Poţi să-ţi vindeci viaţa - Louise L. Hay, carte

A apărut în: 2010-05

Cuvânt Înainte

Dacă aş fi exilat pe o insulă pustie şi aş avea dreptul să iau cu mine o singură carte, aceasta ar fi cartea lui Louise L. Hay, Poţi să-ţi vindeci viaţa.

Cartea prezintă esenţa învăţăturii unei mari maestre, dar reprezintă inclusiv o afirmaţie a crezului unei mari doamne şi personalităţi.

În această nouă şi superbă carte, Louise ne împărtăşeşte călătoria care i-a permis să ajungă pe actualul ei nivel de evoluţie. Povestea ei m-a impresionat şi m-a umplut de compasiune. Mi-ar fi plăcut să o detalieze mai mult.

După părerea mea, cartea prezintă tot ce trebuie să ştii despre viaţă, despre lecţiile acesteia şi despre lucrul cu tine însuţi pe care trebuie să îl desfăşori. În plus, ea conţine un ghid creat de Louise al tiparelor mentale probabile care se ascund în spatele bolilor, unic şi absolut remarcabil. Dacă ar găsi acest manuscris într-o sticlă adusă de mare, un om aflat pe o insulă pustie ar putea învăţa tot ce trebuie să ştie pentru a se descurca şi pentru a-şi împlini menirea în această viaţă.

Indiferent dacă te afli pe o insulă pustie sau nu, dacă ai descoperit cărţile lui Louise Hay, fie şi „accidental”, poţi spune că te afli pe calea cea dreaptă. Cărţile lui Louise, incredibilele ei benzi audio şi seminarele inspirate pe care le ţine reprezintă în egală măsură daruri celeste pentru această lume profund tulburată.

Personal, am cunoscut-o pe Louise şi am învăţat să utilizez metodele recomandate de ea în această carte lucrând cu bolnavii de SIDA.

Toţi bolnavii de SIDA cu care am lucrat şi pe care i-am pus să asculte caseta audio a lui Louise intitulată O abordare pozitivă a bolii SIDA au înţeles de la prima audiţie mesajul autoarei. Mulţi dintre ei au continuat să asculte zilnic această casetă, ca parte integrantă a ritualului lor de vindecare. Un bărbat pe nume Andrew mi-a spus chiar că: „Mă culc în fiecare seară ascultând-o pe Louise, şi primul lucru pe care îl fac dimineaţa, la trezire, este să ascult din nou caseta ei!”

Respectul şi iubirea mea faţă de Louise s-au amplificat la nesfârşit atunci când mi-am văzut iubiţii bolnavi trecând în lumea de dincolo într-o stare de spirit împăcată, simţindu-se îmbogăţiţi sufleteşte şi compleţi, plini de iubire şi de iertare faţă de ei înşişi şi faţă de ceilalţi oameni, după ce au integrat învăţăturile lui Louise în viaţa lor. O respect profund pe Louise pentru acest lucru.

De-a lungul vieţii mele am avut parte de numeroşi mari maeştri, unii dintre ei sfinţi autentici (nu am nicio îndoială în această privinţă), sau chiar avatari. Louise este ea însăşi o mare maestră, cu care te poţi întreţine cu uşurinţă, datorită enormei sale capacităţi de a te asculta şi de a-ţi transmite iubirea ei necondiţionată în timp ce spală vasele (o altă mare maestră pe care o cunosc face acelaşi lucru în timp ce pregăteşte o minunată salată de cartofi). Louise predă prin exemplul ei personal şi transpune ea însăşi în practică tot ce predă.

Mă simt profund onorat să îţi lansez invitaţia de a citi această carte şi de a o integra în viaţa ta. Atât tu, cât şi ea, meritaţi acest lucru!

