Hrană pentru gânduri: gânduri pentru hrană, de Fred Lehrman ... 11

Sondra, te salut… de Linda Thistle, ... 15

Prietenilor mei ... 21

Prolog ... 23

Introducere ... 27

Partea întâi

Despre Singura dietă care există ... 36

Despre principiile care trebuie stăpânite mai întâi ... 37

Paşi esenţiali pentru dietă ... 41

Partea a doua

Începutul ... 72

Merit să am greutatea ideală ... 74

Ura păstrată înseamnă greutate corporală excesivă ... 76

Este normal să fii fericit ... 80

Fă-ţi plăcerile şi ajungi la zvelteţe ... 85

Mănâncă singur(ă) ... 87

Când mănânci necontrolat ... 90

Jocul cu mâncarea ... 92

Dieta iertării ... 96

Afirmaţii pentru Singura dietă care există de Phil Laut ... 101

Exerciţii de respiraţie ... 107

Cum afectează sindromul dezaprobării părinteşti gândirea în privinţa hranei ... 112

Vindecă moartea şi scazi în greutate ... 117

Partea a treia

Înfruntarea adevărului ... 124

Curățire finală ... 125

Postul ... 131

Mai multă hrană pentru gânduri ... 134

Hrana şi spiritualitatea ... 136

Ispăşirea ... 141

Afirmaţii despre greutatea corporală ... 145

Afirmaţii de iertare ... 147

Afirmaţii despre actul hrănirii ... 149

Afirmaţii finale ... 151

Partea a patra

Ce este hrănirea? ... 158

Dincolo de hrănire: hrana ca meditaţie de Fred Lehrman ... 159

Ultimul cuvânt în materie de preparate şi servire de Robert Rosellini ... 163

Gânduri de încheiere ... 165

Nectarul suprem ... 169

Rămas bun ... 172

A apărut în: 2013-12

Introducere

Este posibil să ai mai multe motive pentru a-ţi dori să scazi în greutate. Este posibil să vrei să fii mai zveltă pentru a atrage sau a-i face plăcere unei persoane iubite sau doar deoarece crezi că ai arăta mai bine. Poate că ai adăugat câţiva centimetri pe măsura trecerii anilor. Deloc surprinzător, asociezi această creştere în greutate cu îmbă­trânirea. Nu poţi opri calendarul, dar poţi opri cântarul!

Este posibil să consideri că această greutate în plus dovedeşte o lipsă de disciplină şi iluminare. Oamenii graşi sunt adeseori consideraţi incapabili să îşi controleze dorinţele şi se presupune că faptul acesta este dovedit de corpul lor lipsit de fermitate. În mod sigur, îţi spui, nu sunt eu ăsta / asta!

Mai există şi riscuri pentru sănătate asociate supra­ponderalităţii. Dacă te pasionează ştiinţa, datele spun că şi o greutate de numai şapte kilograme şi jumătate peste greutatea medie sau peste greutatea cea mai bună îţi pot reduce speranţa de viaţă cu până la patru ani. Alte autori­tăţi ştiinţifice au afirmat că o greutate corporală suplimen­tară de cinci kilograme reprezintă un pericol mai mare decât fumatul a douăzeci de ţigarete pe zi.

Deoarece faptul de a fi supraponderal sau măcar de a gândi că eşti supraponderal este atât de frecvent întâlnit în societatea noastră, s-a spus şi s-a scris mult pe acest subiect. Potrivit doctorului Hamburger, psiholog, majo­ritatea tulburărilor alimentare sunt simptomatice pentru depresii, singurătate, plictiseală, supărare, neajutorare, vinovăţie şi ura faţă de propria persoană. Un sentiment duce la altul şi la altul, într-un cerc din care parcă nu poţi să evadezi. „Mănânc pentru că sunt deprimată. Mă deprim când mă simt singură. E plictisitor să fii singură…” Sentimentele acestea ţi se par familiare?

Persoanele supraponderale au adeseori un senti­ment de eşec, provocat de faptul că nu sunt capabile să-şi schimbe condiţia. Pot să devină sclavele dietelor, unele după altele. Este o conspiraţie împotriva propriei persoane!

În afara dietelor, oamenii se mai torturează fizic sin­guri şi în alte moduri. Jim Fadiman, psiholog, spune că orice exerciţiu fizic, efectuat exclusiv în scopul obţinerii unei scăderi în greutate nu va duce la împlinirea acestui scop pe termen lung. Dacă nu faci mişcare din plăcere, este o auto-tortură şi simplul fapt că faci mişcare îţi amin­teşte că eşti gras.

