Problema mea cu carnea - Rip Esselstyn, carte

1

Proteina animală este foarte nesănătoasă

Argumentul clasic de rezervă al consumatorilor de carne şi al adepţilor mustăţii de lapte este că o ali­mentaţie bazată pe plante te va face bolnav – şi te va face să nu arăţi bine. Ei insistă de asemenea că toată acea pro­teină animală îi ajută să se apere de gripă şi îi protejează împotriva infarctului, accidentului vascular cerebral şi cancerului, nu?

Ei bine, aceşti oameni nu se pot înşela mai rău. Nu alimentele de origine vegetală te vor îmbolnăvi, ci carnea şi carnea lichidă (lactatele) sunt cele care conduc la boală şi moarte. Să reţinem: dacă hrana ta a avut o faţă sau o mamă (sau provine de la o fiinţă care a avut), atunci conţine automat cantităţi variabile de colesterol, grăsimi saturate şi proteină animală, iar toate acestea vor înfunda vasele de sânge, vor forma plăci şi vor creşte enorm nive­lul de colesterol din organism. Aceste substanţe sunt materiile prime ale bolilor cronice care decimează socie­tăţile vestice.

Sunteţi surprinşi? Oamenii au devenit atât de obişnu­iţi cu afecţiunile cronice, încât ei pur şi simplu presupun că bolile cardiovasculare sunt precum ridurile – obliga­toriu să aibă loc la un moment dat şi parte naturală din procesul de îmbătrânire. Ele au devenit foarte comune. Să ne uităm numai la explozia din vânzările medicamente­lor pentru colesterol şi tensiune arterială din ultimii ani; medicii şi farmaciile le prescriu şi le vând de parcă ar fi bomboane.

Conform Harvard Health Letter, în anul 2011, peste 32 de milioane de americani luau medicamente statine din cauza nivelului ridicat de colesterol. Iar un raport din anul 2010 al Centrului de Control al Bolilor (Center for Disease Control – CDC) a subliniat că aproape jumătate din toţi americanii folosesc un tip sau altul de medica­ment în mod regulat.

În ciuda încercărilor noastre de a alunga stările mizere de sănătate prin medicamente, oamenii sunt mai bolnavi ca niciodată. Conform CDC, în anul 2005, 133 de mili­oane de americani – circa un adult din doi – suferea de măcar o afecţiune cronică. Iar procentajul americanilor de vârstă medie care suferă de trei sau mai multe afecţiuni aproape s-a dublat în ultimii 15 ani.

Se pare că toate acele medicamente nu fac o treabă prea bună. Şi nu este nicio surpriză. Medicamentele – fie că vorbim de statine pentru colesterol, de substanţe beta-blocante pentru hipertensiune arterială, glucofage pentru glicemie sau acetaminofen pentru inflamaţii – nu fac absolut nimic pentru a se adresa cauzei fundamentale a problemelor pe care se presupune că le-ar trata.

Medicii care le recomandă au o abordare mioapă, adresându-se doar simptomelor bolilor, dându-le oame­nilor o falsă imagine de siguranţă pentru ca statisticile să arate bine. Dar adevărul este că toate aceste afecţiuni pot rezulta din alegerile noastre alimentare. Punct. Aşa că spuneţi-le acestor consumatori de carne să nu se mai gândească că ei sunt excepţii de la regulă!

Aici intervin anumiţi oameni, spunând: „Dar afecţiu­nile cronice de tipul bolilor cardiovasculare sau canceru­lui sunt ereditare! Dacă bunicii noştri au avut probleme de inimă, vom avea şi noi, nu?”

Nu neapărat. O astfel de persoană a fost Mickey Mantle. Poate cel mai bun „hitter” din istoria baseballului, el jura că nu va trăi peste vârsta de 50 de ani deoarece majoritatea bărbaţilor din familia sa muriseră din cauza bolii Hodgkin (un cancer al ţesutului limfatic). Astfel că nu a avut grijă de el, a băut mult şi a mâncat nesănătos, iar în final a murit la 63 de ani, nu de cancer, ci de ciroză hepatică, indusă de alcool (nu a avut boala Hodgkin). Puţin înainte de a muri, a spus: „Dacă aș fi știut că voi trăi atât, aş fi avut mult mai multă grijă de mine.”