DAVE BRAUN
VENTURES IN SELF-FULFILLMENT
DANA POINT, CALIFORNIA

Partea I
INTRODUCERE

Sugestii pentru cititori

Am scris această carte pentru a împărtăşi cu tine, cititorul meu, tot ceea ce ştiu şi tot ceea ce predau în seminarele mele. Cartea include fragmente din micuţa mea carte albastră, Vindecă-ţi corpul, care a ajuns să fie larg acceptată la ora actuală ca una dintre cele mai importante lucrări scrise vreodată pe tema tiparelor mentale care dau naştere bolilor fizice.

În urma acestei cărţi, am primit sute de scrisori de la cititori, care mi-au cerut mai multe informaţii. De asemenea, mulţi dintre clienţii mei particulari sau dintre cursanţii care au participat la seminarele mele m-au rugat să îmi fac timp pentru a scrie această carte.

Am conceput această carte ca pe o şedinţă de vindecare, exact aşa cum aş proceda dacă ai veni la mine în calitate de client particular sau dacă ai participa la unul din seminarele mele.

Dacă vei practica progresiv exerciţiile recomandate în continuare, până la sfârşitul lecturii vei putea spune că ai început deja să îţi schimbi fundamental viaţa.

Sugestia mea este să citeşti o dată cartea, iar apoi să o reciteşti fără să te grăbeşti, practicând mult mai detaliat exerciţiile. Acordă-ţi suficient timp pentru fiecare în parte. Dacă este posibil, practică aceste exerciţii împreună cu un prieten sau cu un membru al familiei.

Fiecare capitol al cărţii începe cu o afirmaţie. Aceste afirmaţii sunt extrem de utile atunci când lucrezi cu domeniul respectiv al vieţii tale. Acordă-ţi două sau trei zile pentru studierea aprofundată a fiecărui capitol. În tot acest timp, repetă de cât mai multe ori afirmaţia de la începutul capitolului.

Toate capitolele se încheie cu un tratament recomandat. Este vorba de un flux de idei pozitive menite să îţi schimbe starea de spirit. Citeşte respectivul tratament de mai multe ori pe zi.

În finalul cărţii, îţi voi împărtăşi povestea vieţii mele. Speranţa mea este că această poveste te va convinge definitiv că indiferent de unde porneşti şi cât de joasă este starea pe care o ai în prezent, tu îţi poţi schimba în totalitate viaţa în bine.

Atunci când lucrezi cu aceste idei, nu uita că eşti în permanenţă însoţit şi sprijinit de iubirea mea.

Câteva linii directoare ale filozofiei mele

Cu toţii suntem responsabili pentru experienţele noastre. Fiecare gând pe care îl emitem contribuie la făurirea viitorului nostru. Punctul de putere al fiecărui om este momentul prezent. Toţi oamenii de pe această planetă suferă din cauza urii faţă de sine şi a vinovăţiei. În final, ei ajung la concluzia că „nu sunt suficient de buni”.

Acesta este însă un simplu gând, nu o realitate, iar gândurile pot fi schimbate. Aşa-zisele boli fizice sunt create chiar de noi, prin gândurile noastre. Cele mai dăunătoare tipare mentale care conduc la declanşarea bolilor sunt: resentimentele, critica excesivă şi vinovăţia.

Eliminarea completă a resentimentelor poate vindeca până şi cancerul. În acest scop, noi trebuie să ne eliberăm de trecut şi să îi iertăm pe toţi oamenii care ne-au făcut vreodată rău. Dar mai presus de toate, trebuie să învăţăm să ne iertăm şi trebuie să începem să ne iubim pe noi înşine.

Auto-aprobarea şi acceptarea de sine în momentul prezent sunt principalele două căi prin care putem declanşa schimbările pozitive în fiinţa noastră. Atunci când ne iubim cu adevărat pe noi înşine, toate celelalte domenii din viaţa noastră funcţionează impecabil.

