Puterea iubirii - James van Praagh, carte

ntroducere xiii

PARTEA I – ENERGIA IUBIRII

1. IUBEȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI 3

Esența ta reală – Amintește-ți cine ești

Cum mă pot percepe dincolo de egoul meu?

Soluția: Iubirea de sine

Cum pot evita pierderea puterii mele în favoarea altora?

Soluția: Discernământul

Cum îmi pot recăpăta puterea?

Soluția: Responsabilitatea

Iubire sau teamă

Crearea spațiului sacru

Meditație – Iubirea de sine

2. MODALITÃȚI DE CREȘTERE

PERSONALÃ ȘI DE EVOLUȚIE 19

Vederea dintr-o altă perspectivă

Ce pot face pentru a-mi înlocui limitările și defectele?

Soluția: Acceptarea

Ce pot face pentru a-mi onora darurile oferite de Dumnezeu?

Soluția: Smerenia

Ce pot face pentru a-mi menține inima deschisă?

Soluția: Prietenia

Este posibil să mă pun la unison cu Spiritul?

Soluția: Încrederea

Meditație – Acceptarea

3. ÎMPÃRTÃȘIREA IUBIRII CU CEILALȚI OAMENI 35

Împărtășirea energiei iubirii prin intermediul relațiilor

Mă pot elibera de durerea sufletească și de tristețe?

Soluția: Iertarea

Cum pot atrage oameni plini de iubire în viața mea?

Soluția: Armonia

Cum îmi pot vindeca relațiile familiale?

Soluția: Cooperarea

Ce pot face pentru a-mi găsi sufletul-pereche?

Soluția: Elevarea spirituală

Înțelegerea consecințelor acțiunilor noastre

Meditație – Iertarea

PARTEA A II-A – JUCAREA JOCULUI VIEȚII

4. TOTUL ESTE ENERGIE 55

Sunt gândurile noastre lucruri reale?

Soluția: Cauzalitatea

Crearea unei noi perspective mentale

Cum îmi pot reduce temerile și negativitatea?

Soluția: Eliberarea

Armonizează-ți energia

Meditație – Cauzalitatea

5. PROCESUL DE LUARE A DECIZIILOR 65

Alegerile și destinul

Cum îmi pot transforma eșecurile în succese?

Soluția: Detașarea

Ce pot face în privința așteptărilor nerealiste?

Soluția: Asumarea

Ce este adevărata siguranță?

Soluția: Eliberarea

Ce pot face pentru a-mi transpune cuvintele în fapte?

Soluția: Integritatea

Meditație – Asumarea

PARTEA A III-A – ACCEPTAREA

6. ABANDONAREA 81

Ce pot face pentru a mă abandona în fața Unității Iubirii?

Soluția: Recunoștința

Cum pot avea o perspectivă mai plină de iubire?

Soluția: Respectul

Crearea echilibrului în viața ta

Cum pot fi mai receptiv față de sinele / sufletul meu?

Soluția: Creativitatea

Meditație – Respectul

7. TRÃIEȘTE-ȚI ADEVÃRATA VIAȚÃ 93

Cum pot împărtăși energia iubirii?

Soluția: Compasiunea

Luciditatea – Viața trăită în prezent

Cum îmi pot demonstra încrederea?

Soluția: Exprimarea

Păstrarea unei atitudini pozitive

Este posibil să îmi iubesc viața?

Soluția: Satisfacția

Meditație – Expresia

8. MERGI MAI DEPARTE 107

Manifestă în fiecare zi puterea iubirii

Cum pot face din această lume un loc în care să îmi facă plăcere să trăiesc?

Soluția: Toleranța

Cum pot vedea pretutindeni energia vieții?

Soluția: Transformarea

Meditație – Transformarea

9. ÎNTOARCEREA ACASÃ 116

Retrospectiva vieții

Cum pot uni cerul cu pământul?

Soluția: Bucuria

Cum mă pot conecta cu esența Unității?

Soluția: Unitatea

Meditație – Bucuria

Cuvânt de încheiere: Numai iubirea este reală 125

Despre autor 126

Introducere

„În spatele oricărui văl pe care l-am tras peste fața iubirii, lumina acesteia rămâne la fel de puternică”.

- Cursul de miracole

Cine sunt eu? De unde vin? De ce mă aflu aici? Acestea sunt câteva dintre cele mai frecvente întrebări pe care le punem Universului, dar foarte puțini oameni par capabili să primească întrebări satisfăcătoare la ele. Dacă am ști de ce am venit pe pământ și care este menirea noastră aici, viața noastră ar fi mult mai ușor de navigat. Rămâne așadar întrebarea: de ce optăm pentru a veni într-un loc în care prevalează războaiele, foametea, ura, judecățile critice și alte asemenea rele? De ce optăm pentru a ne integra într-un mediu cu care nu părem să avem nimic de-a face și în care oamenii se respectă atât de puțin unii pe ceilalți? De ce optează sufletele pentru a veni într-o lume atât de necivilizată?

Răspunsul este:

IUBIREA

Sufletul tău face parte integrantă dintr-o matrice vastă de universuri încastrate în alte universuri, alcătuite din milioane, dacă nu chiar miliarde de stele, planete și sisteme solare. Sufletele traversează această vastitate enormă, revenind de fiecare dată la experiențele fizice pe pământ, dar și la cele de pe alte stele sau din alte galaxii. Dat fiind că această călătorie a sufletului tău este eternă, nelimitată și nemăsurabilă, nu este de mirare că tu ai uitat cine ești cu adevărat – o ființă divină de lumină. Cu fiecare nouă viață, tu ai parte de un nou început, de o nouă șansă de a învăța ceva și de o menire unică.

