Practica - Barb Schmidt, carte

Prefaţă xiii

Introducere 1

1. Trezirea 13

Accesul la sursa noastră interioară de putere şi înţelepciune

2. Trăirea prezentului 47

Păstrarea păcii interioare pe parcursul întregii zile

Mantra sacră 55

Atenţia focusată 80

Citirea în vederea inspiraţiei 91

3. Renunţarea la trecut 99

Reflecţia asupra zilei care a trecut şi împăcarea cu noi înşine

4. Aprofundarea practicii 121

Vegherea asupra îngrijirii şi suportului personal

Concluzie 147

Anexa A: Exemple de mantre sacre 151

Anexa B: Lecturi inspiraționale recomandate 153
Mulțumiri 159

Despre autoare 167

Despre Peaceful Mind Peaceful Life 169

Semnificația din spatele păpădiei 171

A apărut în: 2015-07

CAPITOLUL 1

TREZIREA

Accesul la sursa noastră interioară de putere şi înţelepciune

            „Meditaţia este una din modalităţile prin care un om spiritual se menţine treaz.”

–Thomas Merton

            Fiecare zi e un dar. Nu există nicio garanţie că vom mai avea parte de încă unul. Când o privim din această perspectivă, putem aprecia mai bine cât de norocoşi suntem când deschidem ochii dimineaţa. Dar cu toate câte se întâmplă în vieţile noastre şi în lume, este uşor să ne trezim şi să trecem imediat pe pilot automat, gândindu-ne cum să ne îndeplinim toate sarcinile de pe lista noastră care nu se mai termină niciodată. Uneori, chiar înainte ca alarma deşteptătorului să sune, mintea noastră începe să facă schiţe şi planuri ale tuturor lucrurilor pe care trebuie să le facem de-a lungul zilei, astfel ca la sfârşitul acesteia să ne putem în sfârşit relaxa. Plonjăm în vârtejul grijilor şi îndatoririlor pe care trebuie să le rezolvăm, iar când ne dăm jos din pat, suntem deja epuizaţi.

            Este acesta modul în care dorim să ne trăim preţioasa noastră viaţă? În ce mă priveşte, pot să spun empatic nu, şi m-aş aventura să spun că şi tu ai fi de acord cu mine. Cei mai mulţi dintre noi gândesc că pur şi simplu nu avem de ales, că aşa am fost programaţi, că aşa ne-a fost dat să fie. Dar eu vă spun că stă în puterea noastră să alegem cum să ne trăim fiecare clipă din fiecare zi.

            Acest mod diferit şi mai conştient de a aborda ziua – un mod care ne energizează, ne insuflă putere şi ne inspiră – trece prin meditaţia de dimineaţă. în prima parte a Practicii, Trezirea, în loc să o luăm la fugă, ne începem fiecare dimineaţă stabilindu-ne intenţia de a fi prezenţi de-a lungul zilei. În loc de „trezeşte-te şi intră în acţiune” vom folosi „trezeşte-te şi opreşte-te”. Acest lucru este în opoziţie cu tot ceea ce am învăţat până acum, dar este o componentă esenţială de a întâmpina ziua perfect, cum am spune noi... cu o minte liniştită.

Aşadar prima acţiune pe care o facem în fiecare dimineaţă în cadrul programului nostru este să medităm. Orice preconcepţii despre meditaţie cum că ar fi ceva care s-ar preta strict călugărilor şi pustnicilor sunt luminate atât de frumos de către Thich Nhat Hanh: „Meditaţia nu înseamnă să fugi de societate, ci să te întorci la ale tale şi să observi ce se întâmplă. Odată ce există observare, trebuie să existe şi acţiune. Prin observarea conştientă şi lipsită de critică, vom şti ce trebuie şi ce nu trebuie să facem pentru a ne ajuta.” Meditaţia înseamnă să te interiorizezi în fiecare dimineaţă şi să observi „ce se întâmplă”. Această practică constă în găsirea unui loc liniştit în care să te aşezi şi să-ţi linişteşti mintea în faţa asaltului gândurilor. Stând aşa şi aducându-ne mintea la tăcere, intrăm în contact cu liniştea din interiorul nostru – „ne întoarcem la noi înşine.”

Ne conectăm cu noi înşine adânc în interiorul nostru asemeni rădăcinilor unui copac care se ancorează în pământ. Această meditaţie de dimineaţă ne ajută să ne accesăm sinele şi să mergem într-un loc care ne calmează, ne centrează şi ne dă forţă. Prin această conexiune ne aliniem mintea, trupul şi inima. Această aliniere reprezintă spiritul nostru – esenţa noastră în lume; ne ajută să ne începem ziua având un sentiment de încredere şi de putere. Adesea am auzit următoarea afirmaţie: „Adevărata lume nu e în afară, ci e în interior.” Eu personal o spun aşa: „Atunci când ne scufundăm în interiorul nostru, descoperim că lumea interioară este la fel de reală ca cea exterioară.” Când trăim în acest fel, lumea noastră exterioară oglindeşte atât de frumos serenitatea lumii interioare. Aşa cum îmi place să spun la seminarele şi workshopurile mele: „Asta înseamnă să-ţi trăieşti viaţa dinspre înăuntru spre afară.”

Luându-ne această perioadă de linişte, ne oferim oportunitatea minunată de a aprecia cu adevărat frumuseţea a ceea ce înseamnă încă o zi pe care o trăim pe Pământ. Când ne trezim şi picioarele noastre ating pământul, avem ocazia de a ne spune şi de a crede cu adevărat: „Uau, sunt atât de fericit că trăiesc! Mă bucur că mi-a fost dat să trăiesc această zi! Mulţumesc pentru acest dar, o nouă zi!”

Deşi meditez încă de pe la începutul anilor optzeci, în ultimii optsprezece ani mi-am început sistematic ziua meditând. A existat o perioadă în viaţa mea când am crezut că îmi puteam gândi calea de urmat prin viaţă iar trupul şi inima „vor avea grijă cu plăcere de ele însele”. M-am înşelat. Avem nevoie ca mintea, trupul şi sufletul să lucreze împreună şi să se susţină una pe cealaltă. Prin meditaţie, eu îmi aliniez intenţionat mintea, trupul şi spiritul, ceea ce-mi oferă o minte mai calmă şi mai liniştită, un trup mai sănătos şi mai puternic şi un spirit care se trezeşte la viaţă în cel mai frumos mod cu putinţă.

Să aruncăm acum o privire asupra felului cum medităm, când medităm, conform schemei Practicii, ce este posibil să experimentăm în timpul meditaţiei şi de ce e atât de important să începem ziua cu această practică liniştitoare.

MEDITAŢIA DE TREZIRE

„Trezeşte-te cu sufletul înaripat, şi mulţumeşte
pentru încă o zi în care poţi iubi.”

–Kahlil Gibran

editaţia înseamnă multe lucruri, dar mai pe scurt, se ocupă cu relaxarea sistemului nostru nervos şi calmarea minţii, astfel încât să putem să ne accesăm interiorul şi să ne ascultăm „şoaptele inimii”. Ne oferă oportunitatea de a exista pur şi simplu. În cadrul meditaţiei, cultivăm procesul în care ne aşezăm pur şi simplu, atenţi şi prezenţi. Este o practică prin care ne direcţionăm atenţia către interior, având un singur punct de focusare. Intenţia este aceea de a ajunge la un sentiment interior de pace şi o conexiune profundă cu sinele. În timpul acestei perioade de tăcere, ştim fără urmă de tăgadă că „totul este bine” adânc în inima noastră. Aceasta este sursa de încredere şi putere pe care o luăm în lumea noastră exterioară.

