Protocolul Wahls - Terry Wahls, dr., Eve Adamson, carte

Introducere 1

Partea întâi:

ÎNAINTE DE A ÎNCEPE

Capitolul 1 Știința vieții, boala și tu 21

Capitolul 2 Autoimunitatea: Medicina convențională versus cea funcțională 51

Capitolul 3 Pregătirea în plan psihic 75

Partea a doua:

ADAPTAREA ALIMENTAȚIEI PENTRU O MAI BUNÃ SÃNÃTATE CELULARÃ

Capitolul 4 Principiile introductive ale Dietei Wahls 95

Capitolul 5 Aplicarea cu succes a Dietei Wahls 121

Capitolul 6 Wahls Paleo 171

Capitolul 7 Wahls Paleo Plus 217

Partea a Treia:

DINCOLO DE ALIMENTAȚIE

Capitolul 8 Reducerea toxinelor din corp 253

Capitolul 9 Exercițiile fizice și electricitatea 269

Capitolul 10 Ce putem spune despre medicamente, suplimentele alimentare și medicina alternativă? 303

Capitolul 11 Managementul stresului 343

Capitolul 12 Recuperarea 361

Epilog Aici se încheie povestea mea și începe povestea ta 385

Rețete Wahls 388

ANEXE:

Anexa A: Lista completă a alimentelor pentru Protocolul Wahls 423

Anexa B: Tabele pentru compararea datelor nutriționale 441

Mulțumiri 445

Capitolul 1

Știința vieții, boala și tu

Atunci când îți auzi doctorul spunând scleroză multiplă, te întrebi dacă viața ta va mai fi vreodată aceeași. Poate că nu știi exact ce înseamnă aceste cuvinte, dar ai văzut oameni în cărucioare cu rotile care nu par să își mai amintească trecutul, ba chiar abia mai reușesc să se folosească de mâini. Poate că te afli deja în stadiul în care mobilitatea ta se află în declin. Poate că ești deja convins că o revenire nu va mai fi niciodată posibilă pentru tine. Nu în starea în care te afli.

Poate că ai o boală autoimună diferită, precum artrita reumatoidă sau lupusul. Poate că suferi de obezitate sau de alergii foarte severe, de intoleranțe alimentare sau de boala celiacă, de diabet sau de o boală a inimii. Zilele bune de altădată, în care te simțeai bine în pielea ta, par să fi dispărut pentru totdeauna. Corpul tău nu mai funcționează așa cum ar trebui, și nici creierul tău.

Probabil că ai consultat deja un medic, iar acesta ți-a pus un diagnostic. Medicii tratează simptomele, dar nu pot vindeca bolile cronice precum scleroza multiplă, depresia, hipertensiunea, diabetul sau chiar obezitatea. Poate că doctorul tău ți-a prescris o listă de intervenții farmaceutice pentru a-ți ușura simptomele, dar acestea nu au făcut decât să îți exacerbeze și mai tare problema pe termen lung, din cauza efectelor secundare ale medicamentelor și înrăutățirii deficitelor nutriționale asociate cu consumul de medicamente pe termen lung. Medicamentele pentru bolile autoimune nu vindecă boala. Singurul lor scop este să te facă să te simți puțin mai bine, și în cel mai bun caz să îți încetinească progresul bolii. Unele dau rezultate, altele nu.

Poate că ți-ai pierdut deja speranța. Dorința mea este să îți reactivez speranțele.

Această carte este despre speranță. Mesajul meu este cât se poate de direct: nu trebuie să fii o victimă. Boala de care suferi este o realitate, dar există foarte multe lucruri pe care le poți face pentru a-ți încetini, opri și chiar inversa simptomele. Medicamentele nu te pot vindeca de o boială autoimună, dar corpul tău se poate vindeca singur – dacă îi oferi instrumentele necesare.

Boala nu este o condiție simplă de tip cauză-efect, ci o combinație complexă de forțe, în egală măsură genetice și de mediu. Din fericire pentru noi, factorii de mediu sunt mult mai importanți decât cei genetici, iar tu poți face ceva în privința mediului tău chiar începând de astăzi. Stilul de viață pe care îl alegi îți poate repara mecanismele biochimice deteriorate și îți poate restaura vitalitatea. Această veste este extraordinară pentru orice om care suferă de o boală autoimună sau cronică. Tu îți poți schimba viața. Nu doctorul tău. Nu farmacistul tău. Nu cutare sau cutare medicamente. Tu. Puterea stă în mâinile tale.

Dacă o boală cronică este rezultatul unui deficit, medicamentele nu vor rezolva problema. Așa cum sunt convinsă că înțelegi deja, scleroza multiplă nu reprezintă un deficit al medicamentului de ultimă oră Copaxone (prescris ca tratament al sclerozei multiple), la fel cum oboseala nu reprezintă un deficit al unor medicamente precum Provigil sau chiar cafeina (care promovează starea de veghe), iar depresia nu reprezintă un deficit de Prozac (sau orice alt antidepresiv). Nu, aceste probleme nu sunt generate de deficite ale medicamentelor, ci de deficite celulare care conduc la deteriorarea mecanismelor biochimice și a celor de transmisie a semnalelor dintre celule. Dacă privim bolile cronice din această perspectivă, devine evident că ceea ce trebuie să facem este să tratăm deficitele celulare care stau la baza apariției bolilor, și nu doar simptomele (așa cum procedează tratamentele farmaceutice convenționale).

Atât timp cât nu vei înțelege de ce anume are nevoie organismul tău pentru a funcționa și pentru a se vindeca, tu nu vei putea lua deciziile cele mai bune pentru el. Poate că te-ai decis deja să urmezi sfaturile dietetice ale altui specialist, fie pentru a slăbi, fie pentru a-ți recăpăta vitalitatea, sau poate chiar din motive politice, spirituale, etice ori legate de mediu. Atât timp cât nu vei înțelege însă de ce anume are nevoie organismul tău, tu nu vei ști ce sfaturi merită să urmezi și pe care este bine să le eviți. Cu alte cuvinte, nu vei ști ce alimente trebuie să consumi, ce dietă este cea mai adecvată pentru condiția ta medicală și de ce combustibil au nevoie celulele tale pentru a funcționa optim.

Invitația mea este să nu mai crezi tot ceea ce citești și tot ce îți spun alții, ci să înveți câte ceva despre biologie și biochimie, astfel încât să iei singur cele mai bune decizii pentru tine. Dacă dorim să înțelegem nutriția la nivel celular, există foarte multe studii științifice care ne stau la dispoziție. Este adevărat, nu știm nici pe departe totul despre nutriție, dar știm totuși destule pentru a ușura o bună parte din reparațiile biochimice de care avem nevoie. Știința a demonstrat deja că dacă le oferi celulelor tale substanțele de care au nevoie, acestea înfloresc, ba chiar se vindecă. Dacă le privezi însă de substanțele nutritive esențiale de care au nevoie, ele se vor deteriora. Chiar dacă nu vor muri imediat, ele vor începe să dea rateuri în funcționalitatea lor, și acesta este începutul problemelor.

Ca medic și ca om de știință, dar și ca pacientă, eu îmi bazez deciziile legate de sănătatea mea și a altora pe știință. Nu aș cere niciodată cuiva să „mă creadă” pur și simplu. Dorința mea este să înțelegi de ce am conceput Protocolul Wahls așa cum am făcut-o. Dacă nu vei înțelege de ce trebuie să introduci în viața ta schimbările dietetice și ale stilului de viață pe care ți le voi recomanda, este posibil să nu te poți ține de ele. De bună seamă, rezultatele pe care le vei experimenta urmând Protocolul Wahls vorbesc de la sine, dar un pacient bine informat și proactiv este mult mai puțin neputincios decât unul neinformat. Dorința mea este să îți recapeți puterea personală. De aceea, înainte de a începe, respectiv înainte de a-ți spune ce anume trebuie să mănânci, să bei și să faci, haide să vedem ce se întâmplă de fapt în interiorul corpului tău.