La nivelul infinităţii vieţii, totul este perfect, integral şi desăvârşit. Şi totuşi, viaţa se schimbă în permanenţă. Nu există început şi sfârşit, ci doar o reciclare constantă a substanţei şi a experienţelor. Viaţa nu este niciodată statică sau stagnantă, întrucât fiecare moment este veşnic nou.

Eu sunt una cu Puterea care m-a creat, iar aceasta mi-a dat capacitatea de a-mi crea propriile circumstanţe de viaţă. Mă bucur să ştiu că deţin această putere mentală, pe care o pot folosi aşa cum doresc.

Fiecare moment al vieţii reprezintă un nou început şi o îndepărtate de trecut. Momentul prezent reprezintă pentru mine începutul unei noi vieţi. În lumea mea, totul este perfect.

Capitolul 1
Ce cred eu

„Porţile înţelepciunii şi ale cunoaşterii sunt întotdeauna deschise”.

Viaţa este extrem de simplă: noi primim întotdeauna ceea ce dăruim.

Ceea ce gândim despre noi înşine devine adevărul nostru personal. Eu cred că toţi oamenii, inclusiv eu, suntem responsabili pentru tot ceea ce se petrece în viaţa noastră, pentru cele bune şi pentru cele rele deopotrivă. Fiecare gând pe care îl emitem contribuie la făurirea viitorului nostru. Fiecare om îşi creează propriile experienţe de viaţă prin gândurile şi prin sentimentele sale. Altfel spus, gândurile pe care le emitem şi cuvintele pe care le rostim dau naştere experienţelor cu care ne confruntăm.

Noi ne creăm singuri situaţiile prin care trecem, după care renunţăm la puterea noastră personală învinovăţindu-i pe ceilalţi pentru frustrările noastre. Nici o persoană, niciun loc şi niciun obiect nu poate avea putere asupra noastră, întrucât „noi” suntem singurii care ne putem gândi la aceste lucruri. Dacă vom adopta o atitudine interioară de echilibru şi de pace, aceasta se va regăsi inclusiv în viaţa noastră exterioară.

Care din următoarele afirmaţii ţi se pare familiară?

„Ceilalţi oameni încearcă să îmi controleze viaţa”.

„Ceilalţi oameni mă ajută întotdeauna să progresez”.

Aceste două convingeri atât de diferite dau naştere unor experienţe de viaţă la fel de diferite. Ceea ce credem despre noi înşine şi despre viaţă devine adevărul nostru personal.

Universul ne sprijină prin amplificarea fiecărui gând pe care îl emitem şi în care credem cu tărie.

Într-o altă exprimare, subconştientul nostru acceptă tot ceea ce credem noi (în urma propriei noastre decizii). Ambele afirmaţii se traduc prin faptul că tot ceea ce credem despre viaţă şi despre noi înşine devine adevărat pentru noi. Iar opţiunile din rândul cărora ne putem alege convingerile sunt nelimitate.

Ştiind acest lucru, este de preferat să optăm pentru afirmaţia: „Ceilalţi oameni mă ajută întotdeauna să progresez”, decât pentru afirmaţia: „Ceilalţi oameni încearcă să îmi controleze viaţa”.

Puterea Universală nu ne critică şi nu ne judecă vreodată.

Ea ne acceptă exact aşa cum suntem şi ne recunoaşte valoarea, după care reflectă convingerile noastre în propria noastră viaţă. De pildă, dacă optăm pentru a crede în singurătate şi în faptul că nimeni nu ne iubeşte, exact de acest lucru vom avea parte în viaţă.

În schimb, dacă optăm pentru a renunţa la această convingere şi pentru a adopta afirmaţia potrivit căreia: „Iubirea există pretutindeni. Eu iubesc şi sunt demn de iubire”, repetând-o cât mai des, aceasta va deveni realitatea noastră curentă. În viaţa noastră vor apărea noi oameni plini de iubire, iar cei deja existenţi ne vor arăta într-o mai mare măsură iubirea lor. Mai mult, noi înşine ne vom exprima mult mai uşor iubirea faţă de ceilalţi oameni.