Multe dintre bolile care ne încetinesc, ne slăbesc oasele şi ne sufocă inima sunt complet evitabile (indi­ferent dacă strămoşii noştri le-au avut sau nu), dar nu prin medicamente. Presiunea ta arterială nu trebuie să fie ridicată, oasele tale nu trebuie să se sfărâme, iar arterele tale nu trebuie să se înfunde! Majoritatea bolilor cronice, indiferent de numărul mutaţiilor nedorite de cromozomi pe care le putem avea, pot fi evitate prin controlul ali­mentelor pe care le introducem în organism.

Să nu uităm că National Heart, Lung and Blood Institute a completat recent un studiu întins pe un interval de 10 ani, concluzionând că aproximativ toţi bărbaţii de peste 60 de ani şi toate femeile de peste 70 de ani crescuţi şi crescute pe alimentaţia clasică bazată pe produse de origine animală suferă deja de boala car­diovasculară şi trebuie trataţi. Încă şi mai înfricoşător: în circa 50% din atacurile de cord, primul simptom este moartea instantanee.

Ce se află la baza acestei afecţiuni teribile? Placa de aterom. Aceasta este un depozit gras şi lipicios care se acu­mulează în diferite părţi din corp, inclusiv în interiorul arterelor (vasele sanguine care transportă sângele de la inimă). În timp, placa devine din ce în ce mai lipicioasă, plină de grăsime şi problematică, şi atât de groasă încât blochează grav fluxul sanguin. Dacă nu este tratată – sau mai rău, dacă alimentaţia nesănătoasă care a cauzat-o în primă instanţă persistă – arterele se înfundă complet, iar rezultatul este un infarct.

Chiar dacă medicamentele care subţiază sângele pot creşte fluxul acestuia, iar nitroglicerina poate dilata tem­porar arterele pentru a preveni moartea, furculiţa este de fapt singurul instrument care poate produce regresul plăcii de aterom din organism.

În mod surprinzător, blocajul arterial cauzează mai puţin de 10% din atacurile de cord. Cauza celorlalte 90% sunt plăcile de gel, similare unor pustule mici care se află pe peretele arterial. Când una dintre ele plesneşte, se for­mează un cheag sanguin. Consecinţa este sistarea fluxu­lui sanguin către inimă. Au!

În acest fel a murit prezentatorul de ştiri Tim Russert. Avea niveluri perfecte de colesterol şi tensiune arterială (parţial datorită cantităţilor gigantice de medicamente pe care le lua la ordinea zilei). În plus, doctorii săi îi dăduseră recent aviz favorabil de sănătate. Cu toate acestea, două săptămâni mai târziu, o placă de gel a explodat în orga­nismul său.

Din nefericire, el nu a fost o excepţie de la regulă. Acest lucru se întâmplă peste tot, zi de zi. Iar aspectul nebunesc, nebunesc, nebunesc de tot este că statinele pe care peste 32 de milioane de americani le iau zilnic nu realizează nimic (zero, nada) pentru a perveni ruperea plăcilor de gel.

Dacă privim atent la NNT (iniţialele de la „numbers needed to treat” – nota traducătorului), adică cifrele care trebuie tratate, în cazul oamenilor care folosesc un anumit medicament pentru a obţine un rezultat pozitiv, vom vedea că din 100 de oameni care iau statine, doar 1 este ajutat. 100 la 1! Este un record nemaipomenit de slab. Unicul subgrup de persoane care beneficiază modest de pe urma administrării de statine este cel format din cei care au înregistrat un eveniment cardiovascular anterior.

Astfel că dacă medicul dumneavoastră este onest, vă va comunica aceste statistici înainte de a vă prescrie medi­camente statine. El sau ea trebuie să vă anunţe de ase­menea în legătură cu multitudinea de efecte adverse ale acestora, printre care se numără oboseala, durerile mus­culare, depresia, migrenele, dificultăţile de somn, infla­maţiile, ameţeala, somnolenţa, greaţa, senzaţia de vomă şi vărsăturile, crampele şi durerile abdominale, balonarea şi/sau gazele, diareea, constipaţia, iritaţiile, impotenţa, diabetul şi problemele cognitive de tipul confuziei sau amneziei – pentru a numi câteva.