Ce anume dă naștere stării de sănătate?

Noi suntem alcătuiți din celule. O celulă este o unitate dintr-o totalitate care reprezintă un organism viu. Unele organisme sunt alcătuite dintr-o singură celulă, precum amibele. Altele, precum corpul uman, sunt alcătuite din trilioane de celule. Celulele au forme și mărimi variate, și fac lucruri diferite, dar în esență reprezintă cărămizile din care este alcătuit corpul nostru.

Relatări ale Luptătorilor Wahls

Primul meu episod asociat cu scleroza multiplă s-a petrecut la vârsta de 33 de ani și a implicat senzații de amorțeală facială și de vertij. În următorii șapte ani am experimentat o oboseală din ce în ce mai mare și o intoleranță la căldură. Am luat Copaxone timp de cinci ani, dar am fost nevoit să renunț la el când nu mi-a mai rămas nici un spațiu injectabil tolerabil pe corp. În următorii opt ani am experimentat un declin al stării de energie, un declin masiv al toleranței la căldură și o amplificare a ceții mentale și a senzației de oboseală. În final, nu am mai reușit să lucrez decât două zile pe săptămână.

Am descoperit accidental Dieta Wahls, după ce am ascultat prelegerea TEDx a dr. Wahls. Am început să aplic dieta în iulie 2012. După doar două săptămâni mi-am sunat fiul și i-am spus că mă simt de parcă aș avea ochelari noi: totul mi se părea mai clar și mai viu. Am experimentat o îmbunătățire atât de masivă la nivelul clarității mentale și al oboselii încât îmi venea să mă ciupesc pentru a mă convinge că nu visez! Încă nu mi-am revenit din șoc văzând de câtă energie dispun și faptul că nu mai trebuie să dorm în cursul zilei. Calitatea somnului meu s-a îmbunătățit la rândul ei considerabil, iar atunci când dorm în timpul zilei, nu mai am nevoie de mai mult de 10 minute pentru a mă trezi la fel de odihnit ca dimineața. Cred că înțelegi acum de ce acest protocol mi se pare miraculos!

- Jan W., Steamboat Springs, Colorado

Celulele nu pot funcționa în orice condiții. Ele au nevoie de anumite substanțe nutritive pentru a te menține în viață și într-o stare de sănătate optimă. Fără aceste substanțe nutritive, ele încep să se deterioreze, iar în final mor. De unde provin aceste substanțe nutritive? De bună seamă, din alimentele pe care le consumăm. Dacă nu le furnizăm substanțele nutritive și mediul de care au nevoie, celulele nu mai funcționează la fel de bine, iar disfuncțiile care apar la nivel celular pot influența starea generală de sănătate a organismului. Genetica poate determina ce anume nu funcționează corect, dar dacă celulele nu își primesc combustibilul necesar, corpul nu poate funcționa corect, și anumite mecanisme din interiorul lui încep să o ia razna.

Oamenii se întreabă adeseori dacă starea de sănătate este în principal o chestiune de genetică. Depinde buna funcționare a celulelor de ADN? Dacă ar exista un astfel de determinism, nu ar mai conta foarte mult ce mâncăm și cum ne trăim viața. La ora actuală se știe însă că nu este cazul.

Dat fiind că locuim în Iowa, pe la noi se vorbește foarte mult despre porumb. De aceea, doresc să folosesc acest exemplu asociat cu originea mea din regiunea Midwest pentru a ilustra importanța combustibilului pentru mitocondrii, și prin extensie pentru celule, organe și întregul organism, inclusiv pentru creier. Boabele de porumb conțin același ADN, dar dacă sădești un pumn de boabe în pământul negru fertil din Iowa și altul într-o groapă de gunoi toxică acoperită de mizerii, plantele care vor rezulta vor fi extrem de diferite. Boabele cultivate în gunoi fie nu vor germina, fie vor fi fragile și vor produce foarte puțini coceni (dacă îi vor produce), întrucât nu au avut la dispoziție suficiente substanțe nutritive pentru a se hrăni în mod adecvat. Avem așadar de-a face cu același ADN, dar cu rezultate extrem de diferite.

Celulele și organismul tău nu diferă prea mult de aceste plante. Dacă celulele tale nu primesc substanțele nutritive de care au nevoie pentru a funcționa corect și nu sunt protejate de anumite toxine nocive, tu te vei ofili. Mitocondriile tale nu vor produce suficientă energie (vom mai vorbi în scurt timp despre mitocondrii), sau nu într-o manieră eficientă, dând astfel naștere unei cascade de reacții biochimice disfuncționale care vor conduce în final la o boală cronică. (Vom mai vorbi despre maniera în care se acumulează toxinele în organism în capitolul 8, „Reducerea toxinelor din corp”.)

Nu doresc să fiu înțeleasă greșit: genetica joacă într-adevăr un anumit rol. Celulele noastre se bazează pe enzimele care facilitează procesele biochimice vitale, iar producerea acestor enzime este determinată de gene, adică de ADN. Se știe astăzi că există sute de gene diferite (poate mai mult) care pot amplifica șansa ca cineva să sufere de scleroză multiplă. Acestea pot influența o serie de factori relevanți: ineficiența anumitor enzime, interferența anumitor procese cu controlul inflamațiilor, eliminarea eficientă a toxinelor, absorbția substanțelor nutritive, eficacitatea hormonilor și cea a producției de neurotransmițători.

Foarte puține boli sunt cauzate însă exclusiv de o mutație singulară la nivelul ADN-ului. Marea majoritate a bolilor sunt generate de o interacțiune între mai multe gene – uneori 50, sau chiar 100 – care modifică eficacitatea enzimelor ca reacție la mediul exterior, inclusiv la deficitele nutriționale și la expunerea la toxine. Mediul exterior determină în mare măsură ce gene vor rămâne tăcute (adică „inhibate”) și care vor deveni active. Spre exemplu, este posibil să ai o predispoziție genetică pentru a te îmbolnăvi de cancer, dar dacă organismul tău este hrănit corect și nu este expus la foarte multe toxine, există o șansă foarte mică să te îmbolnăvești efectiv de această boală. Chiar dacă te îmbolnăvești, este posibil ca celulele tale albe din sânge să fie suficient de puternice pentru a ucide celulele canceroase de îndată ce apar, astfel încât să nu experimentezi niciodată simptomele propriu-zise și să nu fi diagnosticat cu cancer. Alternativ, dacă ești diagnosticat totuși, există o șansă mult mai mare să te vindeci. Prin intermediul alegerilor legate de un stil de viață optim, tu îți poți „inhiba” genele cele mai nocive și le poți activa pe cele care promovează starea de sănătate.

Universul Wahls

Epigenetica este știința care își propune să înțeleagă în ce fel determină mediul exterior genele care se activează și cele care rămân inactive (sau „inhibate”). La ora actuală sunt cheltuite sute de milioane de dolari pentru studii de epigenetică, întrucât se crede că această știință deține răspunsurile referitoare la apariția bolilor cronice precum cancerul și a bolilor procesului de îmbătrânire. Cu siguranță vor continua să apară foarte multe informații în acest domeniu, dar ce rost are să aștepți până când oamenii de știință vor dezvolta medicamente noi și scumpe bazate pe epigenetică, în condițiile în care poți afla cum să îți optimizezi chiar acum mediul pentru genele tale, prin folosirea Protocolului Wahls?