După o planificare meticuloasă a noii tale încarnări, alături de un consiliu alcătuit din ghizi și maeștri, tu îți stabilești o agendă a vieții care te așteaptă în școala numită pământ. Ghizii spirituali sunt ființe extrem de evoluate, care și-au încheiat încarnările pe pământ. Atunci când comunic cu lumea spiritelor, eu lucrez cu diferiți ghizi spirituali, care acționează în egală măsură ca surse de energie și de cunoaștere. Funcția ghizilor tăi este de a te asista și de a te inspira de-a lungul procesului tău de evoluție spirituală. Tu ești liber să îți alegi singur situațiile, condițiile și celelalte suflete cu care îți vei împărtăși timpul pe pământ, pentru a profita la maxim de cele mai bune oportunități în vederea creșterii spirituale. Acumularea de noi experiențe nu este singurul lucru pe care îl urmărești; tu ai diferite scopuri de îndeplinit, diferite dificultăți de depășit și diferite calități de perfecționat. Dat fiind că suntem cu toții suflete capabile să își perfecționeze identitatea spirituală, mulți dintre noi venim pe pământ cu dorința de a înțelege cât mai multe lucruri legate de invidie, răbdare, iertare, mânie și alte astfel de emoții. În calitate de suflete, noi împărtășim cu alții obligații karma-ice din trecut, de care dorim să ne achităm, nu numai față de alți oameni, ci și față de societate în ansamblul ei. Aspectul superior al inteligenței noastre ne călăuzește către diferite situații de viață, pentru a-i permite sufletului nostru să aleagă cea mai bună cale pentru îndeplinirea scopurilor sale spirituale.

Cum se face însă că noi nu reușim să ne aducem aminte de existența noastră de dinainte de venirea pe pământ sau de sfaturile pe care ni le-au dat ghizii și maeștrii noștri? Atunci când ne întrupăm în vibrația terestră, noi trecem prin așa-numita Vale a Uitării, cu scopul de a ne începe această viață ca o tabula rasa. În mitologia greacă se spunea că sufletele beau din Râul Lethe (râul uitării), pentru a-și pierde toate amintirile din existența lor anterioară.

Pământul este înainte de toate o școală, iar anumite lecții nu pot fi învățate decât aici. Acestea fac parte integrantă din experiențele noastre de zi cu zi. Ele sunt „testele” la care suntem supuși. Dacă am cunoaște anticipat toate răspunsurile la aceste teste, lecțiile și-ar pierde orice noimă pentru noi. De asemenea, dacă un suflet s-ar întoarce amintindu-și în mod conștient de toate „greșelile” sau „păcatele” sale anterioare, el ar pierde un timp prețios în încercarea obsesivă de a-și „corecta” trecutul, uitând să mai trăiască în prezent. Spre exemplu, dacă ne-am aminti de faptul că într-o viață anterioară am rănit pe cineva sau că persoana respectivă ne-a rănit pe noi, noi am deveni obsedați de acest trecut, iar sufletul nostru ar uita de agenda lui actuală (de ceea ce și-a propus pentru această viață). Pe de altă parte, dacă ne conectăm cu sufletul nostru prin intermediul intuiției și al iubirii, noi ne putem aducem aminte în mod conștient de experiențele din viețile noastre anterioare, în măsura în care acestea ne sunt necesare actualelor lecții pe care ne-am propus să le învățăm. Un suflet se întoarce adeseori pe pământ pentru a-și vindeca un anumit aspect sau pentru a aduce mai mult echilibru și armonie în expresia identității sale de sine.

Atunci când energia sufletului nostru pătrunde în vibrația terestră, ea își asumă rolul „limitat” de ființă umană, creându-și o personalitate în funcție de toate experiențele acumulate în existențele sale anterioare. Această personalitate continuă să se dilate sau să se contracte, în funcție de cantitatea de iubire pe care suntem dispuși să o primim și să o oferim. Fiind un suflet înzestrat cu un corp, noi ne propunem în mod natural să lucrăm în vederea atingerii obiectivelor noastre umane. Neînțelegând însă planul sufletului nostru, noi cădem în iluzia acestei lumi tridimensionale și ajungem să credem că nu vom putea găsi adevărata fericire decât acumulând plăceri și obiecte materiale. Cu cât un suflet se îndepărtează mai tare de divinitatea și de adevărul său, cu atât mai centrat devine el în „egoul” său, separându-se astfel și mai mult de Sursa sa. Noi ajungem să ne considerăm astfel exclusiv ființe „materiale”, uitând că suntem înainte de toate ființe „energetice” de lumină.

Orice suflet ascunde în sine o vitalitate mult mai mare decât întreaga urzeală a lumii materiale. Sufletul reprezintă cea mai puternică forță vindecătoare ce a existat vreodată. El poate conduce de la separare la integritate, de la dezechilibru la echilibru și de la boală la bunăstare, elevând emoțiile până la vibrația păcii interioare și bucuriei. Toate aceste puteri ne stau tuturor la dispoziție, dar foarte puțini oameni știu să le folosească. Ele țin de însăși esența noastră, reprezentând menirea pe care ne propunem cu atâta disperare să o înțelegem. Această putere care ne stă la dispoziție este puterea iubirii. Ea ne așteaptă pe fiecare în parte să o descoperim și să o folosim. Tot ce trebuie să facem în această direcție este să ne eliberăm de egoul nostru limitat și să lăsăm acest flux natural de energie să curgă liber. De-a lungul acestei cărți, îți voi oferi diferite soluții pentru marea majoritate a blocajelor și a limitărilor care ne împiedică să ne folosim de puterea iubirii noastre.

Atunci când accesăm energia iubirii, noi ne deschidem în fața tuturor posibilităților (ceea ce unii numesc „Tot-Ceea-Ce-Există”). În acest fel, putem experimenta energia creatoare nelimitată a Universului.

Când aveam opt ani, am trăit prima mea întâlnire cu iubirea lui Dumnezeu. Stăteam în pat, și am simțit o pală de vânt care mi-a mângâiat fața. Am privit atunci în sus și am văzut o mână strălucitoare de lumină deasupra mea. Nu mi-a fost deloc teamă, întrucât m-am simțit protejat și împăcat. Am numit această „mână a lui Dumnezeu”: îngerul meu păzitor și am știut de la bun început că pot conta pe ea pentru a mă ajuta. Într-adevăr, această prezență plină de iubire m-a călăuzit de-a lungul întregii mele vieți, aducându-mă în locul în care mă aflu acum. Ea m-a ajutat să comunic cu lumea spiritelor și să le prezint oamenilor de pretutindeni mesaje de mângâiere și cunoștințe spirituale.