            În cadrul Practicii, primul lucru pe care îl facem dimineaţa este să ne aşezăm pentru meditaţie pentru a ne aduce mintea la tăcere, astfel încât să ne putem accesa călăuzirea interioară şi centrul liniştii. Să-ţi începi ziua în linişte ar putea părea ciudat, în primul rând pentru că am dormit toată noaptea şi acum „ar trebui” să fie vremea pentru acţiune. Cei mai mulţi dintre noi părem să fim condiţionaţi să ne dorim o stimulare exterioară pentru a ne da jos din pat. Dar ia să vedem: trăim într-o lume care ne oferă acest lucru... cât e ziua de lungă. Aşa că înainte să „trecem la acţiune” ne luăm câteva minute pentru a ne accesa cunoaşterea adâncă din noi astfel încât să putem întâmpina ziua aliniaţi, centraţi şi împământaţi.

            Când am încercat pentru prima oară să meditez, nu am crezut că va fi vreodată posibil ca gândurile din capul meu să se oprească – chiar şi pentru o secundă. De fapt chiar mi-a trecut prin minte că poate eram unul dintre aceia care nu pot medita. Îmi tot aminteam cuvintele călugăriţei budiste Jetsunma Tenzin Palmo din cartea ei, Into the Heart of Life[1]: „Meditaţia este arta aducerii minţii la tăcere astfel încât pălăvrăgeala fără de sfârşit care ne umple în mod normal conştienţa să fie redusă la tăcere.” Aşa că încetul cu încetul, practica meditaţiei a început să se lipească de mine. Nu mi-am plecat urechea la ce spuneau acele gânduri. Le lăsam pur şi simplu să vină şi să plece. Şi exact acest lucru facem noi atunci când medităm: ne antrenăm mintea să rămână tăcută lăsând gândurile să vină şi să plece. După părerea mea, dacă eu pot medita, oricine poate medita!

            Următoarele cuvinte inspiraţionale ale Sfântului Francis de Sales îmi oferă de asemenea un mare confort şi susţinere: „Dacă spiritul pleacă la plimbare sau e distrat, adu-l înapoi cu blândeţe şi aşează-l tandru la locul lui în prezenţa Domnului. Şi chiar dacă nu ai făcut nimic în timpul unei ore întregi decât să-ţi aduci spiritul înapoi şi să-l pui la locul lui în prezenţa Domnului, chiar dacă a plecat din nou de fiecare dată când l-ai adus înapoi, acea oră a fost folosită foarte bine.” Mi-am păstrat în continuare aproape de inimă cuvintele Sfântului Francis de Sales. Astfel am ştiut că este perfect natural ca mintea să aibă diferite gânduri în timpul meditaţiei şi că ceea ce trebuie noi să practicăm este pur şi simplu să le permitem să vină şi să plece.

            Voi vorbi mai târziu în acest capitol şi pe parcursul întregii cărţi despre provocările lucrului cu mintea. Pentru moment, haideţi să începem prin a arunca o privire asupra aspectului practic al încorporării Meditaţiei de Trezire în rutina noastră zilnică.

CÂND SĂ MEDITEZI. Meditează imediat ce te trezeşti dimineaţa, înainte să iei ziua în piept. Este atât de uşor să te laşi prins în lumea din afară dacă iei decizia că vei medita după ce vei rezolva tot ce ai de făcut. Dacă sunt lucruri pe care trebuie neapărat să le faci prioritar, cum ar fi să scoţi câinele afară şi să-i dai de mâncare, să faci un duş sau să bei ceva pentru că ţi-e sete, sigur că poţi să le faci, dar încearcă să le faci având mintea liniştită. Ideea este să faci un efort real pentru a nu te lăsa prins în tumultul vieţii exterioare. De exemplu ştirile de dimineaţă, telefonul mobil şi computerul, toate pot aştepta. Vei avea tot timpul în cursul zilei ca să intri în contact cu lumea.

            Ideal este să te trezeşti dimineaţa devreme ca să poţi termina de meditat până la ora când îţi începi rutina exterioară. Calculează de cât timp ai nevoie pentru fiecare lucru şi ia asta ca bază de pornire. De exemplu, dacă trebuie să ieşi din casă la ora 9:00 AM şi îţi ia o oră ca să fii gata, trezeşte-te la 7:30 pentru a avea parte de o meditaţie fără întreruperi.

            Când fiica mea era mică, mă trezeam la ora 4:00 AM pentru a putea beneficia de o meditaţie fără întreruperi. Astfel mă puteam dedica nevoilor ei dimineaţa. Când una dintre prietenele ei a dormit la noi, a făcut o remarcă despre cât de organizată şi de calmă era casa noastră dimineaţa. „Voi aveţi chiar şi mic dejun!” a spus ea. Vezi, începându-ţi ziua meditând dai tonul întregii zile.

            Astăzi, nu mai trebuie să mă trezesc atât de devreme, dar în acele vremuri mi-a fost de ajutor. Aşa că te încurajez să observi ce ţi se potriveşte mai bine în situaţia ta. Cuvântul cheie în cazul de faţă este actual. Practicăm trăirea în momentul prezent, iar vieţile noastre se schimbă constant, aşa că să recunoşti acest lucru şi să accepţi schimbările este o necesitate. Am descoperit că este imposibil să fii simultan rigid şi să trăieşti în momentul prezent deschis şi receptiv la ceea ce ne trimitea viaţa în cale. Singurul lucru de care trebuie să fii convins (şi să nu te răzgândeşti în privinţa asta) este acela că tu iei o decizie, aceea de a medita în fiecare dimineaţă. asta este! Orice altceva în viaţă va veni şi va pleca şi se va schimba.

UNDE SĂ MEDITEZI. Desemnează-ţi un loc liniştit din casa ta pentru a-ţi practica meditaţia de dimineaţă. dacă ai o cameră disponibilă pentru acest scop este minunat, dar nu neapărat necesar. Un colţ, o nişă sau chiar şi un scaun sau o pernă va fi suficient. Eu meditez în colţul camerei mele pentru oaspeţi, uneori pe un scaun, uneori pe podea. După mulţi ani de meditaţie zilnică, îmi ascult corpul şi mă aşez în orice loc, în orice dimineaţă ar fi.

            În zilele de început, când ai luat decizia ca meditaţia să fie o cale de a-ţi începe ziua, am observat că este important să ai un spaţiu şi o rutină anume. Nu uita, tu îţi antrenezi mintea, iar structurarea este perfectă pentru asta. Cheia este să-ţi stabileşti un loc în casa ta unde probabilitatea de a fi întrerupt să fie minimă în timpul meditaţiei. Dacă îţi alegi ca spaţiu de meditaţie biroul sau camera în care te uiţi la televizor, mintea ta s-ar putea să te ademenească să renunţi la meditaţie ca să arunci o privire rapidă pe e-mailuri sau la ştiri. Aşa că asigură-te că ai ales o cameră sau un spaţiu pe care să nu-l asociezi cu lumea exterioară. În timp, mintea se va obişnui să considere că acel loc, colţ sau pernă este destinat meditaţiei şi va învăţa să se liniştească în acel spaţiu.