Pe scurt, ADN-ul joacă un rol remarcabil de minor în dezvoltarea unei boli particulare precum scleroza multiplă, chiar dacă aceasta a făcut ravagii în familia ta. Cea care determină ce gene devin activate, influențând decisiv riscul de îmbolnăvire, este epigenetica. Oamenii de știință cred că mediul determină între 70-95% din riscul dezvoltării bolilor autoimune, obezității, bolii cardiace și problemelor de sănătate mentală. Prin „mediu” înțelegem ceea ce mănânci, ce bei, aerul pe care îl respiri, apa în care te îmbăiezi, felul în care te miști și chiar felul în care gândești și interacționezi cu ceilalți oameni. Ceea ce contează cu adevărat este maniera în care interacționează genele cu alegerile tale cumulate. De această interacțiune depinde dacă te vei bucura de o stare de sănătate bună sau dacă vei suferi de o boală cronică. Secretul constă în a ști ce poți face pentru a schimba șansele probabilistice, mărindu-le pe cele de a te bucura de o sănătate optimă (ținând cont de genele cu care te-ai născut) prin transformarea mediului tău intern (celular) într-unul cât mai favorabil posibil.

Universul Wahls

Termenul științific pentru o mutație la nivelul ADN-ului este polimorfism nucleotid singular sau SNP[1]. Se știe că oamenii cu SNP-uri specifice, care afectează producția de enzime pentru prelucrarea vitaminelor B și a sulfului sunt mai predispuși către boala cardiovasculară, bolile creierului, tulburări emoționale și/sau probleme autoimune. Această situație poate fi compensată însă printr-un regim nutrițional specific, dacă știm care sunt enzimele afectate și ce vitamine sau alimente pot ajuta persoana să depășească un SNP particular. Dacă o boală a făcut ravagii în familia ta, acest lucru ar putea indica faptul că tu și rudele tale aveți un SNP particular. Un doctor de medicină funcțională poate face anumite predicții referitoare la SNP-uri pornind de la istoricul familiei și de la testele genetice, și poate recomanda un plan de acțiune personalizat. (Pentru informații suplimentare, vezi capitolul 12, „Recuperarea”.)

Oamenii de știință continuă să acumuleze informații referitoare la maniera în care factorii stilului de viață precum infecțiile anterioare, dieta, poluanții din mediu, cantitatea și tipul exercițiilor fizice practicate, nivelul vitaminei D, echilibrul hormonal, ba chiar și atitudinea față de viață – pot activa genele nocive, pot interfera cu uzina noastră biochimică și pot conduce la transformări negative la nivelul absorbției substanțelor nutritive, producției de hormoni, funcției neurotransmițătorilor, etc. Ceea ce se știe însă cu siguranță este că o înclinație genetică nu va conduce niciodată la o boală sau alta atât timp cât organismul rămâne sănătos și hrănit în mod corespunzător. Disfuncția celulară cauzată de deficitul de substanțe nutritive și/sau de prezența toxinelor (inclusiv de cele generate de organism în perioadele de stres excesiv) pot fi suficiente pentru a genera o astfel de schimbare genetică.

Cu alte cuvinte, genele nu îți modelează destinul. Tu ai libertatea de a decide în ce fel dorești să trăiești, și astfel deții un control foarte mare asupra genelor tale care vor deveni active. Chiar dacă suferi de o boală cronică precum SM, nu este niciodată prea târziu pentru a interveni. Prin corectarea stilului tău de viață, tu poți nu doar să oprești progresul bolii, dar de multe ori o poți chiar inversa. Alegerile mai sănătoase pot inhiba genele nocive și le pot activa pe cele care promovează starea de sănătate. Revenim astfel la celule. Combustibilul celular provine din alimentele pe care le consumi. Acesta este unul din cele mai importante lucruri pe care doresc să le reții în urma lecturii acestei cărți: combustibilul folosit de celulele corpului tău pentru susținerea chimiei vieții provine direct de la alimentele pe care le ingerezi. Hrana pe care o consumi este direct legată de maniera în care funcționează corpul tău, de activarea sau nu a susceptibilităților tale genetice și de apariția sau nu a unei boli cronice, inclusiv de recuperarea în urma unei boli cronice care te-a lovit deja.

Dacă pui zahăr în rezervorul de benzină al unei mașini, aceasta nu va merge bine. Dacă îți lipsesc jumătate din părțile unei jucării ce trebuie asamblată, aceasta nu va funcționa. Acest concept nu este deloc nou, dar dintr-un motiv sau altul oamenii au tendința să nu îl aplice celulelor lor. Ei au o viziune de ordin general care îi face să creadă că „omul este ceea ce mănâncă” sau că anumite alimente sunt „sănătoase” ori „nesănătoase”, dar realitatea este mult mai concretă decât atât. Dieta alimentară este corelată direct cu capacitatea celulelor de a funcționa.

Doresc să repet: nutriția celulelor este cel mai important lucru din lume pentru sănătate. Ea reprezintă însuși fundamentul stării de sănătate. Totul se rezumă la celule, căci atunci când acestea funcționează incorect, organele ajung și ele (mai devreme sau mai târziu) să funcționeze incorect, și astfel, tu însuți ajungi să funcționezi incorect. Boala de care suferi la ora actuală a început la nivel celular, și chiar dacă susceptibilitatea la boala respectivă are o componentă genetică, activarea sau inhibarea genelor respective depinde direct de ceea ce le oferi sau nu celulelor tale. Nu este niciodată prea târziu să inversezi o disfuncție celulară, dar dacă nu știi exact cum să faci acest lucru, pornind de la necesitățile reale ale celulelor tale, tu nu faci decât să ghicești.

Probabil că ai auzit expresia că trebuie să îi oferi corpului tău ceea ce are nevoie, dar eu îți propun o întrebare mai bună: tu le oferi mitocondriilor tale ceea ce au nevoie? Aici începe totul – de la sănătatea celulară. Dacă îți dorești să fi sănătos, puternic și în formă, celulele tale trebuie să fie sănătoase, și ele nu vor fi sănătoase decât dacă mitocondriile lor sunt sănătoase. Acesta este nivelul pe care începe orice disfuncție a corpului, și tot pe el îți poți recupera starea de sănătate.

Relatări ale Luptătorilor Wahls

Diagnosticul de scleroză multiplă care mi-a fost pus a fost un veritabil semnal de trezire pentru mine. Din fericire, dr. Wahls a creat un manual perfect prin care predă importanța nutriției. Îmbunătățirea mea a fost dramatică! Nu numai că mi-a revenit energia fizică, într-o măsură pe care nu o pot sublinia îndeajuns, dar am experimentat inclusiv o îmbunătățire fantastică în ceea ce privește echilibrul, oboseala, claritatea mentală, reducerea durerilor neurologice, și lista poate continua. Este într-adevăr uluitor ceea ce mi s-a întâmplat. Nu am mai folosit bastonul din aprilie 2011. Ce-i drept, încă mai am probleme asociate cu scleroza multiplă. Continui să îmi pierd uneori echilibrul și să cad, mai am episoade de nevrită optică, mi se mai întâmplă să obosesc, dar una peste alta mă simt de o sută de ori mai bine decât în trecut! Dr. Wahls a dovedit cât de profund ne afectează alimentația corpul, boala, perspectiva și claritatea mentală. Dieta Wahls reprezintă cea mai bună dovadă a vechiului dicton care spune: „Tu ești ceea ce mănânci”.

- Pam J., Pecatonica, Illinois

Mitocondriile nu sunt un subiect comun în cărțile despre dietă, ci mai degrabă în lucrările științifice medicale. Cuvântul nu este ușor de rostit, așa că nu are cine știe ce priză la public. Metaforic vorbind, mitocondriile nu sunt sexy. Și totuși, ele sunt caii-putere ai celulelor noastre, jucând un rol incredibil de important pentru viața și sănătatea noastră. Fără mitocondrii, o celulă ar fi precum caroseria unei mașini. Ea ar arăta ca o celulă, dar fără un motor intern nu ar putea face mare lucru. O astfel de celulă nu te-ar ajuta să funcționezi și ar fi incapabilă să expulzeze substanțele nocive prin țeava de eșapament. La fel ca orice motor însă, mitocondriile au nevoie de combustibil, și nu de orice combustibil, ci din cel mai bun tip.