Fumătorii nu îşi recapătă sănătatea pulmonară schim­bând ţigările cu trabucurile; pentru ca plămânii lor să se regenereze, este necesar să renunţe de tot la fumat. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul arterelor. Administrarea de pastile însoţită de continuarea consumului de carne nu vă va ajuta.

Tatăl meu, chirurg şi expert în bolile cardiovasculare1, este convins că oamenii au capacitatea profundă de a dis­truge aceste plăci de gel doar cu ajutorul furculiţei – mân­când alimente vegetariene cât mai nerafinate – într-un interval de circa trei săptămâni. Încercaţi: trei săptămâni pentru a deveni imuni împotriva bolilor de inimă!

În consecinţă, dacă vreţi să străluciţi de sănătate, lăsaţi în urmă produsele de origine animală şi aduceţi-le pe cele de origine vegetală. În fond, cea mai mare organizaţie de profesionişti în domeniul nutriţiei din SUA, Academia de Nutriţie şi Dietetică (Academy of Nutrition and Dietetics – AND) spune că „alimentaţiile vegetariene şi vegane corespunzătoare sunt sănătoase, adecvate nutriţional şi oferă beneficii pentru sănătate în prevenţia şi tratamentul anumitor boli”. De asemenea, un raport din anul 2009 al AND a subliat că persoanele care consumă o alimentaţie vegetariană, lipsită sau cu niveluri minime de colesterol şi grăsimi saturate, „prezintă un indice de masă corporală mai scăzut şi rate totale mai mici ale cancerului”.

În traducere, plantele reprezintă bomba, dacă vrei să fii sănătos şi să previi bolile! Aşa că de ce să nu te iubeşti la maxim eliminând roşul2 şi încluzând verdele?

În plus faţă de stoparea acumulării de placă, o alimen­taţie vegetariană poate chiar să inverseze total procesul bolii cardiovasculare. Într-un studiu revelator, medicul Dean Ornish de la Institutul de Medicină Preventivă (Preventative Medicine Research Institute) din California a lucrat cu 48 de pacienţi care sufereau de boală avansată de inimă. 20 dintre participanţi au continuat să consume alimentaţia tipic vestică, bogată în produse de origine animală, în timp ce ceilalţi 28 au adoptat o alimentaţie vegană, coroborată cu câteva exerciţii simple de plimbare şi stretching.

Rezultatele? Un procent uimitor de 82% dintre par­ticipanţii grupului care s-a hrănit vegetarian a obţinut o reducere semnificativă în blocajul arterial. Şi într-un caz dramatic, Werner Hebenstreit, un om de afaceri de 75 de ani, şi-a îmbunăţit atât de mult starea de sănătate încât a fost capabil de excursii la 2.500 m altitudine timp de şase ore în munţii Grand Tetons. Înainte de a adopta ali­mentaţia vegetariană, nu putea traversa strada fără a avea dureri în piept.

În acelaşi timp, dintre consumatorii de carne care au continuat cu alimentaţia tipică, niciunul nu a obţinut îmbunătăţiri, iar în majoritatea cazurilor blocajele lor arteriale s-au agravat.

Sunteţi încă sceptici? Să analizăm povestea unui bărbat pe nume Bill. El a crescut în zona de sud, mân­când dieta tradiţională cu produse de origine animală şi fiind atras de hamburgeri, pui şi cartofi prăjiţi. Era cunos­cut faptul că mergea la McDonalds în timpul sesiunii sale săptămânale de jogging. Iar anii de carne şi prăjeli şi-au spus cuvântul şi în anul 2004, Bill a fost supus unei inter­venţii chirurgicale de cvadruplu bypass coronarian.

În anul 2010, doctorii i-au implantat tuburi în artera coronariană nativă, după ce unul dintre bypass-uri a eşuat (frecvenţa eşecului procedurii de bypass pe un interval de până la 1,5 ani este destul de ridicată, conform unui arti­col din 2009 din New England Journal of Medicine. În circa 50% din cazuri, vena luată din piciorul pacientului şi utilizată pentru a penetra artera blocată se va închide într-un interval de 12-18 luni).