Iubirea rezonează pe cea mai înaltă frecvență din câte există. Atunci când trăim pe frecvența iubirii, toate dorințele ne sunt îndeplinite, întrucât aceasta este una din caracteristicile acestei puteri. Singura sarcină care ne rămâne, dar și cea mai dificilă între toate, este să continuăm să manifestăm clipă de clipă iubirea, de-a lungul tuturor experiențelor noastre. Acesta este, prieteni, principalul motiv pentru care continuăm să ne întoarcem în această școală numită pământ.

Atunci când ne folosim de puterea iubirii, noi devenim conștienți de locul nostru în această lume și în cosmosul de dincolo de ea. Ajungem astfel să ne cunoaștem valoarea, dar și să prețuim viața în general, și cea a semenilor noștri în particular. Ne simțim conectați unii cu ceilalți, căci recunoaștem faptul că lumina din interiorul nostru strălucește inclusiv în ei. Devenim mesageri divini ai Sursei Unice și înțelegem faptul că nu suntem separați, ci facem parte integrantă din aceeași Unitate a întregii vieți. Puterea iubirii ne ajută să trăim într-o stare de mulțumire și de fericire autentică. Atunci când înțelegem cu adevărat că ne aflăm aici pentru a ne continua creșterea spirituală, noi ne schimbăm perspectiva de la aceea a omului preocupat până la uitare de chestiunile terestre la aceea a unui suflet hrănit de iubire. Această perspectivă ne ajută nu doar pe noi să beneficiem de ea, ci și tot restul lumii.

Am împărțit această carte în trei părți. Prima parte explică cum ne putem iubi pe noi înșine și cum le putem împărtăși celorlalți iubirea noastră. A doua parte elucidează în ce fel ne putem folosi de puterea iubirii noastre atunci când luăm decizii de zi cu zi. În sfârșit, partea a treia explică în ce fel ne putem eleva noi mintea pentru a cultiva o atmosferă plină de iubire, de lumină și de bucurie. Am inclus în această carte poveștile mele personale, dar și ale altor oameni pe care i-am cunoscut de-a lungul călătoriei mele. Toate aceste povești demonstrează felul în care și-a integrat în viața sa puterea iubirii eroul principal, schimbându-și astfel perspectiva asupra vieții și asupra semnificației acesteia. Pentru a folosi la maxim această carte, studiază atent soluțiile prezentate în ea și lasă-le să îți lărgească orizonturile, astfel încât să devii mai conștient de puterea iubirii din sufletul tău, care te poate vindeca și poate rezolva orice situație dificilă cu care te confrunți. La sfârșitul fiecărei soluții am inclus anumite afirmații pe care le poți repeta, dar și o meditație care te poate ajuta să îți reantrenezi modul de a gândi.

Felicitări! Ești pe punctul de a face primul pas către integrarea în viața ta a energiei iubirii. De-abia aștept să îți împărtășesc numeroasele lecții profunde pe care le-am învățat despre trăirea vieții pe nivelul sufletului. Înainte de a începe, doresc să îți fac o recomandare: dacă ai apucat-o pe calea ce conduce către un nivel superior de conștiință, este foarte util să cultivi compania unor oameni care gândesc la fel ca tine, dorind să trăiască la rândul lor o viață autentică, să se bucure de iubire și de recunoștință, și să ridice frecvența de vibrație a acestei planete.

Fie ca inima ta să se deschidă și să recunoască, să își amintească și să se folosească de puterea divină a iubirii. Atunci când iubirea îți va umple viața, nici tu, nici ceilalți oameni din viața ta nu vei mai fi aceiași.

Partea I – Energia iubirii

1. Iubește-te pe tine însuți

„Toți oamenii trebuie să își învețe lecțiile particulare. Tot ce poți face este să îți înveți propriile lecții, și primul pas în această direcție este să te iubești pe tine însuți”.

- Louise Hay, Puterea există în interiorul tău

Esența ta reală – Amintește-ți cine ești

După ce mi-am publicat prima carte, Conversație cu raiul, în urmă cu 20 de ani, am călătorit foarte mult prin lume, am comunicat cu numeroase spirite și am răspândit cunoașterea legată de viața de după moarte prin demonstrații practice, conferințe teoretice și seminarii. De regulă îmi încep un seminar sau o conferință cu cuvintele: Voi sunteți ființe spirituale care trăiesc o experiență umană”. Viața pe pământ este o școală, și atât timp cât locuiești într-un corp omenesc, interacțiunile tale cu familia, prietenii, partenerii de cuplu, colegii de muncă și străinii, în diferite circumstanțe și situații, au ca unic scop să te învețe ceva.

Toți oamenii sunt alcătuiți din energia luminii divine, care este iubirea pură și infinită. Cea mai mare iluzie este aceea care ne face să ne percepem ca și cum am fi separați unii de ceilalți. Atunci când iubim, noi nu mai suntem separați. Prin urmare, iubirea nu reprezintă o acțiune, ci însăși esența ta. Ea nu te-a părăsit niciodată, și nici nu o va face vreodată. Iubirea este completă, constantă și nemăsurată. Tot ce experimentăm în această viață are ca unic scop să ne reamintească faptul că suntem iubire. Întrebarea este: ce anume te împiedică să experimentezi iubirea în fiecare clipă a vieții tale? Ce anume aștepți să se întâmple?