Majoritatea oamenilor au idei naive legate de ei înşişi şi prea multe reguli rigide despre felul în care ar trebui să îşi trăiască viaţa.

Asta nu înseamnă că trebuie condamnaţi, întrucât fiecare face tot ce îi stă în puteri în clipa de faţă. Dar ar dispune de mai multă înţelepciune şi luciditate, ei ar proceda probabil diferit. De aceea, nu trebuie să te condamni niciodată pentru că eşti ceea ce eşti. Simplul fapt că ai pus mâna pe această carte şi că ai ajuns la mine atestă că eşti pregătit pentru a-ţi schimba dramatic viaţa în bine. De aceea, ai tot dreptul din lume să fii mulţumit.

„Bărbaţii nu plâng niciodată!”, „Femeile nu se pricep la bani!” – Ce idei stupide le trec oamenilor prin minte…

În primii ani de viaţă, noi învăţăm ce trebuie să simţim în legătură cu noi înşine şi cu viaţa prin imitarea adulţilor din jurul nostru.

Aşa începe procesul de învăţare a felului în care trebuie să ne gândim în legătură cu noi înşine şi cu viaţa noastră.

Dacă ai crescut într-un mediu format din oameni nefericiţi, speriaţi, care se simţeau vinovaţi sau furioşi, înseamnă că ai învăţat foarte multe lucruri negative despre tine şi despre lumea în care trăieşti.

„Nimic din ceea ce fac nu este bine”. „Este greşeala mea”. „Dacă mă enervez, înseamnă că sunt un om rău”. Astfel de convingeri conduc automat la o viaţă trăită în frustrare.

Atunci când creştem, noi avem tendinţa de a recrea mediul emoţional din primii ani de viaţă.

Acest lucru nu este în sine bun sau rău, corect sau greşit. Pur şi simplu, noi nu cunoaştem o altă idee de „cămin”. De aceea, noi avem tendinţa de a recrea în relaţiile noastre relaţiile pe care le-am avut cu părinţii noştri, sau relaţia care i-a unit pe ei. Gândeşte-te de câte ori nu ţi s-a întâmplat să ai un iubit (o iubită) sau un şef care să semene cu tatăl sau cu mama ta.

Mai mult, noi ne tratăm singuri aşa cum ne-au tratat părinţii noştri. Ne pedepsim şi ne acuzăm exact aşa cum au făcut-o ei. Dacă îţi vei asculta dialogul interior, aproape că îţi vei putea auzi părinţii. Desigur, acelaşi lucru este valabil şi invers: dacă am crescut într-un mediu plin de iubire şi de respect, noi ne iubim şi ne respectăm pe noi înşine.

„Nimic din ceea ce faci nu este bine”. „Este numai vina ta”. De câte ori nu ţi-ai spus aceste cuvinte?

„Eşti minunat”. „Te iubesc”. De câte ori îţi spui aceste cuvinte?

Oricum, noi nu trebuie să ne învinovăţim părinţii pentru acest lucru.

De fapt, noi suntem victimele unor victime, iar ei nu ar fi putut să ne înveţe altceva decât au învăţat ei înşişi de la părinţii lor. Dacă părinţii tăi nu au ştiut să se iubească pe ei înşişi, cum ar fi fost posibil ca ei să te înveţe să te iubeşti pe tine însuţi? În realitate, ei au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a te învăţa ceea ce credeau ei că este bine, pornind de la învăţăturile primite în copilăria lor. Dacă vei asculta cu compasiune cuvintele lor, vei înţelege de unde s-au născut aceste temeri şi aceste tipare mentale rigide. De fapt, ei au fost nişte oameni la fel de speriaţi ca şi tine.

Eu cred că noi singuri ne alegem părinţii înainte de a ne naşte.