Cercetările noastre prin intermediul Rebirthing – Renaşterii – care a condus la Antrenamentul pentru Relaţii Pline de Iubire au arătat că supraponderalitatea se mai datorează şi traumei naşterii, sindromului de dezaprobare părintească, dorinţei subconştiente de a muri şi tiparelor negative de gândire.

Aceste patru concepte sunt importante pentru înţele­gerea problemei greutăţii corporale.

Traumatismul naşterii este debutul tău în lume, la viaţa din afara pântecului mamei. Înainte de naştere te-ai aflat într-un mediu ideal, în care îţi erau satisfăcute toate nevoile – de iubire, căldură, adăpost, hrănă. Pentru majo­ritatea oamenilor, naşterea reprezintă o experienţă vio­lentă care conţine o durere considerabilă şi senzaţia că te-ai rătăcit. Ca urmare a acestei experienţe, mulţi oameni consideră că lumea este un loc ostil, neplăcut, în care umblă liberi oameni nedemni de încrederea altora, care îi urmăresc să pună mâna pe ei. Este posibil ca aceşti oameni să treacă prin viaţă scuzându-se că s-au născut, căutând să se reîntoarcă în pântec. Această carte te va ajuta să înţelegi legătura dintre trauma naşterii şi supraalimentaţie.

Sindromul dezaprobării părinteşti te face să gândeşti negativ cu privire la tine şi la viaţă. Părinţii tăi s-au con­fruntat cu dezaprobarea când erau mici, au crescut şi au transmis dezaprobarea mai departe, ţie. Acest sindrom rezultă din faptul că părinţii tăi nu au reuşit să facă faţă cerinţelor părinţilor lor, de iubire şi perfecţiune. Părinţii tăi au eşuat permanent în încercările lor de a le face pe plac părinţilor lor, care erau pretenţioşi şi care le-au refu­zat iubirea şi afecţiunea. Ca urmare, părinţii tăi şi-au pier­dut mult timp fie încercând să se răzbune pe părinţii lor pentru dezaprobare, fie încercând să le câştige iubirea. Când aceste eforturi au eşuat, şi-au suprimat amărăciunea din această cauză, ori au transferat o parte din resenti­mente altor personalităţi înzestrate cu autoritate, cum ar fi profesorii, colegii sau angajatorii.

După ce te-ai născut, părinţii tăi au avut posibilitatea să reverse asupra ta ostilitatea pe care au moştenit-o şi cu care au trăit foarte mult timp. Această carte îţi va arăta cum sunt relaţionate supraalimentaţia şi sindromul dezaprobă­rii părinteşti.

Dorinţa subconştientă de a muri reprezintă accep­tarea inevitabilităţii morţii prin forţele „care există”. Oamenii acceptă forţa morţii când refuză să o pună sub semnul întrebării. Mulţi oameni de ştiinţă semnalează însănătoşiri spontane şi chiar vindecări după boli termi­nale, mai ales cancer, la pacienţi care refuză să spună da morţii. Nu se va putea aprecia niciodată cu precizie câte aşa-numite vindecări miraculoase s-au produs de-a lungul secolelor în cazul unor oameni care au refuzat să spună da morţii. Mulţi oameni de ştiinţă admit actualmente că mintea şi puterea pe care o are asupra morţii nu trebuie să fie subestimată. Unii oameni de ştiinţă îi studiază acum pe maeştrii spirituali şi afirmă ceea ce maeştrii predică de secole întregi: Există o alternativă la moartea fizică şi aceasta este prelungirea vieţii / nemurirea, chiar şi posibi­litatea de dematerializare şi rematerializare! Mai târziu în cuprinsul acestei cărţi vei vedea, dragă cititorule, care este legătura dintre supraalimentaţie şi dorinţa subconştientă de a muri.

Iisus Hristos, recunoscut drept un mare învăţător spi­ritual atât de către ne-creştini cât şi de gânditorii creştini, a spus, „Cel care mănâncă din trupul meu va trăi veşnic.” Creştinismul, alături de alte dogme religioase, vede în împărţirea hranei simbolul unei amestecări mai profunde, mai spirituale, a sufletelor. Frângerea pâinii împreună cu alţii este într-adevăr o taină. Dar abuzul de alimente prin supraalimentaţie este o formă de sinucidere şi o dorinţă nerostită de a muri.

Tiparele negative de gândire sunt reprezentate de toate gândurile negative cu care îţi place să te flagelezi în permanenţă. Ele pot să includă favoritele cum ar fi „nici­odată nu arăt cum trebuie,” „în veci n-o să pot să am un corp ca lumea” şi „nimeni nu mă poate iubi pentru că sunt prea gras(ă).” Pentru a începe să-ţi modifici tiparul tiraniei greutăţii, trebuie să începi să îţi schimbi modul de gândire. Trebuie să înveţi să transformi toate gândurile negative în gânduri pozitive pentru a înlocui eşecul cu succes. Nu trebuie neapărat să rămâi ancorat(ă) în inutili­tate şi disperare. Faptul că eşti supraponderal(ă) nu este natural decât dacă crezi tu că este. Orice creezi cu mintea, poţi şi să destrami. Trebuie să destrami „gândurile grele” care te îngraşă.