            Cu toate că unul din scopurile meditaţiei regulate este să ajungi să fii capabil să atingi acea stare de liniştire a minţii indiferent de locul în care te afli sau de ceea ce se întâmplă în jurul tău, acest lucru necesită practică. Pentru început, să te aşezi în acelaşi loc în fiecare dimineaţă face ca mintea ta să primească mesajul că este vremea pentru meditaţie.

CÂT TIMP SĂ MEDITEZI. Meditează între cinci şi treizeci de minute. Pentru mine, perioada ideală de meditaţie este de treizeci de minute. Dar dacă nu ai mai meditat niciodată până acum, s-ar putea să găseşti dificil să stai atât de mult, aşa că este absolut perfect să începi cu cinci minute. La început, chiar şi câteva minute pot părea un timp îndelungat. Rezistă câteva zile sau săptămâni, şi vei începe să observi că de fapt vei vrea să prelungeşti perioada. Acest citat din View on Buddhism[2] (www.viewonbuddhism.org) formulează minunat acest concept: „Trebuie să realizezi că în meditaţie, continuitatea este esenţială: mai bine cinci minute pe zi, în fiecare zi, decât două ore o dată pe săptămână. De exemplu, o perioadă de cinci minute dimineaţa are şanse să se prelungească în timp şi poate deveni uşor parte din viaţa ta de zi cu zi.”

            Elevii mă întreabă adesea: „De unde ştim când să încheiem meditaţia?” odată ce vei începe să meditezi regulat, îţi vei da seama în mod natural când meditaţia ta se apropie de sfârşit. Acest lucru face parte din cunoaşterea profundă despre care vorbesc; chiar este un lucru atât de minunat. Dar s-ar putea să nu fie cazul la început, aşa că este în regulă să-ţi pui o alarmă uşoară – nu ceva trâmbiţător sau zgomotos care să-ţi agite mintea şi să-ţi irite sistemul nervos când începe să sune. În ziua de azi, telefoanele mobile şi tabletele electronice oferă o varietate de opţiuni de alarme plăcute. La ora mea de meditaţie pe care o ţin săptămânal la universitatea locală folosesc o aplicaţie de pe tableta mea care sună ca un clopoţel de meditaţie atunci când sesiunea se încheie. Această nouă eră face meditaţia atât de uşoară; în anii optzeci nu aveam tabletă.

POSTURA ÎN TIMPUL MEDITAŢIEI. Aşează-te pe un scaun, pe o pernă sau pe podea, cu capul, gâtul şi coloana în aceeaşi linie şi spatele rezemat. Pune-ţi mâinile în poală, cu palmele în sus sau în jos, după cum îţi este mai confortabil. Evită încrucişarea degetelor dacă ai tendinţa să-ţi răsuceşti sau să-ţi încleştezi mâinile.

            Dacă stai aşezat într-un scaun, tălpile tale ar trebui să ajungă pe podea. Dacă stai pe o pernă sau pe jos, sprijină-te de un perete. Susţinerea pentru spate te ajută să te asiguri că vei avea capul, gâtul şi coloana aliniate, ceea ce te va ajuta să respiri şi să rămâi concentrat în timpul meditaţiei. Deşi unele persoane aleg să su-şi sprijine spatele, ceea ce este în regulă, pentru mine este o necesitate, indiferent cât de mult aş fi practicat. Fără sprijin pentru spate s-ar putea să te gârboveşti. Acest lucru creează presiune pe plămânii tăi şi interferează cu respiraţia, ceea ce ar putea favoriza somnul. Alinierea fizică mai are şi beneficiul suplimentar de a contribui la alinierea minţii, corpului şi spiritului.

            Poţi să te aşezi în poziţia lotus pe podea, la fel ca unii dintre marii maeştri sau yoghini, dar nu este neapărat necesar ca să meditezi. În anii optzeci credeam că aceasta este singura poziţie în care poţi medita, aşa că atunci când am aflat că pot medita într-un scaun şi că picioarele nu trebuie să-mi stea încrucişate am fost încântată.

            Scopul meditaţiei de dimineaţă este acela de a ne linişti mintea şi de a lăsa în spate lumea de afară în acele minute preţioase, pentru a ne accesa liniştea interioară înainte să ne începem ziua. Învăţăm încetul cu încetul să ne aşezăm în acest mod şi să „existăm” pur şi simplu. Atunci când stăm liniştiţi, învăţăm să fim liniştiţi. Totuşi, dacă începe să vă doară corpul în timpul meditaţiei din cauza unei poziţii inconfortabile, vă veţi pierde concentrarea. Lasă-ţi timp pentru a experimenta ce se potriveşte şi funcţionează în cazul corpului tău. În funcţie de stare s-ar putea să observi că anumite poziţii pentru meditaţie funcţionează mai bine decât altele.

            Când am început eu să meditez, preferam să stau pe un scaun. Pe vremea aceea nu mi-aş fi putut imagina că-mi voi dori vreodată să meditez pe podea. Obişnuiam să spun oamenilor: „Mă bucur atât de mult că nu trebuie să stăm pe podea ca să medităm. Nu cred că picioarele mele s-ar descurca.” Apoi, în anul 2000, o prietenă dragă mie m-a introdus în yoga, şi acest lucru a schimbat atât de multe părţi din viaţa mea, însă o partea importantă a fost flexibilitatea corpului meu. Aşa că acum, în ultimii zece ani aproximativ, folosesc deopotrivă scaunul şi podeaua, dar cel mai mult stau aşezată pe podea.

            Cheia este să încerci să stai pe cât de confortabil este posibil, însă nu atât de confortabil încât să te ia somnul. Dacă adormi, meditaţia s-a terminat.

            Permiteţi-mi să strecor o idee aici: pot exista momente în viaţa noastră când nu putem să stăm în fund şi să medităm. Am avut elevi care m-au întrebat dacă pot medita stând culcaţi. Mie personal, această poziţie mi s-a părut dificilă; adorm mereu. Dar nu uita, aceasta este meditaţia ta personală zilnică. Ceea ce mi se potriveşte mie s-ar putea să nu ţi se potrivească ţie, şi invers. Întotdeauna să ai în minte că scopul meditaţiei este acela de a-ţi calma mintea, a te conecta cu ea şi a reflecta lumea noastră interioară a forţei, iubirii şi cunoaşterii asupra lumii noastre exterioare, astfel încât să putem trăi viaţa magnifică pe care ne-a fost dat să o trăim.

Cum să rămâi treaz în timpul meditaţiei

        Atunci când ne aşezăm pentru prima dată în vederea meditaţiei, începem la nivelul de suprafaţă al conştienţei, trecând încet sub acel nivel şi îndreptându-ne încet către inconştient. Sistemul nostru nervos începe să se relaxeze, ceea ce face ca somnul să ne acapareze uşor. La primul semn că începe să te ia somnul – poate că începe să ţi se clatine capul sau să-ţii cadă umerii – este timpul să-ţi îndepărtezi corpul de orice căruia i-ar opune rezistenţă. Dacă simţi nevoia, ridică-te în picioare pentru câteva minute, deschide ochii şi trage aer în piept adânc de câteva ori. Lasă starea de somnolenţă să treacă şi apoi aşează-te din nou, reluându-ţi postura ta obişnuită. Am observat că dacă acţionez imediat ce începe să se instaleze somnolenţa are efect. Nu numai că nu adorm, ci sunt chiar mai alertă pe perioada meditaţiei.