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează acest proces, doresc să îți explic ce este o celulă, și îndeosebi cum este alimentată ea de organitele din interiorul ei numite mitocondrii.

Poate că îți mai amintești de lecțiile de biologie din liceu, în care trebuia să desenezi o celulă, dar nu și cum arăta aceasta. În general, o celulă conține un nucleu, care conține ADN-ul, sau instrucțiunile genetice ale organismului. Nucleul este inima unei celule, în care sunt concentrate toate informațiile de care are nevoie aceasta. Există însă și alte lucruri care plutesc prin acest spațiu celular, inclusiv motoarele care conferă energie celulei. Aceste motoare sunt numite mitocondrii. La singular, termenul este: mitocondrie.

Evoluția mitocondriilor

În urmă cu aproximativ 1,5 miliarde de ani, când singurele forme de viață de pe pământ erau bacteriile, micile bacterii le-au invadat pe cele mai mari, dar în loc să le facă rău, ele au început să le asiste prin generarea de energie într-o manieră mai eficientă.

Efectul acestor bacterii „invadatoare” mai mici a constat într-un proces de specializare, fapt care le-a permis bacteriilor mai mari să evolueze în organisme pluricelulare încă și mai mari, care au devenit mai târziu animale. La rândul lor, bacteriile mai mici au evoluat în mitocondrii. Interesant este faptul că un proces similar pare să se fi petrecut inclusiv în lumea plantelor, unde cianobacteriile au înghițit bacteriile mai mici care erau capabile de fotosinteză, evoluând astfel în plante cu cloroplaste – organite care realizează procesul fotosintezei. Aceste cloroplaste extrem de puternice, pline de substanțe nutritive și capabile să genereze energie sunt unul din motivele pentru care verdețurile sunt atât de sănătoase pentru noi.

Marea majoritate a celulelor din organismul uman conțin mitocondrii. Unele dintre ele conțin însă mult mai multe decât altele. Cu cât o celulă particulară are nevoie de mai multă energie, cu atât mai multe mitocondrii necesită ea pentru a produce această energie. Spre exemplu, celulele creierului, retinei, inimii și ficatului conțin mult mai multe mitocondrii decât majoritatea celulelor din alte părți ale corpului, întrucât gândirea, vederea, pomparea sângelui și procesarea toxinelor sunt activități cu un mare consum de energie.

Celulele au nevoie de combustibil pentru numeroasele funcții pe care le îndeplinesc, precum cele de construcție, întreținere, reparare și eliminarea substanțelor toxice. Toxinele pot proveni din medicamente, pesticide, erbicide și poluare, precum și din produsele secundare derivate din funcționarea de bază a celulelor însele (orice motor produce deșeuri). O toxicitate prea mare poate copleși celulele și organele. Din fericire, versatilele mitocondrii muncesc din greu pentru a alimenta cu energie celulele care procesează toxinele solubile în grăsimi, convertindu-le în substanțe solubile în apă care pot fi eliminate prin activitatea depusă de ficat și rinichi, care lucrează la fel de intensiv.

Între altele, mitocondriile sunt cele care orchestrează moartea celulelor. Toate celulele mor mai devreme sau mai târziu, iar moartea la timp a acestora este absolut crucială pentru sănătatea organismului în ansamblul lui. Atunci când mitocondriile dau semnalul, celula se deschide și este inundată cu calciu, care o ucide. Este un fel de „sinucidere” pre-programată la nivel celular. (Termenul tehnic este: apoptoză.) Celulele care nu mor atunci când le vine timpul vor continua să crească pe socoteala celorlalte celule, sfârșind prin a deveni tumori canceroase.

Ilustrație

Rolul mitocondriilor în derularea vieții și în moartea celulelor

Mitocondriile ca generator de energie al celulei

Mitocondriile ca factor de declanșare a morții celulei

Zahăr

Oxigen

Mitocondrie

Nucleu

ATP

Energie

Celula funcționează normal atunci când mitocondriile produc ATP/energie

Semnal extern care declanșează moartea celulei

Leziuni interne

Mitocondrie

MORI!

Nucleu

Nu mai produc ATP sau energie

Celula se pregătește să moară atunci când mitocondriile secretă anumite molecule cheie care induc procesul de apoptoză

De asemenea, trebuie să știi câte ceva despre ATP. Mitocondriile produc o substanță numită ATP (adenozin trifosfat), care stochează energia în legăturile dintre moleculele sale. ATP-ul ajută organismul să producă proteine și anticorpi. El este combustibilul folosit pentru a alimenta procesele chimice ale celulelor pentru toate activitățile lor. Fără el, celulele nu ar putea funcționa corect și ar muri prematur. Așa cum unele mașini au nevoie de un combustibil fără plumb, în timp ce altele au nevoie de combustibil diesel, iar avioanele de kerosen, celulele au nevoie de un tip particular de combustibil pentru a putea funcționa, iar substanța care li-l furnizează este ATP-ul.

Pentru a produce în mod eficient ATP, mitocondriile au nevoie de anumite ingrediente particulare, dintre care cele mai importante sunt glucoza sau cetonele din grăsimi (mai multe informații în capitolul 7) și oxigenul. Mitocondriile se pot descurca exclusiv cu aceste substanțe, dar nu vor putea produce foarte mult ATP. În acest scop, ele au nevoie inclusiv de tiamină (vitamina B1), riboflavină (vitamina B2), niacinamidă (vitamina B3), acid pantotenic (vitamina B5), minerale (îndeosebi sulf, zinc, magneziu, fier și mangan) și antioxidanți. În plus, mitocondriile au nevoie de L-carnitină, acid alfa-lipoic, creatină și ubichinonă (cunoscută și sub nume precum coenzima Q, coenzima Q10, CoQ sau CoQ10), toate din abundență, pentru a atinge o eficacitate maximă. În sfârșit, ele trebuie să fie protejate de toxine precum plumbul, mercurul și arsenicul.

Dacă nu dispui de toate aceste substanțe nutritive sau dacă ești expus la prea multe toxine, producția ta de ATP va fi mai puțin eficientă, fapt care va genera două categorii de probleme:

1. Celulele tale vor produce mai puțină energie și nu vor reuși să își îndeplinească perfect toate funcțiile.

2. Ele vor genera mai multe deșeuri decât este necesar, sub forma radicalilor liberi.

Fără sursele corecte de substanțe nutritive capabile să alimenteze producția de ATP din mitocondrii – care să producă apoi energia necesară proceselor celulare necesare pentru a susține viața – mitocondriile vor deveni înfometate, iar celulele nu își vor putea îndeplini corect funcțiile. Mai mult, dacă mitocondriile sunt prea tensionate, ele vor începe să se dezintegreze. Atunci când numărul mitocondriilor dintr-o celulă devine prea mic, presiunea asupra celor rămase de a produce energie crește. Această presiune poate transmite un semnal nucleului că a sosit timpul să moară, caz în care celula se „sinucide” prematur. Acest lucru conduce la o îmbătrânire prematură a organelor și a organismului în ansamblul lui, îndeosebi a creierului, unde acțiunea mitocondriilor este cu deosebire importantă. Așa se ajunge la așa-numita „ceață mentală” (o stare de confuzie, tulburări ale memoriei și senzația că „nu te integrezi”) sau chiar la micșorarea creierului.