Fiecare om se decide să se întrupeze pe această planetă într-un anumit moment şi într-un anumit spaţiu particular. Noi am decis cândva să venim în această lume pentru a învăţa o anumită lecţie care să ne ajute să progresăm din punct de vedere spiritual de-a lungul căii noastre evolutive. Noi ne-am ales singuri sexul, culoarea pielii, ţara, etc., după care am căutat acei părinţi care să reflecte cel mai bine tiparul mental asupra căruia trebuie să lucrăm în această viaţă.

Din păcate, atunci când creştem, noi arătăm acuzator cu degetul către părinţii noştri şi îi criticăm cu dispreţ: „Iată ce mi-ai făcut!” În realitate, noi suntem cei care i-am ales, întrucât ei erau părinţii perfecţi pentru a ne învăţa lecţia pe care doream să o integrăm.

Noi ne învăţăm convingerile încă din copilărie, după care ne deplasăm prin viaţă creându-ne acele experienţe care se potrivesc cu convingerile noastre. Dacă îţi vei examina retroactiv propria viaţă, vei observa de câte ori ai repetat aceleaşi experienţe. Ei bine, eu am convingerea că tu ţi-ai creat singur aceste experienţe, care au reflectat o convingere personală legată de tine însuţi.

Nu contează de cât timp de confruntăm cu o anumită problemă, sau cât de mare ori de gravă este ea.

Capacitatea maximă este întotdeauna în momentul prezent.

Toate evenimentele din viaţa ta de până acum au fost create de gândurile şi de convingerile tale din trecut. Altfel spus, ele au fost create de gândurile şi de cuvintele pe care le-ai folosit ieri, săptămâna trecută, luna trecută, anul trecut, acum 10, 20, 30 sau 40 de ani, în funcţie de vârsta pe care o ai.

Toate acestea ţin însă exclusiv de trecutul tău, care nu mai există. Ceea ce contează în momentul de faţă sunt gândurile, cuvintele şi convingerile tale din prezent, care îţi vor făuri viitorul. Punctul tău de putere este momentul prezent, şi de el depind experienţele tale de mâine, de săptămâna viitoare, de luna viitoare, de anul viitor, şi aşa mai departe.

Observă ce gândeşti în clipa de faţă. Este un gând pozitiv sau negativ? Îţi doreşti ca viitorul tău să depindă de el? Observă-ţi cu luciditate gândurile.

Întreaga realitate se rezumă la gândurile noastre, iar aceste gânduri pot fi schimbate.

Indiferent cu ce probleme ne confruntăm, experienţele noastre exterioare nu fac decât să reflecte gândurile noastre interioare. Nici chiar ura de sine nu este altceva decât ura îndreptată împotriva anumitor gânduri pe care le cultivăm. Să spunem că prin minte îţi trece un gând de genul: „Sunt un om rău”. Acest gând dă naştere unei emoţii, iar tu cazi în capcana identificării cu ea. Dacă nu ai fi avut gândul iniţial, tu nu ai fi experimentat însă emoţia respectivă. Aşa cum spuneam, orice gând poate fi schimbat, şi odată cu el, se vor schimba şi emoţiile noastre.

Convingerile noastre nu sunt altceva decât gânduri susţinute o vreme foarte îndelungată. Oricare ar fi ele, noi nu avem niciun motiv să rămânem ancoraţi în durerea noastră. Trecutul nu mai are nicio putere asupra noastră. Nu contează cât de mult timp ne-am cantonat într-un tipar mental negativ. Punctul de putere este întotdeauna momentul prezent. Cine înţelege acest lucru îşi poate schimba chiar acum viaţa! El se poate elibera de trecut chiar în această clipă!

Îţi vine să crezi sau nu, noi ne alegem singuri gândurile.