Pe măsură ce înveți să te reconectezi cu sufletul tău, este foarte posibil ca prioritățile tale să se schimbe. Vei descoperi astfel că răspunsurile la toate întrebările tale rezidă în sufletul tău, nu în afara ta. După ce mi-am deschis mintea în fața puterii iubirii, am trăit numeroase experiențe creatoare, imaginative, marcate de iertare și de compasiune. Primind în permanență impresii de la Spirit, am învățat să fac o distincție între gândurile nesigure și pline de teamă ale egoului meu, pe de o parte, și vocea șoptită a iubirii Spiritului din interiorul meu. Între altele, am învățat că nu trebuie să îmi judec gândurile, indiferent în ce constau acestea. Această atitudine necritică față de mine însumi m-a ajutat să atrag în conștiința mea mai multă iubire, și astfel să experimentez mai multă libertate și bucurie în viața mea.

Existența noastră terestră nu reprezintă decât vârful aisbergului, un firicel de nisip pe o plajă. Atunci când înțelegem că viața pe care o trăim nu reprezintă decât un moment efemer în existența sufletului, realizăm instantaneu că toate grijile și preocupările pământești sunt simple iluzii.

Cum mă pot percepe dincolo de egoul meu?

Egoul este sinele tău fals. El înflorește atunci când critică, când compară și când se umple de vinovăție (sau când aruncă vina pe altcineva). Cel care te face să te simți în permanență nefericit și neîmplinit este egoul tău. El își proiectează gândurile și sentimentele nefericite asupra Universului și asupra tuturor celor din jurul tău. Atunci când faci alegeri pe nivelul egoului tău, tu te conectezi cu „mintea ta terestră”, nu cu „mintea Spiritului tău”, care reprezintă adevărata ta esență. Reține însă: egoul reprezintă puntea de legătură între sinele spiritual autentic și sinele pământesc. Este absolut necesar să avem un ego pentru a putea funcționa în acest plan terestru.

După ce m-a fost publicată cartea Aventurile sufletului, am fost invitat la emisiunea de televiziune The Doctors. Moderatoarea m-a invitat atunci să discut despre comunicarea „de la suflet la suflet”. „Mintea” este o extensie a sufletului. În momentul morții fizice, creierul moare, dar sufletul și mintea sa continuă să trăiască, păstrându-și toate amintirile și experiențele din viața pe care tocmai a încheiat-o, la care se adaugă și cele din viețile sale anterioare, ba chiar și cele din viețile sale viitoare. Atunci când un spirit încearcă să comunice cu mine în timpul unei ședințe mediumice, el proiectează un gând, un sentiment sau o amintire din mintea sa în mintea mea. Asta înseamnă comunicarea de la suflet la suflet. De-a lungul timpului, am învățat să îmi perfecționez comunicarea cu lumea spiritelor prin renunțarea la propriile mele gânduri, sau mai exact, prin suspendarea temporară a gândurilor egoului meu. Dezvoltarea acestei capacități mediumice a durat ani de zile, timp în care am practicat arta meditației, cultivând un cerc de persoane care gândeau la fel ca mine. În cele din urmă, am reușit să îmi rafinez această capacitate. La ora actuală îmi pot crea în minte un fel de ecran gol, pe care spiritele cu care comunic își pot proiecta propriile gânduri și sentimente. Atunci când le predau altora arta mediumității, definesc adeseori comunicarea cu spiritele ca o „oglindă mentală”. Un medium trebuie să își abandoneze temporar propria minte pentru a percepe influența personalității unui alt spirit, astfel încât să îi pot prezenta clientului meu informațiile receptate (pe care le experimentez în mintea mea).

Dr. Jennifer Berman, moderatoarea emisiunii de televiziune, s-a oferit ca subiect. M-am conectat imediat cu chakra gâtului ei, ocazie cu care am primit informația că între vârsta de doi ani și cea de șase ani, aceasta nu s-a putut exprima pe sine, așa că chakra gâtului ei s-a închis. Pe la vârsta de opt sau de nouă ani, dr. Berman s-a forțat să devină mai expresivă, dintr-o perspectivă pur intelectuală, spunându-și că: „Trebuie să mă conectez cu puterea mea de a mă exprima pe mine însămi”. I-am explicat însă că în acest fel și-a blocat prețuirea de sine, spunându-i:

- Nu te consideri suficient de bună. Nu crezi că meriți să fii iubită. Nu te iubești pe tine însăți. Tu te-ai întors în această lume pentru a învăța despre iubire, în diferitele ei aspecte. Personal, consider că acest blocaj provine dintr-o viață anterioară.

Dr. Berman a recunoscut că se simțea blocată, fiindu-i greu chiar să asculte informațiile pe care i le transmiteam. Ea a admis că singurul domeniu din viața ei în care nu se simțea împlinită era cel al relațiilor de cuplu.

- Parcă aș avea o carcasă de gheață în jurul inimii. Îmi doresc cel puțin să sper că nu voi rămâne pentru totdeauna singură.

Mi-a apărut atunci mama ei, în forma ei de spirit. Aceasta i-a spus pe un ton răspicat fiicei sale să nu se mai simtă nesigură și nevrednică. I-am spus doamnei Berman că intuiția îmi spune că nu va rămâne singură pentru tot restul vieții, dar că, din păcate, nu avea să renunțe la temerile sale. I-am spus:

- Teama este egoul tău fals, care ți se pare real. Tu te blochezi singură prin temerile tale. Trebuie să emani iubire pentru a putea să o primești de la alții.

Cuvintele mele și cele ale spiritului mamei sale au ajutat-o pe dr. Berman să își schimbe perspectiva asupra vieții, dar mai avea foarte multe de făcut pentru a învăța să se iubească pe sine. Mai întâi de toate, trebuia să învețe să își accepte slăbiciunile la fel de necondiționat cum își accepta calitățile.

Teama doamnei Berman era autocreată. La fel ca foarte mulți dintre oameni, ea se descurca de minune în atingerea obiectivelor sale materiale, dar și-a blocat capacitatea de a-și exprima plenar iubirea. Groaza pe care o simțea la gândul că ar putea rămâne pentru totdeauna singură îi bloca inima, împiedicând-o să găsească exact iubirea pe care o căuta. Indiferent cât de multe sau de puține sunt lucrurile pe care le posezi, ceea ce contează este să simți că meriți să fii iubit. Atât timp cât nu reușea să se iubească pe sine, cum ar fi putut dr. Berman să găsească pe altcineva care să o iubească?

