline de iubire sau golite de iubire ca şi comportamentele, ca şi atitudinile, ca şi reacţiile, ca şi faptele noastre. Să înţelegem că frumuseţea începe din interior şi se desăvârşeşte prin lucrarea pe care o facem noi înşine în… noi. Puterea frumuseţii interioare este puterea divinului care radiază în noi, dar de care nu suntem conştienţi atâta vreme cât acceptăm visele urâte ale minţii ca fiind reale. Când nu vă simţiţi bine, căutaţi să vedeţi ceva frumos. Să vă amintiţi ceva frumos. Să faceţi ceva frumos. Să spuneţi şi să gândiţi ceva frumos. Contemplarea frumuseţii ne reîntoarce la viaţă pentru că FRUMUSEŢEA este viaţa şi divinul care-o umple.

Aveţi în această carte un modest – zic eu –  ghid de drum pentru a căuta şi a găsi sau a regăsi mai multă frumuseţe, a contempla frumuseţea şi a simţi că viaţa pe care o trăim acum e miraculoasă şi fantastică, e un fenomen misterios şi plin de graţie. Cartea de față, „Pași către tine însuți – Puterea frumuseții interioare” are o structură inedită și grație poeziilor pe care le veți găsi presărate prin ea. A fost ideea editorului, Ioan Busuioc, să aducem și poezia între lucrurile care pot trezi sufletul și-i pot stimula gustul pentru sensibilitate și frumusețe. Poeziile îmi aparțin, n-au fost publicate niciodată, iar conținutul lor se adresează ființei interioare, pe care eu o văd uneori ca pe-o carte de poezii, scrisă cu imagini holografice în loc de cuvinte, cu imagini care sunt metafore fantastice, luminoase ale sentimentelor noastre. Culmea este că și suferințele apar în interior în imagini de lumină, și întunericul din noi este codificat în lumea noastră interioară tot cu imagini de lumină, ceea ce mă determină să cred cu adevărat mărturisirea doctorului David Hawkins și anume că, în conștiința iluminată întreaga existență este frumoasă. Cred – grație propriei mele experiențe spirituale – că noi suntem poeziile lui Dumnezeu și ne scriem întâmplările, emoțiile, sentimentele și gândurile pe care le trăim așa cum divinul ne-a scris pe noi, prin imagini holografice, pe care le memorăm în inconștient și pe care cred că le luăm cu noi dincolo de viața aceasta. Suntem imagini luminoase, conștiente, înzestrate cu liber arbitru, aflate într-o călătorie fantastică prin Univers, într-o călătorie în „somn”, în acest somn numit viața noastră, un somn din care trebuie să ne trezim și să devenim conștienți că suntem frumoși, suntem poezii și scriem, prin tot ce trăim acum și aici, imagini poetice care vor rămâne pentru totdeauna în marea Carte Divină. Este un mare noroc faptul că existăm, că gândim, că simțim dragoste sau suferință, este miraculoasă viața noastră: să fim conștienți de acest miracol, să iubim viața, chiar dacă avem coșmaruri uneori, chiar dacă nu e ușor uneori, chiar dacă suntem deprimați alteori. Să avem încredere în frumusețe și-n puterea noastră de a alege să ne întoarcem la ea, căci acesta-i drumul nostru, este drumul care ne duce către ieșirea din vis și către trezirea noastră în ziua eternă a lui Dumnezeu, în acea zi în care... nu există naștere și moarte, ci numai conștiință care... adoarme uneori. Vă doresc din toată inima drum bun către Sine, drum bun către lumina conștienței și drum bun către propria FRUMUSEȚE interioară!

Editura: Dharana

Anul AparițIei: 2015

Limba: Română

Format: 13/20, cu 2 aripioare de 9 cm

Nr. Pagini: 400

EdițIe: Broșată, plastifiată mat