De multe ori, noi ne gândim atât de des la un lucru încât gândul respectiv pare să fie independent de voinţa noastră. La început, noi înşine am fost însă cei care l-am ales. Dacă nu dorim, noi putem refuza să acceptăm în mintea noastră anumite gânduri. De pildă, gândeşte-te cât de des ai refuzat să emiţi gânduri pozitive legate de tine însuţi! Ei bine, tu poţi face acelaşi lucru şi cu gândurile negative…

Toţi oamenii pe care îi cunosc sau cu care am lucrat (şi, după părerea mea, toţi oamenii de pe această planetă) suferă din cauza urii de sine şi a vinovăţiei. Din păcate, cu cât ne urâm şi ne învinovăţim mai mult, cu atât mai disfuncţională devine viaţa noastră. Invers, cu cât ne urâm şi ne învinovăţim mai puţin, cu atât mai rapid se îmbunătăţeşte viaţa noastră, pe toate nivelele.

Convingerea cea mai intimă a tuturor clienţilor cu care am lucrat vreodată este: „Nu sunt suficient de bun!”, la care se adaugă de multe ori şi gândul: „Nu acţionez suficient de mult” sau „Nu merit să…”. Îţi sună familiar? Ţi se întâmplă frecvent să simţi că „nu eşti suficient de bun”? Bine, dar după ce standard? Şi cine este judecătorul care poate stabili dacă eşti sau nu suficient de bun?

Dacă această convingere este foarte puternică în mintea ta, cum ţi-ai putea crea o viaţă fericită, prosperă, plină de iubire şi în care să te bucuri de o sănătate deplină? Oricât de mult ai încerca să te bucuri de viaţă, această convingere din subconştientul tău se va împotrivi întotdeauna. Orice ai face, lucrurile nu vor fi niciodată perfecte, căci întotdeauna se găseşte ceva de criticat.

După părerea mea, resentimentele, (auto)critica excesivă, vinovăţia şi teama generează cele mai multe probleme din viaţa oamenilor.

Aceste patru emoţii negative generează aproape toate problemele de sănătate cu care ne confruntăm, dar şi toate obstacolele care ne apar în viaţă. Ele se nasc din condamnarea celor din jur şi din faptul că nu ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre experienţe.

Dacă ne-am considera cu toţii responsabili pentru experienţele noastre, noi nu am mai avea pe cine să aruncăm vina. Ceea ce se întâmplă în „lumea exterioară” este reflexia propriilor noastre gânduri. Asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm comportamentul negativ al altor oameni, DAR cei care atragem aceşti oameni în viaţa noastră suntem chiar noi!

Dacă te trezeşti gândind lucruri de genul: „Ceilalţi oameni se comportă întotdeauna în acest fel faţă de mine, mă critică, nu mă susţin niciodată, se folosesc de mine şi mă abuzează”, trebuie să devii conştient că acesta este TIPARUL TĂU MENTAL. Există în mintea ta anumite convingeri care atrag oameni cu un astfel de comportament. Dacă ai renunţa la aceste convingeri şi la gândurile pe care le incumbă ele, aceşti oameni s-ar îndepărta de tine şi chiar dacă ar continua să practice acest comportament, ar face-o în compania altor oameni. Tu nu i-ai mai atrage în viaţa ta.

Iată consecinţele câtorva din cele mai comune tipare mentale asupra corpului fizic: resentimentele susţinute vreme îndelungată conduc inevitabil la cancer. Critica şi autocritica excesivă şi frecventă conduce adeseori la artrită. Vinovăţia atrage după sine auto-pedepsirea, care dă naştere durerii (ori de câte ori am un client care mi se plânge de dureri foarte mari, ştiu din start că suferă de foarte multă vinovăţie). Teama şi tensiunile asociate conduc la chelire, ulcer şi chiar la dureri ale picioarelor.

În urma şedinţelor de vindecare pe care le-am ţinut, am descoperit că dizolvarea resentimentelor poate vindeca până şi cancerul. Chiar dacă unora le va veni greu să creadă, am asistat personal la astfel de experienţe.

Noi ne putem schimba oricând dorim atitudinea faţă de trecut.