Iar acum, haide să sintetizăm ce am învățat până în prezent: atunci când mitocondriile lucrează la apogeu, celulele dispun de energia de care au nevoie pentru ca organismul să funcționeze la capacitate maximă, fără a fi nevoite să compenseze pentru deficitele de energie și de substanțe nutritive. Celulele produc mai puțini radicali liberi, minimizând astfel deteriorarea celulară. O dietă corectă facilitează acest proces, în timp ce una incorectă îl dă peste cap, conducând la tensiuni la nivelul mitocondriilor, la accelerarea procesului de îmbătrânire și la boli cronice (sau la înrăutățirea acestora).

Universul Wahls

Toate procesele chimice implică eliminarea de deșeuri. În această categorie intră radicalii liberi pe care îi produce corpul pentru a obține energia de care are nevoie. Radicalii liberi sunt molecule cu un electron lipsă, fapt care le face extrem de reactive din punct de vedere chimic. Ei pot cauza probleme în interiorul celulelor prin faptul că încearcă în permanență să oxideze ceva (cu alte cuvinte, să distrugă), pentru a scăpa astfel de legătura lor instabilă. Radicalii liberi generează probleme prin schimbarea formei proteinelor, a membranei celulare sau chiar a ADN-ului, schimbându-le astfel funcțiile. Dacă o celulă devine prea deteriorată de radicalii liberi, ea nu mai funcționează corect și poate chiar muri prematur. Prea multe celule moarte prematur conduc la îmbătrânirea rapidă a organelor interne, și implicit a organismului.

Cei care ne vin în ajutor sunt antioxidanții! Compușii antioxidanți din plante acționează prin stimularea producției de enzime din interiorul celulelor pentru neutralizarea acestor electroni liberi înainte ca ei să apuce să producă daune în interiorul celulei. Ei fac astfel ca procesele biochimice să fie mult mai eficiente, protejând astfel celulele de radicalii liberi.

Imaginează-ți cum ar arăta casa ta dacă nu ai face niciodată curățenie sau dacă nu ai arunca gunoiul. Mai devreme sau mai târziu, acesta ți-ar înfunda ventilația și canalizarea, ar interfera cu rețeaua electrică și ar degrada întreaga structură până când ți-ar fi imposibil să mai locuiești în casa ta. Antioxidanții sunt echipa ta de curățenie, care te ajută să îți întreții casa și să ții la distanță radicalii liberi. Ei mătură gunoiul cauzat de producția de ATP. (Vom discuta mai târziu despre cele mai bune surse de antioxidanți.)

Semne ale înfometării mitocondriilor

Probabil că ai înțeles cât de importante sunt mitocondriile pentru sănătatea ta, și pe bună dreptate! Probabil că te gândești de asemenea că ai nevoie de mai multe substanțe nutritive pentru ca mitocondriile tale să dispună de tot ceea ce le este necesar pentru a putea produce ATP – substanțe nutritive precum vitaminele B, mineralele, coenzima Q și antioxidanții. Ai dreptate și de această dată: cei mai mulți dintre oameni nu obțin o cantitate suficientă din substanțele nutritive de care au nevoie.

Cum poți ști însă dacă mitocondriile tale sunt hrănite corect sau nu? Nu te poți uita în oglindă pentru a-ți vedea mitocondriile sau pentru a le evalua starea de sănătate. Din fericire, există o serie de indicii pe care le-am descoperit în practica mea medicală, care arată în ce măsură primesc sau nu mitocondriile tot ce au nevoie pentru a menține buna funcționare a sistemului, la o capacitate optimă:

· Experimentezi o stare de oboseală. Dacă te simți tot timpul epuizat și lipsit de energie, chiar dacă dormi suficient, este posibil ca mitocondriile tale să nu primească vitaminele, mineralele și antioxidanții de care au nevoie pentru a produce energie la nivel celular. Lipsa de energie la nivel celular se poate traduce prin lipsa de energie pe care o resimți tu.

· Ai o dietă prea bogată în glucide și amidon. Prea multă făină albă, zahăr și sirop de porumb bogat în fructoză îți pot „înfunda” mitocondriile, reducându-le eficacitatea. Zaharurile și amidonul rafinat au două tipuri de efecte nocive asupra organismului: 1) sunt bogate în calorii, dar sărace din punct de vedere nutrițional, astfel încât te satură, dar nu îți oferă substanțele nutritive de care ai nevoie, înfometându-ți astfel celulele; și 2) stimulează dezvoltarea bacteriilor și drojdiilor nesănătoase din intestine, care pot conduce la foarte multe alte probleme. (Vom mai vorbi despre acestea în cartea de față.)

· Ai peste 50 de ani. Capacitatea de a produce coenzima Q, un nutrient important pentru sănătatea și eficiența mitocondriilor, se reduce încetul cu încetul pe măsură ce avansăm în vârstă. Dincolo de vârsta de 50 de ani, eficacitatea mitocondriilor intră la rândul ei în declin, îndeosebi dacă aportul nutrițional nu este optim.

· Iei medicamentele statine. Statinele reduc colesterolul, motiv pentru care foarte mulți medici le recomandă pacienților cu risc de boală cardiovasculară sau care au colesterolul prea mare. Unii le recomandă chiar ca un remediu preventiv. Din păcate, această clasă de medicamente menite să reducă colesterolul îngreunează producția de coenzima Q. Dat fiind că colesterolul crește de regulă la oamenii mai vârstnici, ei sunt cei mai predispuși să ia medicamente statine. În plus, foarte mulți oameni cu vârsta peste 50 de ani au deja probleme în producerea coenzimei Q, fapt care complică și mai mult lucrurile. Mai multe studii au arătat că îmbunătățirea nivelului coenzimei Q reduce simptomele la pacienții care suferă de boala neurodegenerativă a creierului. Dacă medicul tău ți-a prescris statine, nu renunța la ele fără a discuta cu el, dar ține totuși cont de aceste informații și sporește-ți consumul de coenzima Q pentru a compensa.

· Iei în mod regulat medicamente cu sau fără prescripție medicală. Foarte multe medicamente comune care sunt prescrise de medici sau cumpărate direct de oameni reduc rezervele organismului de vitamina B, minerale și coenzima Q. Cu cât iei mai mult timp aceste medicamente, cu atât mai golite devin rezervele tale. Între medicamentele care interferează cu coenzima Q se numără:

o antidepresivele triciclice

o benzodiazepinele

o sulfonilul

o tiazida

o diureticele

o beta blocantele

o acetaminofenul (Tylenol)

Între medicamentele care pot interfera cu absorbția vitaminei B și cu metabolismul se numără:

· diureticele

· metforminul și alte medicamente comune pentru diabet

· pastilele anticoncepționale

· medicamentele care reduc aciditatea stomacului

· unele antibiotice

· benzodiazepinele

· antidepresivele triciclice

· NSAIDs (medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene, precum ibuprofenul)

· aspirina

· inhibitoarele pompei de protoni, precum Prilosec

· Diureticele și medicamentele care reduc aciditatea stomacului pot interfera inclusiv cu absorbția mineralelor. Golirea rezervelor de substanțe nutritive asociată cu consumul de medicamente pe termen lung poate explica de ce atât de multe boli continuă să progreseze deși sunt tratate cu medicamente.

· Suferi de migrene cronice sau de dureri de cap generate de tensiune. Există o corelație între durerile de cap cronice cauzate de tensiune și disfuncția mitocondriilor.

· Suferi de o boală cronică. Lista problemelor de sănătate asociată cu mitocondriile crește de la o zi la alta. La ora actuală, ea include: diabetul, insuficiența cardiacă, hepatita C, fibromialgia, schizofrenia, tulburările emoționale, epilepsia, atacul cerebral, neuropatia, problemele de memorie și bolile autoimune.