Dar există şanse să adormi din când în când. Mi s-a întâmplat şi mie cu siguranţă în anii mei de practică a meditaţiei. Adormind în timpul meditaţiei, aflam că meditaţia mea se terminase, astfel că am devenit şi mai vigilentă în a face orice era necesar pentru a evita să adorm. Fii îngăduitor cu tine însuţi şi să ştii că face parte din procesul de învăţare. Ştim cu toţii că experienţa şi cunoaşterea la prima mână este cel mai mare profesor al nostru.

Pe măsură ce avansăm în secţiunea „Cum să medităm” aş vrea să împărtăşesc cu tine un citat incredibil de vizual al lui Kirpal Singh, un profesor de meditaţie tare drag care a murit în 1974. El a spus: „Meditaţia înseamnă să închizi un sertar şi să deschizi altul. În timpul meditaţiei, ne punem pur şi simplu gândurile şi problemele care ne îngrijorează într-un sertar şi îl închidem.”

Încearcă să vizualizezi aceasta pentru o clipă. Intri în cameră şi te aşezi pe un scaun, pe podea sau pe o pernă. Intenţia ta este să pui tot ce ţine de lumea exterioară într-un sertar şi să-l închizi. Apoi deschizi sertarul pentru meditaţie. Când meditaţia a luat sfârşit, redeschizi sertarul cu gânduri şi probleme ale lumii exterioare şi le vei gestiona de pe un teren stabil, încărcat cu forţă, cunoaştere şi pace.

CUM SĂ MEDITEZI. După ce te-ai aşezat într-o poziţie confortabilă, închide ochii. Începe cu câteva respiraţii adânci, purificatoare, calmante. Respiraţia ne conectează mintea, trupul şi spiritul, aliniindu-le. Îmi place acest citat al lui Sri Swami Satchidananda din The Yoga Sutras of Patanjali: „Ar trebui să ne aducem mereu aminte că mintea şi prana, sau respiraţia, sunt în strânsă conexiune.” Conştientizându-ne respiraţia îi oferim o pauză minţii de care aceasta are nevoie pentru a se opri şi a ne aduce în momentul prezent. Noi facem abstracţie uneori de acest preţios timp pentru a medita, şi atunci câteva respiraţii adânci ne pot ajuta să ne conectăm cu acea intenţie.

            Se pot folosi diferite tehnici de meditaţie. Dacă foloseşti deja una care funcţionează în cazul tău, te rog să continui cu aceasta. Dar dacă nu ţi-ai format încă o practică sau ai dori să încerci ceva nou, în cadrul Meditaţiei de trezire începi cu concentrarea minţii tale pe un obiect. Un obiect este ceva ce alegi tu ca să-ţi concentrezi mintea asupra lui decât să încerci să-ţi goleşti complet mintea. Recomandarea mea este să alegi un verset, o rugăciune, un text sacru, o Mantra Sacră (vezi p. 62) sau respiraţia. Dacă alegi un verset, o rugăciune sau un text sacru, asigură-te că alegi unul pozitiv şi înălţător.

Iată un exemplu vizual a ceea ce poate face un obiect: în India elefanţii merg pe stradă împreună cu ai lor mahout (călăreţi). Este în natura trupului elefantului să se mişte şi să se legene constant – la fel cum este în natura minţii noastre să gândească mereu. Atunci când elefantul merge pe aleile înguste din pieţe, trupul lui poate uşor să facă ravagii. Aşa că mahout-ul îi dă elefantului un băţ pe care să-l ducă pe spate. Odată ce elefantul ţine băţul, acesta poate umbla liber şi uşor pe străduţe, foarte mândru. Băţul este obiectul care încetineşte mişcarea corpului elefantului. Versetul, Mantra Sacră sau respiraţia este obiectul pentru mintea noastră aflată în meditaţie. Când medităm zilnic „mergem pe străduţele vieţii noastre” încrezători şi puternici. Iubesc elefanţii, iar această analogie frumoasă m-a ajutat în practica meditaţiei.

Continuând să-ţi ţii ochii închişi, începe-ţi meditaţia repetând încet Mantra ta Sacră (vezi pag. 171). Apoi începe să-ţi reciţi ţie însuţi versetul pe care l-ai ales, textul sau rugăciunea (din cele pe care le-ai memorat sau pe care le ştii deja pe de rost). Repetă în tăcere şi lent pe parcursul întregii meditaţii. S-ar putea să observi că vei ajunge într-un punct în meditaţia ta în care atenţia – concentrarea asupra respiraţiei, versetului sau a mantrei – să „pice” (să înceteze în mod natural) şi să rămâi cu o minte liniştită. Aceasta este „pacea care trece dincolo de orice înţelegere”.

Nu uita că tot secretul în meditaţie nu este să opreşti gândurile minţii, ci să observi gândurile şi, fără să te laşi prins de ele, să le laşi să-ţi treacă prin minte. De aceea ne alegem un obiect asupra căruia să ne concentrăm, la fel cum mahout-ul îi dă elefantului un băţ pe care să-l ţină pe spate. Atunci când îţi concentrezi mintea asupra unui obiect este mai puţin probabil să te laşi prins de gânduri. Şi când mintea începe să hoinărească, ceea ce se va întâmpla inevitabil, concentrarea din nou asupra obiectului este o modalitate de a-ţi aduce mintea înapoi în prezent şi de a reveni asupra intenţiei tale de a medita. De exemplu, pentru a nu te lăsa prins de gândurile care te asaltează, concentrează-te asupra respiraţiei. Direcţionează-ţi întreaga atenţie asupra respiraţiei pe măsură ce inspiri şi expiri. Respiraţia devine obiectul, iar tu laşi gândurile să vină şi să plece.

Această tehnică funcţionează la mine: o combinaţie între Mantra mea Sacră, respiraţie şi o selecţie de versuri. Am făcut asta vreme de mai mulţi ani şi cu toate că am încercat şi alte tipuri de meditaţie, aceasta mi se potriveşte. Nu uita, aceasta este practica meditaţiei în cazul tău, aşa că hotărăşte tu pentru tine însuţi ce obiect te ţine cel mai concentrat şi prezent pe perioada meditaţiei şi ţine-te de el. Această constantă din timpul meditaţiei se traduce frumos în lumea exterioară ca trăind în prezent, fiind treaz în fiecare clipă.

Pe măsură ce apar distrageri ale atenţiei în timpul meditaţiei (intrând aici atât zgomotele exterioare cât şi gândurile din mintea ta), continuă să-ţi menţii atenţia concentrată cu blândeţe asupra obiectului ales. Atâta timp cât nu se aud sirene de urgenţă trâmbiţând în fundal, chiar nu e necesar să răspunzi zgomotelor exterioare. Acelaşi lucru e valabil pentru gândurile tale. Lasă-le să vină şi să plece; nu te lăsa prins de ele. Asta înseamnă că dacă mintea ta începe să-şi pună întrebări asupra unor lucruri, se lipeşte într-o amintire sau îţi pune întrebări, nu-i răspunde. Dacă mintea începe să-ţi spună că nu ai timp să stai într-un loc şi să faci un anumit lucru, lasă pur şi simplu gândul să plece. Nu te contrazice cu el. Gândurile încearcă să te prindă în mrejele lor; aşa că lasă-le pur şi simplu să plece şi întoarce-te la obiectul tău. Am ascultat odată, în timpul unei ore de yoga pe care o ţineam, descrierea unei imagini vizuale pe care o ador: „Gândeşte-te la gânduri ca la nişte nori albi pe cer şi la minte ca la cerul albastru; lasă cu blândeţe norii să treacă.”