Aşa cum îi spune şi numele, trecutul nu mai există. De aceea, el nu mai poate fi schimbat. Ceea ce putem face totuşi este să ne schimbăm gândurile din momentul prezent. Este o prostie să NE PEDEPSIM singuri în momentul prezent pentru o rană pe care ne-a produs-o cineva cu foarte mult timp în urmă.

Personal, obişnuiesc să le recomand frecvent clienţilor mei care suferă din cauza unor resentimente profunde: „Începe să-ţi dizolvi acum aceste resentimente, cât timp îţi este încă uşor. Nu aştepta să ajungi în spital, pe mâna unui chirurg, sau chiar pe patul de moarte, când pe lângă aceste resentimente va trebui să faci faţă şi panicii care te va cuprinde”.

Atunci când ne aflăm într-o stare de panică, este foarte dificil să ne mai concentrăm asupra muncii de auto-vindecare. De aceea, este de preferat să ne dizolvăm întotdeauna temerile din timp.

Dacă optăm pentru a crede că suntem nişte victime neajutorate şi că nimic nu ne mai poate ajuta, universul va face tot ceea ce este necesar pentru a ne întări această convingere, iar viaţa noastră va merge din rău în mai rău. De aceea, este absolut esenţial să renunţăm la aceste idei stupide şi copilăreşti, care nu ne fac niciun bine şi care ne golesc de energie vitală. Chiar şi viziunea pe care o avem despre Dumnezeu trebuie să fie pozitivă, nu negativă. Noi trebuie să îl privim pe Dumnezeu ca fiind în favoarea noastră, nu împotriva noastră.

Dacă dorim să ne eliberăm de trecut, noi trebuie să învăţăm să iertăm.

Altfel spus, dacă dorim să scăpăm de capcanele trecutului, noi trebuie să îi iertăm pe toţi cei din jur, inclusiv pe noi înşine. Chiar dacă nu ştim încă să iertăm sau nu dorim acest lucru, simpla afirmaţie a intenţiei noastre de a ierta este suficientă pentru ca procesul de vindecare să înceapă. Nimeni nu se poate vindeca dacă nu se eliberează de trecut şi dacă nu îşi iartă semenii.

„Te iert pentru că nu eşti aşa cum mi-aş dori. Te iert şi te eliberez”. Această afirmaţie, rostită din inimă, este suficientă pentru a ne elibera.

Toate bolile se nasc din incapacitatea de a ierta.

Ori de câte ori ne îmbolnăvim, noi trebuie să ne cercetăm inima pentru a descoperi pe cine trebuie să iertăm. Cursul de miracole afirmă că „orice boală se naşte din incapacitatea de a ierta pe cineva” şi că „ori de câte ori ne îmbolnăvim, noi trebuie să aflăm pe cine trebuie să iertăm”.

Ceea ce doresc să adaug eu este că persoana cea mai greu de iertat este întotdeauna CEA DE CARE TREBUIE SĂ TE DETAŞEZI CEL MAI MULT. Iertarea înseamnă, printre altele, să te detaşezi, să uiţi. Ea nu are nimic de-a face cu acceptarea unui comportament negativ, ci doar cu transcenderea unui anumit ataşament. Nimeni nu trebuie să ştie CUM să ierte. Noi nu trebuie decât să NE DORIM să iertăm, după care universul va avea grijă de amănunte.

Nouă ne este atât de uşor să ne înţelegem propria durere. În acest caz, de ce ne este atât de greu să înţelegem că şi EI, cei pe care ar trebui să-i iertăm, au suferit atunci când au greşit faţă de noi? Noi nu ar trebui să uităm nicio clipă că ei au făcut cum au crezut ei că era mai bine, ţinând cont de nivelul lor de înţelegere, de conştiinţă şi de cunoaştere din acel moment.