Majoritatea oamenilor supraponderali au un istoric supraponderal al vieţii lor. Sunt supraponderali dintr-o multitudine de cauze şi de obicei fiecare din mai multe de-odată. Din când în când, se confruntă cu un dezgust de sine sau cu o ruşine de sine severe şi hotărăsc SĂ FACĂ CEVA ÎN PRIVINŢA ASTA. Aşa că ţin regimuri alimentare şi se acordează la diverse presupuse autorităţi în sfera scă­derii în greutate. O vreme, pierd câteva kilograme şi simt că au succes. Persoanele respective încep să se placă pe ele însele şi încep să-i placă pe cei din jur. Pe urmă kilo­gramele şi vechea siluetă revin. Iar acest tipar se repetă iar şi iar şi iar. Dacă eşti o asemenea persoană, ţi se mai pare surprinzător că simţi că tot efortul tău este inutil şi că eşti un caz fără speranţă?

Motivul pentru care regimurile alimentare şi alte metode de auto-pedepsire nu au dat rezultate în cazul tău şi al multor altor oameni este acela că n-ai ajuns niciodată la cauza problemei tale ponderale. După încheierea unui regim alimentar, greutatea va reveni la valorile anterioare, dacă este folosită ca mijloc de protecţie pentru tine sau ca armă împotriva altcuiva. Această utilizare a greutăţii corporale provine dintr-o frică pe care trebuie mai întâi s-o descoperi şi apoi s-o rezolvi. După ce dispare frica, recurgând la afirmaţii, Renaştere, Rolfing, seminare şi la orice altceva mai dă rezultate, vei reuşi să laşi greutatea corporală să se reducă în mod natural.

Să începem privind problema greutăţii corporale într-un alt mod. Iată câteva aspecte generale care trebuie cântărite, extrase din cartea Psychologist’s Eat-Anything Diet – Regimul alimentar al psihologului, în care mănânci orice – de dr. Leonard Pearson:

• Scăderea în greutate definitivă se produce într-o atmosferă de libertate.
• Persoanele care ţin regimuri alimentare într-un mod cronic sunt încarcerate şi sunt ţinute prizoniere de dictatorii slăbitului.
• Numărarea caloriilor perpetuează o stare de război inutil cu tine însuţi.
• cauză comună a supraalimentaţiei este că nu mănânci destul din ce îţi place şi din ce îţi este poftă.

De două decenii slăbeşti de fiecare dată tot acele zece kilo­grame? Dacă suferi de sindromul regimului alimentar, adică pierzi câteva kilograme, le recuperezi, intri într-o stare de auto-compătimire, ţii iar regim etc., demonstrezi cât de inadec­vat(ă) şi de incompetent(ă) poţi să fii şi pe urmă sentimentul de vinovăţie îţi va aduce un câştig şi mai mare în greutate.

Ai sindromul Persoană versus Hrană?

Mănânci prin filtrul vinovăţiei?

Recomand cu toată căldura această carte a lui Pearson, care te învaţă cum poţi să evadezi de sub tirania în care singur te-ai băgat. Te poate ajuta să începi să-ţi regândeşti abordarea problemei greutăţii corporale în ansamblul ei.

Iată acum câteva moduri pozitive, nu nişte adevărate pedepse, pentru a începe să te gândeşti la hrană şi la hrănire:

• Mănâncă alimentele care îţi fac cu ochiul.
• Alimentele care îţi fac cu ochiul sunt acele alimente care îţi satisfac o anumită, nevoie într-un anumit moment.
• Vinovăţia şi plăcerea nu fac casă bună împreună.
• Hrănirea trebuie să confere satisfacţie şi plăcere, altminteri nu este eficientă.
• Libertatea de a mânca îţi va da şi libertatea de a nu mânca.

Singura dietă care există se referă la un gen diferit de dietă, o dietă care se poate ţine în pat. De fapt, îţi reco­mand cu cea mai mare căldură să o ţii în pat! Această dietă NU îţi impune să renunţi la alimente sau să faci exerciţii fizice. Îţi IMPUNE, în schimb, să ţii regim de gândire nega­tivă şi să faci exerciţii mintale. Această dietă te poate ajuta să-ţi schimbi modul de a gândi, sentimentele şi aspectul. Te poate face să te simţi bine cu tine şi cu propria viaţă. Şi nu e asta tot ce ne dorim?

Pag. 27 – 33