Iată un exemplu: în timp ce meditezi, s-ar putea să-ţi vină gândul Mi-e foame. Lasă gândul să se înalţe, priveşte-l cum trece prin mintea ta ca un nor, şi apoi lasă-l să se îndepărteze plutind. Dacă te laşi prins de gând, s-ar putea să începi să te întrebi ce vei servi la cină în acea seară. Apoi s-ar putea să începi să te gândeşti că vei fi nevoit să intri în supermarket. Apoi te vei gândi cum vei găsi un loc şi pentru câteva cumpărături la băcănie în acea zi. Asta înseamnă să fii prins în vârtejul gândurilor. În schimb, când gândul vine sau când îţi dai seama că te laşi prins de el, adu-ţi pur şi simplu aminte că meditezi şi redirecţionează-ţi cu blândeţe şi compasiune mintea înapoi către obiectul tău. Asta înseamnă să meditezi.

Atunci când medităm prin concentrarea atenţiei asupra unui obiect, avem nevoie să ţinem minte că acesta nu este decât un obiect (băţul de pe spatele elefantului), al cărui scop este să ne ajute să „săpăm” în conştienţa noastră astfel încât să pătrundem tot mai adânc. Ideea e să nu te concentrezi asupra obiectului de dragul obiectului în sine, ci de a-l folosi ca pe un instrument. Odată ce vei descoperi ce funcţionează în cazul tău, asigură-te că păstrezi acea metodă. Desigur, din când în când vei fi da de bolovani (sau chiar de stânci), dar continuă să sapi către acel loc al tăcerii, puterii şi păcii din străfundurile tale.

La urma urmelor, în practica meditaţiei chiar contează practica, şi nu rezultatul. Dacă intri în meditaţie cu gândul că Voi vedea o luminiţă sau Voi auzi un sunet sau Îmi voi linişti complet mintea sau cu orice alte aşteptări ai avea în minte, nu vei face decât să pui piedici în calea practicii. Pacea şi conştienţa pe care le capeţi în urma meditaţiei se vor arăta în viaţa ta de zi cu zi când vei observa că eşti răbdător în loc să fii nervos şi stresat, iubitor în loc să fii irascibil şi plin de compasiune în loc să fii părtinitor. Pe bune, ideea este pur şi simplu de a te aşeza şi a fi. Atât de des suntem prea ocupaţi ca să existăm pur şi simplu în vieţile noastre, iar practica noastră de aici este antrenamentul perfect. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să-ţi întorci mintea înapoi de fiecare dată când pleacă la plimbare. Adu-ţi aminte ce ne-a învăţat Sfântul Francis de Sales: „Chiar dacă nu ai făcut nimic altceva decât să-ţi duci spiritul înapoi deşi el a plecat din nou de fiecare dată când l-ai dus înapoi, ora ta va fi fost folosită foarte bine.” Şi aşa este. Stând cu el, necedând impulsului de a te ridica şi a pleca este ideea cu care ai început. Doar respectându-ţi angajamentul că vei rămâne acolo atât timp cât ţi-ai propus este ceva monumental.

* * *

            Atunci când alarma te anunţă cu blândeţe că timpul pentru meditaţie s-a încheiat, prima ta înclinaţie s-ar putea să fie să sari în picioare şi să pleci. Cu toţii ne regăsim în acest sentiment pentru că suntem atât de pricepuţi să acţionăm decât să stăm şi să fim doar. Este nevoie de practică pentru a te linişti. Aşa că în loc să faci asta, când se încheie meditaţia, s-ar putea să vrei să închei cu o rugăciune personală, un moment de tăcere sau câteva cuvinte de mulţumire. Eu închei cu „Dragă Doamne, îţi mulţumesc pentru viaţa mea de astăzi. Te rog să-mi acorzi graţia unei credinţe de nezdruncinat.”

Indiferent că iei în seamă această sugestie sau că îţi continui mai departe ziua, ideea este să-ţi stabileşti intenţia de a duce mai departe cu tine această pace, prezenţă şi linişte pe măsură ce ieşi în lumea exterioară. Părăseşte-ţi spaţiul de meditaţie în tăcere, repetând în tăcere Mantra ta Sacră în timp ce păşeşti în lumea exterioară. Acum, că păşeşti în ce a mai rămas din zi, vei vedea că eşti mult mai prezent şi mai conştient – mai treaz.

PROVOCĂRI CU CARE S-AR PUTEA SĂ TE CONFRUNŢI

            Când începi să practici meditaţia, s-ar putea să întâmpini o varietate de obstacole. Aceste obstacole includ scuze cum ar fi: Nu am suficient timp. E prea plictisitor. E atât de greu să stai nemişcat. E atât de dificil să rămâi treaz. Şi aşa mai departe. Evitarea poate fi o problemă pentru următoarele: Pur şi simplu nu mă pot aduna ca să o fac mereu găsesc altceva ce trebuie să fac în loc! Şi apoi, bineînţeles, sunt aşteptările: Nu se întâmplă nimic! Nu voi vedea niciodată „lumina”. Tărăgănarea îşi are şi ea locul ei: Oh, o să meditez mâine sau Voi începe să practic de săptămâna viitoare. Dacă te confrunţi cu tărăgănarea, notează acest comentariu pe care l-am auzit la o retragere de la James Finley, un discipol de-al lui Thomas Merton: „Lumea nu se va da la o parte pentru ca noi să avem parte de viaţa noastră mistică, aşa că nu aştepta.” Aceste cuvinte merg drept în inima tărăgănării.

            Am observat că indiferent ce obstacol ţi-ar apărea în cale – şi cu toţii avem parte de obstacole pe care mintea ni le aruncă în faţă – acestea nu pot fi depăşite decât continuându-ne meditaţia. Asta e! Stabileşte-ţi un timp şi un spaţiu anume, şi nu te abate de la angajamentul pe care l-ai făcut cu tine însuţi de a medita. Exersează-ţi disciplina, şi „nu aştepta”.

            Când am început eu practica meditaţiei, aveam senzaţia aceasta persistentă că nu o făceam corect. Nu ştiam exact la ce trebuie să mă aştept, aşa că atunci când m-am gândit că nu se întâmplă „nimic”, am început să mă gândesc că probabil greşesc undeva. Perfecţionista din mine îşi iţea capul afară. Am continuat să practic. Apoi, după o vreme în care nu am renunţat, am început să văd marginile aspre ale vieţii mele înmuindu-se. Am observat că puteam să am răbdare în mijlocul haosului şi al stresului şi să iubesc în situaţii în care mă simţeam rănită şi amabilă în situaţii în care mi-erau puşi la încercare nervii. Meditaţia mea se reflecta cu adevărat în ziua mea; de fapt mă transforma dinspre interior către exterior. La o retragere s-a spus că Ghandi ar fi spus odată: „Nu există eşec în meditaţie, ci doar eşecul de a medita.”