Ori de câte ori ți se pare că un obiectiv este imposibil de atins, află că acest sentiment este doar o iluzie creată de egoul tău. Dacă te vei deconecta de el și te vei conecta din nou cu sinele tău real, puterea, curajul și iubirea acestuia te vor călăuzi către destinația la care dorești să ajungi.

Soluția: Iubirea de sine

Scopul cel mai important pe care îl poți atinge în această dimensiune fizică este să te iubești necondiționat pe tine însuți. Tu ești singura persoană care te poate iubi pe tine însuți așa cum îți dorești, cu atât mai mult cu cât ești singurul care îți cunoaște toate secretele, defectele și slăbiciunile. Este foarte ușor să o apuci pe calea ușoară și să te condamni pentru toate greșelile sau eșecurile tale. Este întotdeauna mai ușor să vezi binele în alți oameni decât în tine însuți. Chiar crezi că ești singura persoană pe care o cunoști care nu merită să fie iubită de tine? Singurul care crede că nu meriți să fii iubit este egoul tău. Calitatea iubirii pe care o emani către alții nu o poate depăși pe aceea pe care ți-o acorzi ție însuți. Prin urmare, nu le refuza altora iubirea ta prin refuzul de a ți-o acorda ție însuți (cu aceeași intensitate). De altfel, te asigur că în momentul în care vei începe să te iubești pe tine însuți – exact așa cum ești – și să continui să trăiești în această stare, viața ta va începe să se schimbe într-o manieră dramatică. Și de această dată avem de-a face cu legea naturală a atracției „principiilor similare”. Astfel, dacă vei începe să te iubești cu adevărat pe tine însuți, oamenii din viața ta care nu te iubesc sincer, ci doar se prefac, vor începe să dispară unul câte unul de lângă tine, în mod natural. Nu vor mai rămâne alături de tine decât cei care te iubesc cu adevărat și care merită să se bucure de iubirea ta. Aceasta este maniera Universului de a-ți comunica adevărul.

Înțeleg că iubirea de sine este absolut necesară pentru a putea iubi pe altcineva.

Cum pot evita pierderea puterii mele în favoarea altora?

Iubirea de sine înseamnă să fii autentic în relația cu tine însuți. Tu nu ești una cu părinții, frații, iubitul sau iubita ta, ori cu alte persoane. De aceea, nu mai accepta să îți trăiești viața așa cum își doresc aceștia; trăiește-ți viața așa cum o înțelegi tu. Foarte mulți oameni încearcă din răsputeri să le facă pe plac celor din jurul lor, pentru a le câștiga iubirea și afecțiunea. Atât timp cât faci însă acest lucru, tu ai tendința de a te simți „inferior” oamenilor cărora le faci pe plac. Această lipsă de responsabilitate pentru propria fericire și prețuire de sine te poate face să te simți nesigur în privința capacităților și calităților tale. Tu le acorzi altora întreaga ta putere, fără să fii conștient de acest lucru. De multe ori, părinții sau consoarta ne fac să ne simțim vinovați și rușinați, pentru a ne determina astfel să facem ceva pentru ei. Acest lucru ne înfurie, dar nu ne ajută cu nimic să ne recâștigăm autocontrolul. Dacă ne refulăm aceste sentimente, mai devreme sau mai târziu vom sfârși prin a ne umple de resentimente față de cei despre care spunem că îi iubim.

Dacă te consideri în permanență într-o situație în care simți nevoia de a te apăra pe tine sau acțiunile tale, înseamnă că acorzi o importanță prea mare gândurilor celor din jurul tău legate de tine. Gândește-te la ceea ce faci pentru a primi aprobarea celor din jurul tău. Se întâmplă să îți sacrifici propriile nevoi și dorințe? Dacă îți cedezi puterea personală pentru a te simți iubit de ceilalți, tu trebuie să începi să îți acorzi aceeași iubire pe care ești dispus să le-o dăruiești celorlalți. Singura modalitate de a-ți păstra puterea personală constă în a face alegeri independente (a-ți folosi liberul arbitru). Între altele, acest lucru înseamnă să nu îi mai lași pe cei din jurul tău să te înfurie prin cuvintele sau prin acțiunile lor, determinându-te apoi să acționezi într-un anume fel (impulsiv, nu independent). Conștientizează întotdeauna faptul că faci ceea ce faci pentru că asta îți dorești, nu din alte motive. Fii cel care ești și devino conștient de faptul că orice ai face, ești întotdeauna suficient de bun.

Există foarte multe modalități de a-ți ceda puterea personală. Procesul începe adeseori cu lucruri minore, care devin însă din ce în ce mai importante, transformându-se într-un comportament dezechilibrat din punct de vedere emoțional. Spre exemplu, Ruth, o prietenă de-a mea din colegiu, obișnuia să își planifice întotdeauna viitorul „perfect”. Tatăl și frații ei erau avocați, iar ea le călca pe urme. După ce și-a luat diploma de colegiu la San Francisco, ea a plecat la New York pentru a urma Facultatea de Drept. Era întotdeauna extrem de concentrată să facă cele mai adecvate alegeri legate de cariera sa, pentru ca familia ei să fie mândră de realizările sale.

Ruth și-a întâlnit marea iubire a vieții, pe Jesse, în perioada facultății. Acesta urma un curs de pre-medicină la Universitatea Columbia. Cei doi s-au mutat împreună, iar Ruth s-a simțit perfect împlinită, fiind convinsă că avea cariera cea mai potrivită pentru ea, bărbatul de care era îndrăgostită, prietenii pe care și-i dorea, și așa mai departe. Ea a obținut o slujbă extrem de solicitantă la Procuratura Districtului Brooklyn, unde trebuia să facă foarte multe ore suplimentare, iar satisfacțiile personale erau puține. Ruth s-a ținut însă cu dinții de slujbă, întrucât i-a promis lui Jesse că îi va plăti toate cheltuielile cât timp va urma facultatea de medicină și perioada de doctorat. Îmi amintesc că am primit o invitație la nunta lui Ruth cu Jesse, cu un bilet de la Ruth în care aceasta îmi scria: „Totul îmi merge incredibil de bine. Sunt foarte fericită”.