Fiica lui Bill era supărată, astfel că i-a cerut tatălui său să îşi îmbunătăţească starea de sănătate înainte de nunta sa, programată mai târziu în acel an. Aşa că Bill a început să studieze literatura de specialitate şi, inspirat de succe­sul tatălui meu (care în urma a 25 de ani de cercetare a reuşit să învingă boala de inimă în cazul a sute de paci­enţi la clinica din Cleveland) şi de munca doctorilor Dean Ornish şi T. Colin Campbell4, şi-a schimbat alimentaţia, plonjând în marea de alimente vegetariene puternice! În final, Bill a şi slăbit 12 kilograme şi şi-a condus fiica la altar la scurt timp după.

Poate aţi auzit de Bill. A fost cel de-al 42-lea preşe­dinte al SUA. Deci urmaţi exemplul preşedintelui Clinton care, recent, a declarat unui reporter: „Alimentaţia mea este una vegetariană, compusă din leguminoase5, fructe şi legume… Vreau să fiu unul dintre cei 82% dintre oamenii care îşi înving boala de inimă.”

2

Plantele sunt abundente în proteine

Acum câtva timp, pe când eram încă pompier, am primit un apel de urgenţă, pentru a ridica o femeie de aproape 300 de kilograme, pe care am luat-o din camera ei şi am transportat-o în ambulanţă. Când am ajuns în dormitorul său, l-am găsit plin de cutii de pizza, amblaje goale de pui prăjit şi duzini de cutii de suc – toate dovezile de care aveam nevoie pentru a ne da seama că suferea de obezitate morbidă. În timp ce 8 dintre noi gemeam, mor­măiam şi ne chinuiam să o ridicăm, i-am sugerat în mod politicos să îţi reducă consumul de produse procesate şi să îl crească pe cel de alimente de origine vegetală, cât mai nerafinate şi proaspete. S-a uitat la mine uimită, după care m-a întrebat: „Dar de unde îmi iau proteinele?”

Consumatorii de carne aruncă multe vorbe false către noi, dar poate cea mai comună este aceasta: că nu poţi obţine destule proteine dacă mănânci plante.

Vă roooooog! Opriţi aceste absurdităţi! Nu există defi­cienţă de proteine în SUA. Cam de câţi oameni aţi auzit care să fie spitalizaţi din cauza lipsei de proteine? Zero! Dar de câţi oameni aţi auzit care să fie spitalizaţi din cauza bolilor cardiovasculare, cancerului, diabetului sau proble­melor de supraponderalitate? Probabil că de foarte mulţi.

De fapt, majoritatea oamenilor sunt într-o stare de exces proteic – şi nu este de mirare. Trăim într-o ţară care este îndrăgostită până peste cap de orice miroase a prote­ine. Am fost atât de legaţi la ochi şi înşelaţi de către indus­triile de carne, lactate şi ouă încât mulţi oameni, inclusiv medici şi nutriţionişti cu intenţii bune, dar greşit infor­maţi, nu au nici cea mai mică idee despre faptul că cele mai bune şi sănătoase surse de proteine sunt plantele integrale.

Da, plantele! Deci aşezaţi-vă, pentru că acum vom vorbi serios despre proteine.

Să începem cu o analogie. Dacă respiraţi aer, sun­teţi destul de siguri că primiţi destul oxigen. Aerul este compus din 21% oxigen şi 79% azot – dar sunteţi încre­zători că respiraţi suficient oxigen. Atât timp cât plămânii voştri primesc aer, sunteţi fericiţi şi în stare bună.

Acum să ne gândim la hrană şi proteine. Dacă mân­caţi hrană, nu contează ce fel de alimente consumaţi – atât timp cât există suficiente calorii, puteţi fi siguri că primiţi de asemenea destule proteine. Da, acestea sunt importante şi sunt cea mai abundentă substanţă din orga­nism, după apă – dar acest lucru nu înseamnă că dacă mâncaţi mai multe, este mai bine.

Multe autorităţi, printre care şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, recomandă ca aproximativ 10% din caloriile totale din alimentaţia omului să fie sub formă de prote­ine. Aspectul nebunesc este că cei mai mulţi dintre noi primesc mult mai mult decât au nevoie, atât proteine cât şi calorii.