Bolile cronice sunt cea mai evidentă manifestare a disfuncției mitocondriale pe termen lung. Atunci când mitocondriile nu alimentează corect corpul cu energie, totul este dat peste cap, producând o spirală negativă a unor reacții în lanț care conduce la îmbătrânire celulară, disfuncții ale organelor și boli cronice. Știința prezintă de la o zi la alta din ce în ce mai multe dovezi că problemele la nivelul mitocondriilor stau la baza celor mai multe dintre bolile cronice care afectează societatea modernă. Îți dorești să devii mai sănătos? Dacă da, restaurează-ți mitocondriile astfel încât să funcționeze la un nivel optim.

Dacă te-ai regăsit în simptomele sau în categoriile enumerate mai sus, cu siguranță ai avea foarte mult de câștigat de pe urma unei regenerări a mitocondriilor tale. Toate aspectele Protocolului Wahls au în vedere acest scop, de a asista direct sau indirect funcția mitocondrială, dar cel mai important între toate rămâne dieta. Dieta recomandată de Protocol îți va inunda organismul cu vitamine B, minerale, antioxidanți și aminoacizi de care are nevoie organismul tău pentru a-și alimenta așa cum se cuvine mitocondriile, astfel încât toate celelalte aspecte ale sănătății tale, de la nivelul celular în sus, să înceapă să se repare singure.

Relatările Luptătorilor Wahls

Am fost diagnosticată cu scleroză multiplă în ianuarie 2003, la vârsta de 46 de ani, deși am avut boala timp de foarte mulți ani până la primirea diagnosticului. Ani la rând, am rămas cantonată în medicina convențională. Am luat medicamentele Avonex, Tysabri și Copaxone, dar declinul meu a continuat. Neurologul mi-a sugerat să iau Gilenya, dar am refuzat, întrucât a cauzat numeroase decese și avea efecte secundare periculoase, așa că am început să caut alternative. Astfel am ajuns la dr. Terry Wahls.

Practic deja de șase luni Dieta Wahls și terapia e-stim. Îmi simt mintea mult mai clară, declinul meu fizic s-a oprit și mi-a revenit o parte din puterea fizică. Picioarele mele au o culoare mai bună și fac 20-30 de minute de exerciții fizice în fiecare zi, meditez, fac exerciții de respirație profundă și îmi petrec o parte din timp în aer liber. Dr. Wahls este modelul meu în viață. O consider o eroină din multe puncte de vedere. (Și eu sunt o mamă gay cu doi copii deveniți adulți.) Le-am pus ani la rând doctorilor întrebări despre dietă, exerciții fizice și stres, dar m-au tratat cu indiferență. Apreciez incredibil de mult profunzimea cercetărilor dr. Wahls și dorința ei de a-și împărtăși experiența personală. O consider o salvatoare de vieți!

- Ann P., Houston, Texas

Noua ta rețetă prescrisă: alimentația

Celulele tale au aproximativ 4000 de sisteme enzimatice diferite și peste 1000 de semnale chimice diferite, care realizează trilioane de reacții chimice în fiecare secundă. Au fost identificate 250 de substanțe chimice diferite (și probabil că mai există alte câteva mii neidentificate) importante pentru o sănătate optimă. Tu crezi că le obții pe toate din alimentația ta? Cel mai probabil nu.

Mai mult decât atât, sunt intestinele tale capabile să digere corect alimentele pe care le consumi și să absoarbă substanțele nutritive de care ai nevoie în fluxul de sânge, asigurându-le astfel celulelor tale cantități suficiente din vitaminele, mineralele, acizii grași esențiali și antioxidanții de care au nevoie pentru a înflori? Și aceasta ar putea fi o problemă pentru tine.

Biochimia este un domeniu elaborat, iar activitățile organismului uman sunt inimaginabil de complexe și de interconectate. Deși ne-am făcut o idee în privința cerințelor nutriționale ale mitocondriilor, noi nu înțelegem încă pe deplin la ora actuală toate necesitățile acestora ca să nu mai vorbim de toate nevoile nutriționale ale tuturor tipurilor de celule ale organismului uman. Atunci când vorbim despre „nutriția globală” sau despre necesitățile de ansamblu ale organismului nostru, este bine să înțelegi că deși se știe că avem nevoi nutriționale pentru mii de funcții diferite, noi nu le înțelegem încă pe toate.

Natura le înțelege însă. Acesta este principalul motiv pentru care nu ne putem baza în totalitate pe vitamine și pe suplimentele nutriționale pe care le luăm. Alimentele reale conțin toate secretele pe care nu le înțelegem încă, motiv pentru care Protocolul Wahls este special conceput pentru a folosi alimentele reale într-o manieră extrem de specifică, cu scopul de a împlini amplele nevoi nutriționale ale celulelor, inclusiv miile de cerințe pe care nu le înțelegem încă.

Ceea ce se știe cu siguranță este că atunci când nivelul vitaminelor, mineralelor și antioxidanților din organism scade sub un anumit nivel optim, rezultatul este un declin evident în starea de sănătate. Aceasta nu este o simplă teorie. Dr. Bruce Ames, un biochimist care studiază nutriția la nivel celular, a adus dovezi care ilustrează cât de mult se accelerează procesul de îmbătrânire și dezvoltarea cancerului atunci când nivelul vitaminelor și mineralelor din corp este prea mic, chiar dacă pe termen scurt omul se simte bine. Spre exemplu, atunci când nu dispune de suficientă vitamina K, organismul își stabilește o ordine de priorități pentru cantitatea limitată de care dispune. El produce proteine care creează cheaguri de sânge atunci când te tai, dar nu și proteinele necesare pentru menținerea flexibilității vaselor de sânge și valvelor cardiace. În consecință, chiar dacă nu vei sângera până la moarte din cauza unei răni produse în prezent, dacă deficitul va continua pe termen lung, vei suferi de o rigiditate a valvelor cardiace și/sau de hipertensiune. Rezultatul va fi că vei avea nevoie de o operație pentru înlocuirea valvelor tale cardiace sau de medicamente pentru reducerea tensiunii arteriale.

A existat un studiu foarte interesant care a măsurat nivelele diferitor vitamine, minerale, acizi grași esențiali și antioxidanți în sângele unor persoane mai vârstnice, pentru a analiza astfel impactul asupra sănătății creierului, inclusiv asupra mărimii acestuia și capacității de gândire. Studiul din Oregon referitor la Îmbătrânirea Creierului a analizat datele pentru 104 adulți (cu vârsta medie de 87 de ani). Astfel, cercetătorii au analizat nivelele diferitelor substanțe nutritive în sânge, au măsurat mărimea creierului cu ajutorul aparatelor RMN și capacitatea de gândire prin diferite teste neuropsihologice, după care au realizat o analiză prin regresie pentru a măsura relația dintre nivelele substanțelor nutritive, mărimea creierului și performanța cognitivă. Rezultatele au fost extrem de revelatoare. Cei mai puternici factori de predicție a unei stări de sănătate mentală au fost nivelele ridicate de vitamine B1, B2, B6, B9, B12, C, D și E, precum și de acizi grași. În plus, nivelele ridicate de vitamina A și K, precum și de antioxidanți, au corespuns cu un volum mai mare al creierului și cu o capacitate de gândire mai performantă.

De asemenea, studiul a examinat substanțele nocive sau așa-numiții „anti-nutrienți”. Ei au remarcat astfel că cu cât cantitatea de grăsimi trans (ulei vegetal hidrogenat) în sânge este mai mare, cu atât mai mic devine creierul și cu atât mai redusă este capacitatea de gândire, potrivit testelor cognitive realizate. Cu alte cuvinte, ingerarea tuturor caloriilor de care ai nevoie din alimente care conțin substanțele nutritive de care are nevoie creierul tău este probabil cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru a-ți proteja acest organ important. Dacă îți dorești un creier mai mic care gândește inadecvat, consumă mai mulți anti-nutrienți precum alimentele procesate pline de grăsimi trans. Consumă zi de zi alimente fast-food (sau cel puțin de trei ori pe săptămână) și poți fi convins că avansezi cu pași repezi către o demență senilă prematură!