Au trecut apoi zece ani, și deși nu am păstrat legătura cu Ruth, când am ajuns la New York pentru a-mi vizita familia am sunat-o și am aranjat o întâlnire la o cafea, ca să ne mai povestim ce am făcut între timp. Când am văzut-o, am rămas șocat. Anii nu fuseseră deloc blânzi cu ea: arăta slăbită și trasă la față. Singurul lucru care îi rămăsese de altădată era zâmbetul ei. Am întrebat-o imediat ce se întâmpla. Mi-a răspuns că s-a dovedit că Jesse nu era chiar bărbatul viselor sale. După ce acesta a ajuns medic, „a devenit egoist și narcisist, mi-a explicat Ruth. Era convins că era darul lui Dumnezeu pentru femei, căci tinerele asistente îi făceau în permanență ochi dulci”.

La acea vreme, Ruth se epuiza singură, încercând să îi facă pe plac șefului ei la serviciu și lui Jesse acasă. În acest fel, nu prea îi mai rămânea timp și pentru nevoile sale personale. Odată, mi-a spus Ruth, Jesse a ajuns acasă foarte târziu, așa că l-a întrebat unde a fost. „S-a enervat atât de tare pe mine că mi-a tras un pumn în față”. Ruth a adăugat că i-a fost prea frică pentru a suna la poliție. „Nu doream să afle vecinii, ca să nu mai vorbesc de colegii mei de la serviciu”. Din păcate, Jesse a interpretat tăcerea lui Ruth ca pe un semn de slăbiciune, așa că bătăile au continuat.

Când sora lui Ruth a aflat ce se întâmpla, ea a ajutat-o să își găsească un refugiu sigur. În cele din urmă, Ruth a divorțat, dar a continuat să se simtă rușinată și vinovată. Din păcate, îi era greu să recunoască faptul că își cedase puterea personală altcuiva. Mi-a explicat: „M-am întâlnit multă vreme cu bărbați abuzivi. Noroc cu sora mea, care m-a ajutat să intru în psihoterapie”. Așa se face că buna mea prietenă Ruth a trebuit să învețe pe calea cea grea că trebuia să își pună nevoile înaintea altora, fără a-i răni însă pe aceștia. „Mi-a fost foarte greu, căci am trăit multă vreme într-o lume colorată în roz de ochelarii pe care îi purtam. A fost o lecție dură, ca să nu spun mai mult”.

Soluția: Discernământul

Ruth a fost nevoită să învețe diferența dintre iubire și teamă, dintre adevăr și iluzie. Alegerile sale anterioare s-au bazat pe ceea ce le plăcea celor din jurul ei sau pe ceea ce își doreau aceștia, nu pe propriile sale nevoi și dorințe. Una din cele mai grele lecții în viață este cea a discernământului. Atunci când ne folosim zi de zi de discernământ, alegerile noastre devin naturale. În acest scop, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să te cunoști pe tine însuți. După cum spune Hamlet: „Fii onest cu tine însuți… și astfel nu vei mai putea fi fals în prezența celorlalți oameni”. Cu alte cuvinte, dacă dorești să ai grijă de alții, începe prin a avea grijă de tine însuți. Atunci când ești centrat pe propria ta ființă și când ești conștient de puterea ta personală, tu poți discerne iubirea și adevărul, dar și falsitatea – în toți ceilalți oameni. Dacă îi vei asculta pe ceilalți cu o luciditate amplificată, îți va fi ușor să citești printre rânduri, înțelegând ce vor să spună cu adevărat aceștia. Nu mai face alegeri bazate pe opiniile celorlalți oameni, ci onorează-ți propria ființă. Ruth a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a le face pe plac celor din jurul ei, temându-se atât de tare de opiniile acestora încât a uitat că este capabilă să ia decizii practice în favoarea ei. Atunci când te onorezi pe tine însuți, tu devii aliniat cu sufletul tău, iar alegerile tale sunt ușor de făcut.

Îmi cultiv capacitatea de a deosebi iubirea de teamă și adevărul de iluzie.

Cum îmi pot restabili puterea?

Pare mult mai ușor să le oferi altora puterea ta decât să ți-o recuperezi. De-a lungul anilor, am cunoscut numeroși oameni care petreceau foarte mult timp amintindu-și de trecutul lor, și îndeosebi de copilărie. Abuzurile din copilărie sunt o temă foarte prevalentă la ora actuală. Rănile produse în copilărie ne pot face să ne cramponăm de anumite comportamente care nu acționează în favoarea noastră în momentul prezent și să percepem lumea înconjurătoare dintr-o perspectivă puternic distorsionată. Noi ne-am pierdut puterea de a ne recunoaște și de a ne urmări sinele autentic. Doresc să ilustrez acest lucru cu cazul unei femei pe care am cunoscut-o cândva.

Patricia a venit acasă la mine chiar când mi-am început lecturile mediumice private. Era o femeie de vârstă mijlocie, cu un păr foarte roșcat. Îmi amintesc bine de ea, nu doar din cauza părului ei strălucitor, ci și a faptului că era extrem de dinamică, în pofida faptului că era o femeie mignonă. În timp ce mă conectam cu Spiritul, Patricia era foarte speriată, agitându-se în scaunul ei. După ce mi-am spus rugăciunea finală și am deschis ochii, ea a sărit imediat în picioare, începând să se plimbe prin cameră.

- Patricia, ia loc și calmează-te, i-am spus.

- Bine, dar sunt atât de nervoasă, mi-a răspuns ea, așezându-se.

Am avut atunci viziunea unei femei îmbrăcată într-o rochie neagră lungă, cu gulerul alb. La început am fost șocat. Arăta ca o călugăriță pe care am văzut-o când eram copil, care mergea la slujba de duminică. Mi-am început imediat lectura:

- Există o călugăriță aici.