Atunci când un client vine la mine cu o problemă, pe mine nu mă interesează dacă este vorba de o boală, de sărăcie, de o relaţie dizarmonioasă sau de un blocaj al creativităţii. Singurul lucru cu care lucrez eu este IUBIREA DE SINE.

De-a lungul timpului, am descoperit că dacă ne iubim, ne acceptăm şi NE APROBĂM PE NOI ÎNŞINE EXACT AŞA CUM SUNTEM, toate problemele din viaţa noastră se rezolvă de la sine. În jurul nostru încep să se producă mici miracole: sănătatea noastră se îmbunătăţeşte pe neaşteptate, relaţiile noastre devin mult mai satisfăcătoare, iar creativitatea noastră înfloreşte din nou. Şi toate aceste miracole se petrec fără nici cel mai mic efort din partea noastră.

Iubirea de sine şi auto-aprobarea, crearea unui spaţiu personal în care să predomine siguranţa, încrederea, speranţa şi acceptarea – atrag în viaţa noastră relaţii noi, mai pline de iubire, o slujbă nouă (dacă este cazul), o casă nouă, etc. Ele îi permit chiar şi greutăţii noastre corporale să se normalizeze. Oamenii care se iubesc pe ei înşişi şi propriul lor corp nu comit niciodată abuzuri împotriva fiinţei lor, dar nici împotriva altora.

Auto-aprobarea şi acceptarea de sine în momentul prezent sunt principalele secrete ale declanşării unor schimbări pozitive în fiecare domeniu al vieţii noastre.

Din punctul meu de vedere, iubirea de sine începe întotdeauna cu renunţarea la orice fel de autocritici. Autocritica ne blochează exact în tiparul pe care dorim să îl schimbăm. Invers, înţelegerea şi bunăvoinţa faţă de noi înşine ne ajută să ne eliberăm de acest tipar mental. Reţine: tu te-ai criticat ani la rând, dar nu ai reuşit să schimbi nimic în bine în acest fel. Încearcă şi metoda inversă: aprobă-te în tot ce faci şi vezi ce se întâmplă.

În infinitatea vieţii mele, totul este perfect, integral şi desăvârşit. Eu cred într-o Putere mai mare decât mine, dar care se manifestă clipă de clipă prin mine. Optez pentru a mă deschide în faţa înţelepciunii din interiorul meu, ştiind că în întregul univers nu există decât o singură Inteligenţă. De la această Inteligenţă Unică provin toate răspunsurile, toate soluţiile, toate actele de vindecare şi toate noile creaţii. Am o încredere deplină în această Putere şi în această Inteligenţă, ştiind că Ea îmi va revela tot ceea ce trebuie să aflu şi că Ea îmi va trimite tot ceea ce am nevoie la momentul potrivit şi în succesiunea necesară.

Totul este perfect în lumea mea.

Capitolul 15
LISTA

„Sunt perfect sănătos, desăvârşit şi complet”.

Lista care urmează este preluată din cartea mea, Vindecă-ţi corpul. Parcurge această listă şi încearcă să descoperi eventualele corelaţii dintre bolile pe care le-ai avut şi cauzele probabile indicate în continuare.

Dacă suferi de o afecţiune fizică, iată cum poţi folosi această listă:

1. Află mai întâi cauza mentală a bolii, indicată în listă. Gândeşte-te dacă această cauză ar putea fi adevărată în cazul tău. Dacă nu consideri că aceasta este cauza mentală care a stat la baza afecţiunii tale, relaxează-te profund şi pune-ţi întrebarea: „Ce gânduri emise de mine au dat naştere acestei boli?”

2. Repetă de cât mai multe ori: „Îmi propun să mă eliberez de tiparul mental din conştiinţa mea care a creat această boală”.

3. Repetă apoi de mai multe ori noul tipar mental.

4. Consideră că procesul de vindecare a început deja.

Ori de câte ori te gândeşti la boala ta, repetă aceşti paşi.

A apărut în: 2010-05