Ce-i drept, alimentele nu pot face absolut totul pentru starea de sănătate. Doresc să precizez acest lucru de la bun început. Personal, încă mai sufăr de scleroză multiplă și încă mai am leziuni la nivelul măduvei spinării în zona cervicală. Unele cicatrice și degenerări sunt permanente. Multe altele nu sunt însă. De pildă, leziunile mele nu mă mai împiedică să merg. Le pot vedea pe fotografiile RMN, dar nu mă mai afectează la fel de mult ca altădată. Alimentele pot influența în mare măsură ravagiile produse de incendiul din interiorul corpului. Tu pentru ce optezi: pentru alimentarea focului, sau pentru stingerea lui prin alimentarea organismului tău cu substanțele nutritive de care are nevoie pentru a combate efectele debilitante ale unei boli autoimune, recuperându-și astfel starea de sănătate și vitalitatea?

Micronutrienții de care are nevoie creierul tău în momentul de față

Nutriția celulară este absolut crucială pentru starea de sănătate a întregului organism. Cât despre bolnavii care suferă de SM și de alte boli care afectează creierul, încă și mai importantă este nutriția care are ca scop starea de sănătate a acestui organ. Creierul este un organ uimitor și complex, care are nevoie de foarte multe resurse pentru a putea funcționa corect. Una dintre cele mai importante structuri care trebuie reparate și menținute în interiorul creierului este mielina, care este atacată de sistemul imunitar la oamenii cu SM.

Mielina este un strat alcătuit din grăsimi care izolează celulele nervoase. Există zece miliarde de celule ale creierului, care formează zece trilioane de conexiuni. Toate aceste legături conective trebuie izolate cu mielină. Ceea ce nu îți va spune probabil doctorul tău sunt substanțele nutritive de care au nevoie celulele creierului tău pentru a funcționa într-o manieră optimă, ca să nu mai vorbim de repararea stricăciunilor produse. De altfel, este puțin probabil ca doctorul tău să știe el însuși aceste lucruri, căci medicii sunt foarte puțin educați în privința nutriției. Din fericire, eu am descoperit aceste lucruri. Pentru a putea produce o mielină sănătoasă, tu ai nevoie să consumi tiamină (vitamina B1), folați (vitamina B9), cobalamină (vitamina B12), acizi grași omega-3 (îndeosebi cel docosahexaenoic sau DHA) și iod. (Mai târziu în această carte îți voi dezvălui alimentele pe care trebuie să le consumi pentru a beneficia de toate aceste substanțe esențiale.)

Creierul tău depinde inclusiv de neurotransmițători. Este vorba de niște molecule de care se folosesc celulele creierului pentru a comunica unele cu celelalte. Atunci când neurotransmițătorii nu funcționează cum trebuie, rezultatul poate fi depresia, anxietatea, iritabilitatea și durerile. Mulți medici le dau pacienților lor cu probleme emoționale medicamente precum Prozac, pentru a le stimula producția anumitor neurotransmițători, dar ușurarea pe care o simt aceștia este de regulă redusă, în parte tocmai pentru că nu consumă substanțele nutritive de care au nevoie celulele creierului lor pentru a produce respectivii neurotransmițători. Prozac-ul nu dă rezultate foarte bune atât timp cât creierul nu dispune de cărămizile necesare pentru a-și derula procesele chimice. Pentru ca neurotransmițătorii să funcționeze corect, celulele creierului au nevoie îndeosebi de anumiți aminoacizi, de sulf și de piridoxină (vitamina B6).

Celulele creierului: cum operează substanțele nutritive în interiorul acestora

Informații biologice de bază:

· Corpul tău este alcătuit din multe tipuri de celule

· Alimentele încărcate cu substanțe nutritive furnizează energie celulelor, pentru ca acestea să își poată desfășura funcțiile specifice

· Celulele au nevoie de hrană (energie) pentru:

o a funcționa corect

o a elimina toxinele sau deșeurile acumulate în ele

o a-și repara stricăciunile

o a proteja organismul

o a vorbi cu alte celule din corp

Coenzima Q

Omega-3

Iod

Vitamine B

Vitamina D

Magneziu

Izolarea cu mielină

Vitamine B

Omega-3

Iod

Fructe și legume colorate

Antioxidanți

Eliminarea deșeurilor

Consumă toate culorile curcubeului

Alege fructe și legume cu o varietate cât mai mare de culori

Comunicarea între celule

Neurotransmițători

Vitamine B

Sulful este necesar pentru comunicarea celulară

Când am început pentru prima oară să cercetez substanțele nutritive care alimentează biochimia corectă a celulelor, îndeosebi a celor ale creierului, am identificat micronutrienții despre care oamenii de știință au declarat că sunt extrem de importanți pentru eficacitatea mitocondriilor și pentru o funcționare optimă a celulelor creierului. Am enumerat mai sus acești micronutrienți și principalele lor funcții. De asemenea, am creat o listă cu grupele de alimente care reprezintă surse excelente pentru caloriile consumate din alimentul propriu-zis (nu cu vitamine adăugate după procesare). Este important să reții că vitaminele de sinteză nu au aceeași formă ca și cele naturale și nu formează legături cu toate celelalte elemente pe care le conțin alimentele integrale. În sfârșit, ți-am prezentat un anti-nutrient cheie asociat cu înrăutățirea stării de sănătate a creierului.

Dincolo de alimentație: Protocolul Wahls

Alimentația este principala componentă a Protocolului Wahls, pornind de la premisa că nutriția celulară și cea destinată creierului îți pot influența starea de sănătate pentru tot restul vieții. Protocolul Wahls nu se rezumă însă exclusiv la alimentație, iar dieta nu a fost singurul lucru pe care l-am schimbat în viața mea pentru a-mi inversa atât de drastic simptomele. Au existat numeroși alți factori care au contribuit la procesul meu continuu de recuperare. Între aceștia s-au numărat: reducerea toxinelor, stimularea electrică a musculaturii, un program de exerciții fizice regulat și corect, mai multe suplimente cheie și angajamentul de a-mi asuma un program special conceput pentru reducerea stresului.

Toate acestea alcătuiesc Protocolul Wahls și reprezintă lucruri pe care le poți introduce cu ușurință în viața ta. În combinație cu o dietă îmbunătățită, tu îi poți oferi corpului tău cea mai bună șansă de a se vindeca. De-a lungul cărții de față, te voi conduce pas cu pas prin diferitele componente ale Protocolului Wahls, pe care l-am conceput pentru a mă ajuta să mă vindec și pe care l-am sistematizat pentru a-i ajuta pe alții. Iată un preambul al elementelor de bază pe care le conține Protocolul:

Dieta Wahls

Acesta este axul central al procesului de restaurare biochimică. Te voi conduce pas cu pas prin etapele pe care trebuie să le parcurgi pentru a trece de la dieta ta curentă, probabil deficitară în anumite substanțe nutritive de care au nevoie celulele tale pentru a se vindeca, la ceea ce am ajuns să numesc Dieta Wahls. Există trei nivele ale dietei, dar poți începe pe oricare dintre ele, atât timp cât te simți confortabil. Nivelul cel mai de bază, Dieta Wahls, presupune adăugarea anumitor elemente și eliminarea altora. Următorul nivel, Wahls Paleo, devine un pic mai strict. În sfârșit, Dieta Wahls Paleo Plus se adresează celor care își doresc o intervenție serioasă și rapidă. Pașii dietetici pot părea dificili la început, dar te asigur că vei consuma astfel numai alimente integrale și naturale de cea mai bună calitate, inclusiv foarte multe legume, fructe, carne roșie, carne albă, fructe de mare, nuci, semințe și chiar câteva alimente surprinzătoare pe care probabil că nu te-ai gândit să le încerci până acum. Cu siguranță nu îți va fi foame. Dimpotrivă, va trebui să mănânci foarte multă mâncare. În mod paradoxal, dacă ești supraponderal, vei constata că surplusul de kilograme se topește de la sine (acesta fiind unul din bonusurile Protocolului Wahls!). Oricum, nu trebuie să fii nervos, căci nu va trebui să introduci toate aceste schimbări dintr-o dată. Eu te voi călăuzi de-a lungul lor, astfel încât să înțelegi exact ce faci și de ce trebuie să încerci ceva atât de radical.