Înainte de a mai spune ceva, Patricia a sărit din nou de pe scaun. I-am spus că spiritului călugăriței îi părea rău de ceea ce a făcut și că dorea să fie iertat. Patricia s-a întors la locul ei și a rămas liniștită de-a lungul restului ședinței. Când am terminat, ea era mult mai calmă decât atunci când am început.

După toate aparențele, călugărița o hărțuise cândva pe Patricia, abuzând-o verbal. Acest lucru nu este foarte neobișnuit. Foarte mulți oameni care primesc o educație în școlile catolice trăiesc experiențe similare. Partea interesantă era că această călugăriță venise ca să își ceară iertare. Câteva luni mai târziu, am primit o scrisoare de la Patricia, pe care am păstrat-o până astăzi. Iată ce mi-a scris aceasta: „Până recent, îmi era extrem de teamă să nu fac greșeli, căci continuam să aud în minte vocea Sorii Bernadette care obișnuia să mă pedepsească frecvent pentru greșelile mele… Până atunci am trăit în teamă în cea mai mare parte a timpului. Din acest motiv, îmi venea întotdeauna foarte greu să iau decizii. De cele mai multe ori așteptam prea mult timp, iar oportunitățile dispăreau. Aș putea spune că în după-amiaza ședinței cu tine m-am născut a doua oară, căci teama mi-a dispărut definitiv. Nu mai simt deloc nevoia să îi acord gândurile și timpul meu. Nu îți pot mulțumi îndeajuns pentru că mi-ai schimbat viața”.

Soluția: Responsabilitatea

Din păcate, Patricia și-a trăit cea mai mare parte din viață privind peste umăr pentru a vedea dacă Sora Bernadette nu aștepta să o critice sau să o condamne pentru ceva. De-a lungul anilor în care am practicat mediumitatea, am descoperit că un număr enorm de oameni sunt sclavii relațiilor lor din trecut, fiind incapabili să ierte și să își vadă de viață. Trecutul nu mai are putere asupra noastră, decât dacă i-o acordăm noi, prin ceea ce gândim și simțim. Cea mai bună modalitate de a ne desprinde de trecut constă în a-l considera un învățător, transmițându-le iubirea noastră tuturor celor care ne-au rănit sau pe care i-am rănit vreodată.

Atunci când ne desprindem de trecutul nostru, noi ne putem redirecționa înțelepciunea învățată din experiențele respective, exprimându-ne sufletul individual. Cu alte cuvinte, ne putem reasuma puterea personală, asumându-ne responsabilitatea pentru viața noastră. În mintea ei, Patricia era convinsă că nu se va putea ridica niciodată până la standardele Sorii Bernadette. Acționând din nevoia de aprobare și de acceptare din partea celorlalți, ea și-a asumat rolul victimei, fiind incapabilă să ia vreodată deciziile pe care și le dorea cu adevărat. Din fericire, Patricia s-a putut desprinde de trecutul ei, creându-și un alt tip de realitate, așa cum și-l dorea.

Sunt conștient de puterea gândurilor mele și de cantitatea de iubire pe care o pot exprima.

Iubire sau teamă

La fel ca Patricia, cei mai mulți dintre oameni sunt reticenți în a-și asuma responsabilitatea pentru propria lor viață, trăind astfel în incertitudine. În realitate, viața nu poate fi trăită decât într-una din două modalități: în iubire sau în teamă. Atât. Indiferent ce experiențe trăiești, acestea se datorează nenumăratelor alegeri pe care le-ai făcut de-a lungul vieții, fie din iubire, fie din teamă. Întrebarea este: ești conștient de alegerile pe care le-ai făcut pornind de la conștiința fricii, a lipsurilor și a nesiguranței? Ți-ai ales școala sau cariera dorită de tine, sau de părinții tăi (pentru a le face pe plac)? În primul caz, înseamnă că ți-ai ascultat sufletul și că ți-ai urmărit propriile dorințe. Teama este o emoție extrem de puternică, ce poate copleși orice tendință pozitivă pe care ne-o dorim.

Datorită fricii, foarte mulți oameni au tendința de a fi reactivi și critici, în loc să fie productivi și plini de iubire. Noi îi judecăm pe ceilalți deoarece ne dorim un control mai mare asupra propriei noastre vieți, sau ne construim un zid energetic în jur pentru a-i ține la distanță. În această manieră inconștientă, noi încercăm să ne protejăm de răni, mai ales dacă am fost deja răniți în trecut. Toate sufletele trec prin anumite răni de-a lungul unei vieți pe pământ. După toate aparențele, aceste răni reprezintă o lecție vitală pentru conștientizarea puterii sufletului nostru.

Dacă dorim să ne eliberăm de energia negativă a fricii, noi trebuie să descoperim de ce anume ne temem. Energia fricii își poate asuma numeroase deghizări. Ea poate lua forma mâniei, urii, resentimentelor, criticismului, rușinii și vinovăției, conducând la o prețuire de sine redusă și la o incapacitate de a cultiva respectul de sine. Viața trăită în teamă blochează fluxul natural al vitalității și conduce la traume emoționale, mentale și fizice.

Tratează-te exact așa cum ai face cu un prieten foarte drag. Dacă un prieten ți-ar vorbi despre o greșeală pe care a făcut-o la serviciu, cel mai probabil nu i-ai spune: „Cum ai putut fi atât de prost?”, ci i-ai reaminti imediat de numeroasele sale calități, conchizând: „Data viitoare te vei descurca mai bine”. L-ai asigura astfel că este și rămâne un om valoros, demn de a fi iubit și prețios, nu doar pentru tine, ci și pentru ceilalți oameni. De ce nu procedezi la fel și cu tine însuți?

Atunci când predau, ilustrez întotdeauna felul în care îi poate ajuta puterea iubirii pe oameni să își transceandă teama, schimbând orice circumstanțe ale vieții în niște lecții importante. Dacă dorești să integrezi iubirea în toate aspectele vieții tale, este important să îți reantrenezi modul de a gândi, orientându-te într-o mai mare măsură către luciditate, recunoștință, iertare și compasiune. Aplică zilnic meditațiile și afirmațiile din acest capitol, pentru a-ți reantrena astfel modul de a gândi.