            Dacă îţi urmezi intenţia de a medita în fiecare zi şi de a avea încredere în beneficiile acesteia, aceasta va deveni o parte regulată din ziua ta – una pe care nu ai rata-o pentru nimic de genul duşului sau spălatului pe dinţi. Scuzele vechi vor începe pur şi simplu să se prăbuşească.

„Aşează-te în felul acesta; şi stând aşa, nemişcat, vei învăţa să fii liniştit.”

–James Finley

            În timpul meditaţiei, este important să avem tot timpul în minte că fiecare dintre noi începem la suprafaţa momentului în care ne aflăm în viaţa noastră. Acest lucru înseamnă că suntem conştienţi de unele lucruri din viaţa noastră şi inconştienţi de altele. Când medităm în mod regulat, săpăm ceva mai mult în mintea noastră subconştientă de fiecare dată. Noi chiar săpăm acolo. Uneori, cu cât avansăm mai mult în profunzime, cu atât mai dificil este să acceptăm că de fapt ne dezvelim pe noi înşine. Sentimentele şi amintirile au felul lor de a se ridica la suprafaţă. Lasă-le să iasă. Trebuie să dezvelim tot ce este acoperit în subconştientul nostru.

            Tulburarea mea alimentară, bulimia, pe care am menţionat-o în prefaţă, consta în a mânca pentru a-mi suprima sentimentele. Când am început să meditez, aceste sentimente au început să iasă la suprafaţă, m-au copleşit, şi am fost nevoită să mă adresez unui profesionist. Aşadar, dacă o amintire sau un sentiment este prea puternic şi dificil pentru tine, cum a fost şi cazul meu, eu sunt foarte convinsă că este cât se poate de bine să cauţi ajutor profesionist stând de vorbă cu un consilier sau sfătuitor. Acordă-ţi permisiunea de a simţi aceste sentimente, fii îngăduitor şi iubitor cu tine însuţi, ştiind că avem cu toţii „umpluturile” noastre şi apoi decide ce este mai potrivit pentru tine. Am participat recent la o retragere cu autoarea Gabrielle Bernstein, care explică atât de frumos acest lucru: „Viaţa ne va răni, dar ne este dat să trăim asta. Noi nu încercăm să ne depăşim problemele; noi încercăm să trecem prin ele.” Am observat de asemenea că dacă discuţi despre meditaţie cu prieteni care au gândirea asemănătoare cu a ta, dacă îţi găseşti un prieten de meditaţie sau te alături unui grup de meditaţie poţi găsi un sprijin extraordinar şi un simţ al comunităţii.

O practică a meditaţiei de succes

Consider că o practică a meditaţiei „de succes” nu are legătură cu vederea luminii sau cu atingerea stării de nimicnicie. Cu toate că am experimentat un sentiment de pace profundă şi unitate în meditaţie, ceea ce iubesc cel mai mult la practica meditaţiei este trăirea interioară profundă şi lucrurile mărunte care ies la suprafaţă în timpul meditaţiei şi pe parcursul zilei. Ştiu că meditaţia mea funcţionează atunci când îmi pot auzi sinele oferindu-mi călăuzire sau ideea că ar trebui să mă gândesc ceva mai profund la ceva anume înainte să trec la acţiune sau să comentez verbal.

Având o practică a meditaţiei consistentă, noi începem cu adevărat să ne remodelăm dinspre interior către exterior şi începem să întrupăm mesajul de pace al lui Gandhi: furia se transformă în compasiune, ura în iubire, nerăbdarea în răbdare şi nesiguranţa în siguranţă.

IMPORTANŢA LINIŞTIRII MINŢII PRIN MEDITAŢIE

Am fondat organizaţia non profit Peaceful Mind Peaceful Life cu intenţia de a răspândi iubirea şi pacea în lume. Da, e o misiune foarte ambiţioasă! Eu cred că dacă avem pace interioară, putem avea şi pace exterioară. Cuvintele lui Dalai Lama, care se pot regăsi în Inner and Outer Peace Through Meditation[3] de Rajinder Singh, întrupează importanţa mare a meditaţiei în viaţa mea şi în viaţa oricui este în căutarea unei vieţi magnifice: „Nu va exista o pace de durată în lume până ce omul ca fiinţă individuală nu va cunoaşte pacea interioară. Pentru a crea pace interioară este nevoie să calmezi mintea, de aici şi importanţa meditaţiei.”

Prin meditaţia zilnică, ne ancorăm în lucrurile care sunt importante; încetăm să ne mai identificăm cu gândurile noastre şi rămânem într-o tăcere şi o deschidere care ne ajută să începem să devenim vigilenţi şi una cu noi înşine şi cu toate fiinţele. Mai simplu, o minte tăcută este o minte împăcată, ceea ce ne permite să fim prezenţi în momentul respectiv şi capabili să funcţionăm la capacitate maximă.

Meditaţia înseamnă „să practici rămânând prezent”. Pentru a face asta, avem nevoie să fim capabili să putem alunga toate zgomotele mentale din capul nostru. La ce ne tot gândim noi, tot timpul? La situaţiile care s-au întâmplat, care s-ar putea întâmpla sau se întâmplă în prezent şi la lucruri cum ar fi cine a spus ce, cine a făcut ce, cine va spune sau va face nu ştiu ce şi aşa mai departe. Gânduri ca acestea ne fac să continuăm să trăim în afara noastră, nu în momentul prezent, şi ne lasă la mila lumii unde teoretic orice ne poate înclina balanţa în defavoarea noastră şi ne poate ruina ziua.

Viaţa este absolut impredictibilă, şi nicio filozofie din lume nu ne va oferi răspunsurile pe care le căutăm legate de confort şi fericire. Putem să ne facem planuri şi să dăm tot ce e mai bun din noi, ceea ce înseamnă că facem ce trebuie, dar nu avem niciun control asupra rezultatului final. Adesea sfârşim rin a ne folosi mult din energia noastră, atenţie şi timp în încercarea de a controla şi a schimba lumea exterioară pentru a ne simţi fericiţi şi mulţumiţi.

Anthony de Mello, un preot iezuit, psihoterapeut şi învăţător spiritual de-al meu ne sfătuieşte: „Dacă pace este ceea ce îţi doreşti, caută să te schimbi pe tine însuţi, nu pe alţi oameni. Este mai uşor să-ţi protejezi picioarele cu papuci decât să aşterni un covor pe întreg pământul.” Aceste cuvinte mă fac să râd pentru că adevărul este că pur şi simplu nu avem niciun control asupra a ceea ce se află în exteriorul nostru, iar când fericirea noastră este dependentă de lucruri din lumea exterioară, viaţa ei va fi scurtă.

Totuşi, ceea ce putem controla, este ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Deţinem controlul asupra modului cum acţionăm, cum trăim şi cum alegem să răspundem situaţiilor. Atunci când acţionăm, răspundem şi trăim într-o manieră care se află în aliniament cu mintea noastră, trupul şi sufletul, ne găsim fericirea şi mulţumirea pe care le-am căutat. Cu o practică a meditaţiei consistentă, abilitatea noastră de a exersa acest control devine şi mai puternică, iar mintea noastră înclină tot mai mult să ne lase să ne aşezăm pe scaunul şoferului. Acest lucru ne permite liniştea de a cultiva o înţelegere mai deplină a noastră înşine şi a lumii.