Tabelul 1 • Lista substanțelor nutritive critice pentru sănătatea celulelor creierului

Nutrient

Funcția principală

Principalele surse alimentare

Vitamina A, retinol (forma animală a vitaminei A)

Este implicată în sinteza pigmenților vizuali ai retinei

Ulei din ficat de cod, ficat

Vitamina B1 (tiamină)

Facilitează folosirea glucozei și producerea mielinei

Organe (de origine animală), semințe, nuci

Vitamina B2 (riboflavină)

Contribuie la producerea energiei de către mitocondrii

Ficat, verdețuri

Vitamina B3 (niacină)

Ajută la producerea energiei de către mitocondrii

Ficat, carne de pui

Vitamina B6 (piridoxină)

Asistă producția de neurotransmițători

Pește, verdețuri

Vitamina B9 (acid folic)

Facilitează producția de mielină

Ficat, verdețuri, sparanghel

Vitamina B12 (cobalamină)

Facilitează producția de mielină

Ficat, fructe de mare

Vitamina C

Combate infecțiile, furnizează antioxidanți intracelulari

Verdețuri, citrice

Vitamina D

Contribuie la mai buna citire a ADN-ului, protejează celulele din creier

Ulei din ficat de cod, lumina soarelui

Vitamina E

Promovează semnalele dintre celule; protejează moleculele care transportă colesterolul de procesul de oxidare; reduce moartea celulelor creierului, protejând astfel împotriva îmbătrânirii

Nuci, semințe, avocado

Fier

Contribuie la aprovizionarea cu oxigen a creierului

Organe, verdețuri, melasă

Cupru

Promovează echilibrul fier/cupru implicat în funcțiile superioare ale creierului

Organe, crustacee, nuci, semințe

Zinc

Asistă percepția

Ficat, crustacee, nuci, semințe

Iod

Este implicat în procesul inteligenței și în producția de mielină

Alge, fructe de mare, sare de mare iodată

Magneziu

Stabilizează celulele împotriva glutamatului în exces (care stimulează prea tare)

Verdețuri, nuci crude înmuiate în apă, alge

Seleniu

Protejează împotriva stresului oxidativ

Nuci de Brazilia, semințe de floarea soarelui, alge, fructe de mare

Licopen, luteină, zeaxantină, alfa- și beta-caroten, beta- criptoxantină

Antioxidanți, care protejează membranele celulelor și mitocondriile

Legume viu colorate și fructe de pădure

Carnitină

Asistă producția de energie a mitocondriilor

Inimă, rinichi, ficat, carne de vită și toate celelalte tipuri de carne, inclusiv de pui

Nutrient

Funcția principală

Principalele surse alimentare

Acid lipoic

Contribuie la producția de energie a mitocondriilor

Inimă, rinichi, ficat

Coenzima Q

Contribuie la producția de energie a mitocondriilor

Inimă, rinichi, ficat

Creatină

Contribuie la producția de energie a mitocondriilor

Organe, vânat

Acid pantotenic (vitamina B5)

Contribuie la producția de energie a mitocondriilor

Ficat, ciuperci, avocado

Vitamina K

Contribuie la întărirea mielinei și a vaselor de sânge

Verdețuri

Colesterol

Întărește membranele celulare, promovează producția de hormoni

Grăsimi de origine animală

Acid alfa-linolenic (ALA)

(forma vegetariană a acizilor grași omega-3)

Contribuie la producerea membranelor celulare și a mielinei

Nuci, ulei din semințe de in și de cânepă

Acizi grași omega-3, acid eicosapentaenoic (EPA), acid docosahexaenoic (DHA)

(acizi grași omega-3 de origine animală)

Contribuie la producerea membranelor celulare și a mielinei, reduce excesul de inflamații

Hering și somon sălbatic, carnea animalelor hrănite cu iarbă

Acizi grași omega-6, acid linoleic (LA), acid arahidonic (AA)

Contribuie la producerea membranelor celulare și a mielinei, le semnalează moleculelor să contribuie la comunicarea intercelulară (o cantitate prea mare poate conduce la inflamații; trebuie să fie în echilibru cu acizii grași omega-3)

Semințe și nuci (LA); organe de origine animală, carne (AA)

Acid gras gama-linolenic (GLA)

Reduce inflamațiile

Limba mielului, primula de seară, ulei de cânepă

Antinutrienți nocivi

Grăsimile trans

Deteriorează membranele celulare și mitocondriile

Grăsimi parțial hidrogenate, alimente prăjite în ulei de origine vegetală (îndeosebi de tip fast food)

Expunerea la toxine

Lumea modernă este sufocată de substanțe chimice. Multe din acestea interacționează cu celulele noastre, dând peste cap procesele chimice naturale. Voi explica mai târziu maniera în care multe din aceste substanțe sunt asociate cu principalele cauze ale bolilor în America. De asemenea, te voi ajuta să identifici în ce circumstanțe ești expus la astfel de substanțe și ce poți face pentru a reduce această expunere. Îți voi explica în ce fel procesează corpul tău substanțele chimice toxice și cum le elimină el. Încă și mai important, îți voi prezenta pașii specifici prin care îți vei putea fortifica și optimiza sistemul de eliminare a toxinelor din organism, astfel încât să reduci treptat și în siguranță povara toxinelor acumulate în grăsimea ta.

Exercițiile fizice și E-Stim

Creierul și corpul tău au nevoie să își folosească musculatura și să se miște, chiar dacă suferi de o boală degenerativă. Exercițiile fizice sunt importante pentru menținerea echilibrului hormonal corect în interiorul creierului și al corpului. În plus, protejează musculatura de atrofiere. Dacă suferi de o boală cronică, este important să faci suficiente exerciții, dar nu prea multe, și mai ales să faci tipul corect de exerciții pentru nevoile tale. După ce voi vorbi despre exercițiile fizice, îți voi spune mai multe despre stimularea electrică (e-stim), un proces care a avut un efect dramatic asupra mobilității și stării mele de spirit.

Suplimentele, medicamentele și tratamentele de medicină alternativă

Personal, cred cu toată convingerea că cele mai multe substanțe nutritive trebuie să provină din alimentație, dar în funcție de nevoile tale particulare, există anumite suplimente care te-ar putea probabil ajuta. Îți voi spune mai târziu în această carte ce suplimente recomand eu și pe care le consider contraindicate. De asemenea, îți voi da o serie de informații referitoare la medicamente și îți voi explica dacă trebuie sau nu să renunți la ele atunci când începi Protocolul Wahls. În sfârșit, îți voi prezenta perspectiva mea de medic convențional convertit în avocat al medicinii funcționale asupra tratamentelor de medicină alternativă pe care merită să le încerci și asupra celor pe care ar trebui să le eviți (după părerea mea). Vei afla astfel ce metode sunt dovedite și care dintre ele sunt simple speculații, care sunt sigure și care nu.

Tehnici de reducere a stresului

Reducerea stresului este absolut critică pentru optimizarea capacității organismului tău de a se vindeca. Reacția la stres a organismului generează o veritabilă cascadă de schimbări în organism, care pot fi extrem de bene