Fii onest cu tine însuți. Devino conștient de gândurile și de sentimentele tale. În același timp, nu te mai judeca singur. Chiar dacă devii uneori speriat, critic sau supărat, nu te lupta cu tine însuți și nu-ți înrăutăți situația simțindu-te vinovat pentru că nu reușești să ai o atitudine mai pozitivă. Eliberează-te de orice conflict interior și conștientizează faptul că există un motiv pentru tot ceea ce ți se întâmplă, chiar dacă pe moment situația respectivă ți se pare extrem de neplăcută.

Crearea spațiului sacru

Dacă dorești să te conectezi la puterea iubirii, fă-ți în fiecare zi timp pentru a-ți liniști mintea. Numai în tăcere poți comunica cu nevoile și cu înțelegerea sufletului tău. Nu pot sublinia îndeajuns importanța meditației, a rugăciunii și a contemplației în această direcție (de altfel, pentru mine acești termeni sunt interschimbabili). Așadar, fă-ți zilnic timp pentru a medita. Așa cum le spun întotdeauna studenților mei: meditează, meditează și iar meditează!

Meditația te va ajuta să nu te mai cramponezi de gânduri, lăsându-le să treacă liber prin mintea ta. Alege-ți un loc și o perioadă din zi în care să poți sta liniștit și confortabil, și focalizează-te asupra respirației tale. Gândurile vin și pleacă în permanență; de aceea, nu-ți face griji legate de monologul mental. Vei constata însă că între ele există anumite goluri, care vor deveni din ce în ce mai ample de-a lungul timpului. Vei descoperi astfel că te simți din ce în ce mai puțin stresat și din ce în ce mai conștient de momentul prezent.

Atunci când mintea este liniștită, îți este ușor să auzi adevărul. Indiferent ce metodă folosești, secretul constă în a-ți liniști mintea și a-ți asculta sufletul. Este perfect normal ca mintea să rătăcească și să se cramponeze de judecățile și de criticile sale. Optează în mod conștient pentru a observa aceste critici, iar apoi lasă-le să plece fără a te atașa de ele. Cu cât vei practica mai mult arta tăcerii, cu atât mai ușor îți va fi să te focalizezi asupra vidului. În această stare de vid interior vei primi cele mai profunde viziuni și răspunsuri.

Meditație – Iubirea de sine

Imaginează-ți că te plimbi printr-o grădină superbă. Creează-ți în imaginație o realitate și numește-o Lumea Ta Reală. Aceasta îți aparține numai ție, căci tu ești cel care o concepe, până la ultimul detaliu. Umple această lume cu imaginile, mirosurile, sunetele și atingerile care îți mângâie simțurile și sufletul. Cu fiecare nouă inspirație, pătrunde din ce în ce mai adânc în lumea interioară a sufletului tău. Cu fiecare expirație, acordă-ți permisiunea de a elimina toate convingerile limitatoare, gândurile și emoțiile negative, și energia stagnantă din ființa ta.

Focalizează-ți atenția asupra spațiului din creștetul capului tău, acolo unde rezidă imaginația. Acesta este „ecranul minții tale”. ancorează-te cât mai deplin în acest ecran. Cu fiecare nouă respirație, lasă un nou gând pur și vindecător să pătrundă în mintea ta, pentru a echilibra astfel un gând negativ rătăcit prin ea. Continuă să avansezi astfel, pas cu pas, pe cărarea care te conduce către Lumea Ta Reală. Plutește în mod natural pe deasupra solului. Cu fiecare gând de iubire, spațiul prin care plutești devine din ce în ce mai impregnat cu energia ta. Remarcă florile de-a lungul cărării, care se trezesc la viață. Cu fiecare nou pas pe care îl faci, petalele lor se deschid din ce în ce mai mult, emanând o lumină puternică și strălucitoare.

Conștientizează puterea vieții ce impregnează cărarea luminoasă din fața ta. Gândurile tale răspund prin recunoștință și apreciere la toată această frumusețe magnifică. Fiecare gând pe care îl emiți îți este returnat pe loc, la fel ca un compliment. În Lumea Ta Reală, tu primești înapoi tot ceea ce dăruiești. Cu fiecare nouă respirație, calea te duce tot mai departe, către o grădină plină cu flori și cu plante luxuriante, cu cele mai incredibile și mai fascinante texturi, culori și forme. Plutești cu ușurință pe deasupra grădinii, fără a strivi în nici un fel toate aceste frumuseți. Trăiești o senzație de libertate absolută, care te uimește la maxim, fiind în același timp una cu tot ceea ce te înconjoară.

Florile îți vorbesc mental, spunându-ți: „Noi suntem o reflectare a sufletului tău. Ceea ce percepi acum este iubirea dinlăuntrul tău!” Îți este imposibil să te mai critici sau să te mai învinovățești pentru ceva, căci ai devenit la fel de pur ca și aceste flori. Toate judecățile critice provin de la ego, neavând nimic de-a face cu Lumea Ta Reală. Florile reflectă frumusețea dinlăuntrul tău. Dacă vei înțelege cât de frumos și de plin de iubire este sufletul tău, vei dori să îți împărtășești iubirea cu tot restul lumii. Este ușor să îi iubești pe alții și să te deschizi în fața iubirii lor, dar mai întâi de toate trebuie să îți aduci aminte cine ești cu adevărat. Lumea numită Pământ este plină de încercări pentru egoul uman, dar în Lumea Ta Reală starea naturală este iubirea de sine. Tu ai capacitatea de a pătrunde oricând dorești în Lumea Ta Reală, centrându-te în ea. Acesta este căminul tău.

Continuă să inspiri și să expiri ușor, focalizându-ți din nou atenția asupra corpului tău. Umple-ți corpul cu lumina noii tale conștiințe. Deschide lent ochii și împărtășește frumusețea iubirii tale de sine cu toți cei care își intersectează destinul cu calea ta umană.