VIAŢA TRĂITĂ CONŞTIENT

            Prin meditaţie noi ne descoperim un nou nivel al conştienţei, care ne permite să vedem mai multe posibilităţi decât cele cu care deja ne-am obişnuit. Perspectiva noastră se lărgeşte. Începem să ne trezim conştienţa. „Buddha” înseamnă Cel Trezit, şi eu cred că atunci când Buddha a vorbit despre „viaţa trăită conştient” a vrut să spună următoarele: să ştim că suntem vii, că suntem atenţi şi conştienţi în ce priveşte deciziile pe care le luăm şi că nu trecem pur şi simplu prin obiceiurile condiţionate din viaţa noastră, întrebându-ne din când în când Chiar am făcut asta? Cum de s-a întâmplat? Cum de am ajuns în situaţia asta? Să trăieşti conştient înseamnă să ştii că în orice moment facem alegeri şi existăm în clipa prezentă. Suntem total focusaţi pe a exista aici şi acum.

            Când trecem prin viaţă fără să observăm conştient şi operăm pe pilot automat, ne retragem în spatele conceptelor de gen „corect şi greşit” sau „cinstit şi necinstit”. De fapt, suntem atât de subjugaţi de aceste concepte în ziua de astăzi încât uităm că ele depind integral de puncte de vedere individuale. Bineînţeles că nu vorbesc aici de marile dezbateri şi probleme cu care se confruntă lumea astăzi, care necesită discuţii separate. Vorbesc despre lucrurile mărunte şi manevrabile din viaţa noastră cotidiană: percepţiile şi aşteptările noastre individuale referitoare la cum ar trebui să acţioneze oamenii şi cum ar trebui să se petreacă lucrurile. William Shakespeare a însumat toate acestea minunat: „Aşteptările sunt rădăcina tuturor suferinţelor.”

            Închide ochii şi cugetă la aceste vorbe câteva clipe. Aşteptările sunt rădăcina tuturor suferinţelor. Uau! Cu toţii avem anumite aşteptări sau altele, nu-i aşa? Şi atunci când aşteptările nu ni se împlinesc, s-ar putea să fim dezamăgiţi, nerăbdători sau iritanţi cu oamenii şi situaţiile din jurul nostru. Aceasta este suferinţă. Aceste lucruri ne provoacă stresul zilnic în vieţile noastre. Mintea noastră ar putea fi atât de ocupată cu ofensa ce ni s-a adus încât uităm să facem un pas înapoi, să respirăm şi să ne accesăm sursa interioară a răbdării şi a compasiunii, unde putem să vedem mai bine realitatea situaţiei.

            Bineînţeles, cred că este perfect normal să avem aşteptări, însă în funcţie de cât de mult le permitem să vină neverificate rezultatul se poate transforma în sentimente negative. Să-ţi povestesc despre una dintre aşteptările mele personale care avea de regulă potenţialul de a-mi „ruina” întreaga zi. Înainte să citeşti, nu uita că lucrurile cu adevărat mărunte pe care le întâlnim într-o zi normală, acestea sunt cele care ne pot prinde cu garda jos. Exemplul meu este despre o supărare foarte măruntă de a nu mi se fi împlinit aşteptarea.

La ieşirea din zona unde locuiesc există un semafor. Sunt două benzi acolo: una care virează la stânga sau ţine drept şi una care virează la dreapta. Când mă apropii de acest semafor, de regulă vreau să fac dreapta, dar de obicei acolo e o maşină, pe banda „mea”, care doreşte să o ia înainte. Răspunsul meu condiţionat este să mă enervez şi să îmi pierd răbdarea la adresa persoanei din maşina din faţa mea. Aş putea să încep să gândesc: Nu-şi dă oare seama că eu am verde intermediar şi că aş putea trece dacă el nu s-ar fi aşezat pe banda greşită? Pe scurt, mă aştept ca şoferii să respecte regulile de circulaţie. Atunci când nu o fac, pot opta pentru a mă enerva, ceea ce ar da un ton negativ întregii mele zile apoi. Dar cu recunoştinţă şi cu încetul, începându-mi ziua meditând în linişte, mi-am antrenat mintea să se oprească şi să realizeze că îmi stă în putere să aleg. Respir adânc pentru a mă conecta cu interiorul şi mă simt pe loc mai plină de răbdare şi mai liniştită, fiind capabilă să permit sentimentului stresant să plece. Atunci când sunt tolerantă, sunt în stare să văd lucrurile dintr-o perspectivă diferită: nu este o situaţie de viaţă şi de moarte, nu deţin niciun control asupra celorlalţi, iar dacă aştept câteva minute în plus nu înseamnă că e sfârşitul lumii.

Toleranţa înseamnă să-ţi doreşti şi să poţi să-ţi suprimi agitaţia sau supărarea atunci când te confrunţi cu o întârziere şi să-ţi păstrezi capul limpede când te confrunţi cu opoziţie sau dificultăţi. De aceea micile iritări din viaţa zilnică sunt perfecte pentru a practica toleranţa. Atunci când nu avem răbdare, când mintea noastră ajunge să fie atât de prinsă cu felul în care ar trebui să fie lucrurile şi oamenii, renunţăm la puterea pe care o avem de a fi prezenţi în viaţă, aşa cum este ea în acel moment. Atunci când suntem furioşi, agitaţi, iritaţi, stresaţi sau frustraţi, pur şi simplu nu avem capacitatea de a răspunde evenimentelor şi celorlalţi oameni cu capul limpede.

Din fericire, prin practicarea regulată a meditaţiei învăţăm ce înseamnă răbdare şi toleranţă, antrenându-ne mintea să rămână tăcută; astfel devenim mai atenţi şi mai dispuşi să acceptăm lucrurile aşa cum sunt. Încetul cu încetul ajungem să fim capabili să renunţăm la aşteptări, mai ales la cele mici şi iritante din viaţa noastră care par să ducă cu ele multă importanţă şi o mare greutate.

Atunci când suntem mai atenţi şi mai toleranţi, aşteptările noastre devin preferinţe. Este pur şi simplu o chestiune de adaptare a vocabularului. Prefer să mi se întâmple asta în loc să mă aştept la asta. Această schimbare subtilă în limbaj reduce acel sentiment de îndreptăţire. În loc să-ţi doreşti sau să ai nevoie de ceva, doar îl preferi. Când nu ai ceva ce preferi să ai nu-ţi zburleşte penele atât de tare ca atunci când nu capeţi ceva ce-ţi doreşti, ai nevoie sau te aştepţi să ai. Manifestăm mai multă toleranţă faţă de lucrurile care nu ni se potrivesc. Dacă preferinţele noastre sfârşesc prin a ni se întâmpla, cu atât mai mult suntem recunoscători. Şi dacă nu, putem accepta aceasta cu graţie.

Pentru a putea ajunge la această acceptare, putem găsi toleranţa în tăcerea meditaţiei. Sri Swami Satchidananda a spus în The Yoga Sutras of Patanjali: „Pentru a-l înţelege pe acel veşnic împăcat care eşti Tu, mintea trebuie să tacă; altfel se pare că distrage adevărul de la calea sa.” Adevărul rezidă în acceptarea noastră; fericirea şi pacea noastră rezidă în Adevăr.