Adiţional, fiindcă mulţi oameni consumă atât de multă carne şi atât de puţine alimente vegetariene, majo­ritatea proteinelor cu care corpul are de-a face vin din surse nesănătoase, sub formă de proteine de origine ani­mală. Acestea sunt dăunătoare pentru oase, creează infla­maţii în organism, cresc riscul de dezvoltare tumorală, ridică nivelurile de colesterol şi suprasolicită rinichii şi ficatul.

În cazul persoanelor sănătoase, Organizaţia Mondială a Sănătăţii propune următoarea formulă de calcul al nece­sarului zilnic de proteine:

0,8 grame x greutatea ideală în kg = grame nece­sare de proteine

Astfel că un tip de 87 de kilograme ca mine are nevoie de circa 64 de grame de proteine pe zi. Este simplu!

Aşa că, în loc de a ne baza pe o proteină de mâna a treia, de ce să nu mergem la sursa de bază, adică plan­tele vindecătoare şi sănătoase? Să analizăm cantităţile de proteine aflate în alimentele vegetariene, ca să fiţi liniş­tiţi că primiţi cantitatea necesară de proteine, prin con­sumul lor.

25% din caloriile din legumele obişnuite vin din pro­teine – iar multe legume cu frunze verzi ajung până la 50%! Leguminoasele conţin în medie 25% proteine – iar soia, circa 40%. Cerealele uzuale conţin 12% proteine, iar quinoa 18%. Şi până şi fructele conţin peste 5% proteine, cu lămâile ajungând la 15%. Aşa că luaţi nişte lămâi şi faceţi o limonadă!

Iată o listă a câtorva fructe şi conţinutul lor în pro­teine, conform bazei de date a USDA:

• Portocale (1 medie): 7,4%

• Căpşune (1cană): 8,3%

• Kiwi (1 mediu): 7,5%

• Măr (1 mediu): 2%

• Ananas (1 cană): 4,3%

• Piersică (1 medie): 9,3%

• Banană (1 medie): 4,9%

După cum se poate observa, teoretic poţi să locuieşti în Fiji şi să mănânci doar fructe, şi tot nu eşti supus ris­cului unui deficit de proteine! (totuşi această variantă nu este recomandabilă).

De fapt, deficitul de proteine este atât de rar, încât nu am găsit nici măcar o persoană care să cunoască denu­mirea respectivei stări. Nici măcar una. Care este această denumire? Răspunsul va fi dat în următoarele pagini.

Singurele două cazuri în care poţi avea probleme sunt (1) consumul unui număr insuficient de calorii pentru menţinerea unei greutăţi corporale normale şi (2) consu­mul aproape exclusiv de produse foarte rafinate (chipsuri, gogoşi etc.). Dacă te hrăneşti cu o alimentaţie vegetariană cât mai neprocesată, nu ai nicio problemă!

Un Flash despre proteine

Cu toţii ştim că fără proteine nu putem supravieţui. Dar natura este inteligentă, şi a conceput fiinţa umană într-un mod care ne asigură supravieţuirea chiar dacă am obţine doar foarte puţine proteine din hrană. De ce? Datorită unui proces care are loc în organismul nostru numit „reciclare pro­teică”. Conform lucrării clasice Nutrition (Insel, Ross, ediţia a 4-a, 2012), celulele din corp sintetizează şi metabolizează în mod constant proteine, obţinând aminoacizi, dintre care o parte este folosită pentru sinteza de proteine. Din circa 300 de grame de proteine sintetizate zilnic de către organism, 200 de grame provin din aceşti aminoacizi reciclaţi. Acest ciclu are loc în fiecare zi din viaţa noastră, în mod automat. Astfel că data viitoare când cineva vă întreabă de unde vă luaţi majoritatea proteinelor, răspundeţi-le direct: din propriile ţesuturi!

3

Proteinele vegetale sunt absolut complete

A doua mare şi răspândită concepţie eronată legată de proteine este cea care afirmă că proteinele vegetale nu ar fi „complete”.

Pe lângă faptul că afirmaţia nu este bazată pe nicio dovadă, nu este nici măcar o afirmaţie inteligentă. Este un fals construit pe o cercetare depăşită, care a fost inco­rectă încă de la început. Aşa că atunci când cineva aduce vorba despre acest mit într-o conversaţie, trageţi aer în piept şi pregătiţi-vă pentru o replică puternică.

Dar mai întâi, să vedem care este definiţia proteinelor. Ele sunt formate din nutrienţi alcătuiţi din unul sau mai multe lanţuri de aminoacizi, care sunt esenţiali pentru structura, funcţionarea şi reglarea fiecărei celule din corp. Proteinele sunt cea mai abundentă substanţă din corp, în afară de apă.

Denumirea proteinelor este prima sursă de dezinfor­mare. Fiecare lanţ de proteine conţine 20 de aminoacizi, dintre care 8 (numiţi „esenţiali”) pot fi obţinuţi numai din hrană. Alimentele care conţin toţi cei 8 aminoacizi esenţiali sunt cunoscute drept „proteine complete”. Acestea curprind tipuri variate de carne, ouă, lactate, cereale, legume, fructe, leguminoase, seminţe şi nuci. Da, exact: cereale, legume, fructe, leguminoase, seminţe şi nuci! Alimentele despre care aţi auzit uneori că ar fi „pro­teine incomplete” nu sunt deloc incomplete! De fapt, sin­gura proteină incompletă din hrană provine dintr-o sursă de origine animală: gelatina.

Unii oameni cred că este necesar să combine anumite alimente vegetale pentru a crea proteine „complete”. Această credinţă, numită „combinare proteică”, a fost lansată de o teorie din bestsellerul anului 1971, Diet for a Small Planet, lucrare scrisă de Frances Moore Lappe. A devenit rapid unul dintre cele mai mari mituri din dome­niul nutriţiei. Un deceniu mai târziu, Lappe însăşi şi-a corectat poziţia într-o ediţie nouă a aceleiaşi cărţi: „În combaterea mitului care spune că singura modalitate de a obţine proteine este carnea, am pus bazele altui mit. Am dat impresia că pentru a obţine o cantitate suficientă de proteine fără a consuma carne, ar fi necesară o aten­ţie considerabilă în alegerea alimentelor. În realitate este mult mai uşor decât am crezut atunci.”

La acel moment, răul fusese deja făcut, dar organi­zaţiile influente din sectorul alimentaţiei au început de asemenea să îşi corecteze poziţiile. De exemplu, în anul 1988, Academia de Nutriţie şi Dietetică a făcut acest lucru. Cea mai recentă declaraţie a acestei organizaţii asupra ali­mentaţiei vegetariene susţine dovezile anterioare:

„Proteinele din plante acoperă necesarul de proteine, pe fundalul consumului suficient de calorii şi a unei varietăţi în alimentaţie. Cercetările indică faptul că con­sumul alimentelor vegetale furnizează toţi aminoacizii esenţiali şi asigură o retenţie adecvată de nitrogen. Astfel, nu este necesară combinarea proteinelor la aceeaşi masă.”

În traducere: Nicio grijă! Puteţi consuma alimentaţia vegetariană şi obţine toate proteinele de care aveţi nevoie.

Situaţia se prezintă astfel: atât proteinele de origine vegetală, cât şi cele de origine animală sunt complete. Diferenţa apare în compoziţia şi proporţia aminoacizi­lor: proteina animală prezintă exces de aminoacizi care conţin sulf, care pot fi dăunători.

Prin contrast, proteinele vegetale prezintă o compozi­ţie mai sănătoasă şi un echilibru al aminoacizilor esenţi­ali, caracteristici care au fost alese de natură într-un mod care ne apără inerent de inflamaţii şi de dezvoltări tumo­rale. În plus, plantele aduc beneficii esenţiale precum fibrele, fitonutrienţii şi antioxidanţii, toate acestea fiind inexistente în carne.

Data viitoare când cineva vă va interoga despre „peri­colele” alimentaţiei vegetariene care conţine proteine „incomplete”, informaţi respectiva persoană că sursa de bază a proteinelor sunt P.L.A.N.T.E.L.E!

Pag. 9 – 24