BENEFICIILE MEDITAŢIEI ASUPRA SĂNĂTĂŢII ŞI STĂRII DE BINE

            Meditaţia este o tehnică acceptată de relaxare ce-şi propune să te aducă în starea de „răspuns al relaxării” – o stare în acre respiraţie încetineşte, tensiunea arterială şi consumul de oxigen scad şi este posibil să se experimenteze o senzaţie mai puternică de bine, conform definiţiei Centrului Naţional pentru Medicină Complementară şi Alternativă[4]. Conform Clinicii Mayo, „Tehnicile de relaxare te pot ajuta să faci faţă stresului cotidian şi stresului legat de diferite probleme de sănătate, cum ar fi cancerul şi durerile... Practicarea tehnicilor de relaxare poate reduce simptomele de stres încetinind ritmul cardiac, reducând tensiunea arterială, încetinind ritmul respiraţiei, mărind aportul de sânge către muşchii importanţi, reducând tensiunea musculară şi durerea cronică, îmbunătăţind concentrarea, reducând furia şi frustrarea şi susţinând încrederea în sine pentru a face faţă mai bine problemelor.[5]

            Cred că putem spune că meditaţia este la fel de benefică pentru sănătatea noastră fizică pe cât este pentru starea noastră de bine mentală şi spirituală. Găsesc că este fascinant să citesc despre cercetările ştiinţifice asupra meditaţiei. Multe dintre acestea se concentrează asupra schimbărilor neurologice care au loc în creier în timpul sau drept rezultat al practicării regulate a meditaţiei. Un studiu, publicat în jurnalul ştiinţific Brain Research Bulletin[6] şi preluat de MITnews, a descoperit că cei care au meditat timp de opt săptămâni „erau mai capabili să-şi controleze un anume tip de unde cerebrale pe nume fluxul alfa... un model de activitate care se crede că minimizează distragerile, că diminuează potenţialii stimuli de a capta atenţia.”[7] Iar acesta este unul din scopurile majore ale meditaţiei: să fii mai puţin distras şi mai mult prezent în viaţa de zi cu zi, nu-i aşa?

            În Jurnalul Canadian de Psihiatrie, Dr. John L. Craven scrie: „În cadrul unor studii controlate s-a observat o reducere a anxietăţii la persoanele care meditează. Mai multe afecţiuni care aveau legătură cu stresul au suferit o îmbunătăţire a stării în timpul sesiunilor clinice de meditaţie, afecţiuni ce includ hipertensiunea, insomnia, astmul, durerea cronică, anxietatea, fobia.”[8] Meditaţia lasă corpul să se relaxeze. Se spune că o oră de concentrare completă în cadrul meditaţiei echivalează cu patru ore de somn. După meditaţie, forţa, vitalitatea şi energia ne sunt reînnoite.

            Cu cât sapă mai mult ştiinţa în domeniul meditaţiei, cu atât devine această practică mai dominantă. Când am început eu să meditez în anii 1980, prietenii mei credeau că eram un pic „sărită”, dar până în 2007, chiar şi Google a implementat un curs pentru angajaţii săi care practicau meditaţia. Acest program, care a fost dezvoltat de renumitul Chade-Meng Tan, este acum subiectul cărţii Search Inside Yourself: The Unexpected Path to Achieving Success, Happiness (and World Peace).[9]

            Universităţile şi centrele medicale din lume oferă cursuri de meditaţie studenţilor şi pacienţilor şi chiar includ practica meditaţiei în schemele lor de tratament. Spitalul Duke University de exemplu, predă meditaţia conştientă pacienţilor lor cardiaci pentru a-i ajuta în managementul stresului. Conform DuheHealth.org: „Meditaţia conştientă înseamnă să te muţi pe frecvenţa prezentului şi a sentimentelor sale acompaniatoare. Astfel vei putea fi conştient de gândurile şi emoţiile tale fără ca acestea să te copleşească.”[10]

            În vreme ce putem fi conştienţi de beneficiile practicării meditaţiei asupra noastră, putem de asemenea să fim siguri că ceea ce facem face bine sănătăţii noastre. Cu atât de mulţi experţi în sănătate care recunosc beneficiile relaxării şi meditaţiei este şi mai rezonabil să ne oprim pentru o vreme în fiecare zi şi să permitem corpului nostru să respire şi să încetinească ritmul – de-adevăratelea. Acesta este un testament al învăţăturii mele de bază: Trezeşte-te şi OPREŞTE-TE în loc de Trezeşte-te şi PORNEŞTE!

Bucură-te de beneficiile meditaţiei

            Atunci când medităm regulat folosind o tehnică ce ni se potriveşte, vom începe să observăm o transformare interioară care aduce cu sine multe efecte benefice pe care le putem resimţi de-a lungul zilei. Vom şti că meditaţia noastră a funcţionat atunci când îi vom vedea efectele în viaţa noastră de zi cu zi. Începem să trăim viaţa pe care ne-am dorit-o dintotdeauna să o trăim. Practicarea regulată a meditaţiei ne ajută în următoarele:

            ☺ îmbunătăţirea capacităţii de concentrare

            ☺ o relaxare mai profundă şi eliberare de stres

            ☺ încetinirea ritmului respiraţiei

            ☺ lărgirea perspectivei personale

            ☺ centrarea mai temeinică în moment pe parcursul zilei

            ☺ calmarea minţii şi reducerea pălăvrăgelii minţii

            ☺ îmbunătăţirea abilităţii noastre de a lăsa lucrurile să treacă

            ☺ sporirea gândurilor conştiente, ceea ce ne permite să reducem efectele celor negative

            ☺ reducerea sentimentelor de nelinişte

            ☺ accesul la sinele nostru cel mai profund

            ☺ cultivarea conştientizării profunde că suntem cu toţii conectaţi, că suntem cu toţii una

Gânduri de despărţire

            Meditaţia ne ajută să ne calmăm mintea astfel încât să putem să ne interiorizăm şi să auzim „şoaptele inimii noastre”. Atunci când ne începem ziua în linişte putem mai uşor să ne conectăm cu călăuzirea noastră interioară şi centrul păcii. Prin intermediul meditaţiei de dimineaţă, ne aliniem sufletul, mintea şi trupul cu intenţia de a celebra ziua pe care o trăim centraţi şi ancoraţi în cine suntem cu adevărat. Suntem fiinţe umane, bineînţeles, aşa că avem nevoie de mici împunsături care să ne aducă aminte să menţinem cursul cât mai mult timp cu putinţă. Aici intervine următorul pas al Practicii: Trăirea Prezentului.

Seminţe de luat cu sine

SĂMÂNŢA 1             Fiecare zi e un dar.

SĂMÂNŢA 2            Meditaţia de dimineaţă ne ajută să ne interiorizăm şi să accesăm un loc care ne calmează, ne centrează şi ne dă putere.

SĂMÂNŢA 3            Esenţa meditaţiei este practica, şi nu rezultatul.

SĂMÂNŢA 4            Viaţa este absolut imprevizibilă. Putem să ne facem planuri şi să dăm tot ce putem mai bun din noi, dar în final nu avem niciun control asupra rezultatului.

SĂMÂNŢA 5            Starea de pace şi conştienţă dobândită prin meditaţie ne arată în viaţa de zi cu zi când suntem toleranţi în loc să fim nervoşi, iubitori în loc de lipsiţi de amabilitate şi compătimitori în loc de critici.

A apărut în: 2015-07