Verde pentru viaţă
Nutriţie cu smoothie-uri verzi
Descoperă – sau redescoperă în această carte – bogăţia de informaţii despre alimentaţia cu verdeţuri. Perfectă pentru oricine – consumatori de crudităţi, vegani, vegetarieni şi consumatori de carne deopotrivă – care vor să-şi creeze o alimentaţie sănătoasă fără sacrificiul gustului sau al stilului de viaţă.
Descriere
„Verde pentru viaţă este o idee simplă dar revoluţionară, căreia i-a venit timpul să ajungă în actualitate. Este o sursă limpede de inspiraţie şi de documentare foarte importantă pentru cititorii care vor să trăiască o viaţă cu adevărat sănătoasă.”
„În cei peste treizeci şi cinci de ani de practică în calitate de medic psihiatru afiliat Facultăţii de Medicină a Universităţii Harvard, am învăţat foarte bine un lucru, şi anume: comportamentul uman este foarte greu de schimbat. Acum, Victoria Boutenko mă convinge exact de contrariu… Treizeci de zile de consum de suc verde cu pulpă te vor face să te simţi altfel şi vor schimba felul în care te simţi în pielea ta. Este o realizare extraordinară pentru o carte atât de mică.”
„Conceptul foarte limpede, simplu şi abil al Victoriei Boutenko este atât de valoros şi de eficient, încât ne putem aştepta să vedem şi să simţim domeniul sănătăţii zdruncinat din temelii în decurs de numai un deceniu.”
„Victoria, ai reuşit! Iubesc la nebunie cartea ta. Sunt sigură că va fi o sursă de sănătate pentru milioane de oameni, va reduce riscurile viitoare de boli degenerative pentru tinerele generaţii şi ne va face tuturor viaţa cu mult mai uşoară. Este într-adevăr o lectură obligatorie!”
– Midwest Book Review
„În cei peste treizeci şi cinci de ani de practică în calitate de medic psihiatru afiliat Facultăţii de Medicină a Universităţii Harvard, am învăţat foarte bine un lucru, şi anume: comportamentul uman este foarte greu de schimbat. Acum, Victoria Boutenko mă convinge exact de contrariu… Treizeci de zile de consum de suc verde cu pulpă te vor face să te simţi altfel şi vor schimba felul în care te simţi în pielea ta. Este o realizare extraordinară pentru o carte atât de mică.”
– A. William Menzin, doctor în medicină,
Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard, din Prefaţă
Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard, din Prefaţă
„Conceptul foarte limpede, simplu şi abil al Victoriei Boutenko este atât de valoros şi de eficient, încât ne putem aştepta să vedem şi să simţim domeniul sănătăţii zdruncinat din temelii în decurs de numai un deceniu.”
– Thomas C. Chavez, homeopat şi autor al cărţii Body Electronics
„Victoria, ai reuşit! Iubesc la nebunie cartea ta. Sunt sigură că va fi o sursă de sănătate pentru milioane de oameni, va reduce riscurile viitoare de boli degenerative pentru tinerele generaţii şi ne va face tuturor viaţa cu mult mai uşoară. Este într-adevăr o lectură obligatorie!”
– Doctor Ruza Bogdanovich, lector de talie mondială şi
autoare a cărţii Vindecarea se află în cauză
autoare a cărţii Vindecarea se află în cauză
Autoare de renume internaţional şi expertă în alimentaţia pe bază de crudităţi, Victoria Boutenko, neobosită cercetătoare şi campioană a nutriţiei naturale, vine cu ultimele sale descoperiri în această carte, Verde pentru viaţă. Dezvoltând pe baza remarcabilelor sale descoperiri referitoare la puterea vindecătoare a verdeţurilor şi a sucurilor verzi cu pulpă, Victoria Boutenko a adăugat noi cercetări referitoare la rolul pe care îl joacă acizii graşi omega-3 şi omega-6 în sănătatea metabolismului, inclusiv date nutriţionale referitoare la anumite smoothie-uri verzi, dar şi descoperiri actuale legate de produsele organice comparativ cu cele convenţionale.
Cercetările revoluţionare ale Victoriei Boutenko de comparare a alimentaţiei cimpanzeului din sălbăticie cu dieta standard a omului modern rămân cheia de boltă a acestei cărţi, iar descoperirile sale privind abundenţa de proteine din verdeţuri, rolul verdeţurilor în homeostazie, semnificaţia acidului gastric, modul în care sucurile verzi cu pulpă fac organismul mai alcalin, puterea tămăduitoare a clorofilei şi multe altele, le oferă cititorilor cheile pentru refacerea stării de sănătate şi pentru întărirea sănătăţii şi a stării generale de bine. Mărturiile şi reţetele din această carte le dau cititorilor şi mai multă încredere şi inspiraţie să exploreze ei înşişi smoothie-urile verzi.
VICTORIA BOUTENKO a fost premiată pentru cartea Verde pentru viaţă. Mare maestru bucătar în materie de crudităţi, profesor, inventator, cercetător şi artist, Victoria Boutenko predă cursuri de viaţă sănătoasă în întreaga lume. Ca urmare a recomandărilor sale, milioane de oameni beau smoothie-uri verzi şi mănâncă alimente crude. Boutenko străbate în continuare întreaga lume împărtăşindu-şi tainele artei culinare a crudităţilor şi povestea hotărârii ei, o adevărată sursă de inspiraţie. Locuieşte în Ashland, Oregon.
Cercetările revoluţionare ale Victoriei Boutenko de comparare a alimentaţiei cimpanzeului din sălbăticie cu dieta standard a omului modern rămân cheia de boltă a acestei cărţi, iar descoperirile sale privind abundenţa de proteine din verdeţuri, rolul verdeţurilor în homeostazie, semnificaţia acidului gastric, modul în care sucurile verzi cu pulpă fac organismul mai alcalin, puterea tămăduitoare a clorofilei şi multe altele, le oferă cititorilor cheile pentru refacerea stării de sănătate şi pentru întărirea sănătăţii şi a stării generale de bine. Mărturiile şi reţetele din această carte le dau cititorilor şi mai multă încredere şi inspiraţie să exploreze ei înşişi smoothie-urile verzi.
VICTORIA BOUTENKO a fost premiată pentru cartea Verde pentru viaţă. Mare maestru bucătar în materie de crudităţi, profesor, inventator, cercetător şi artist, Victoria Boutenko predă cursuri de viaţă sănătoasă în întreaga lume. Ca urmare a recomandărilor sale, milioane de oameni beau smoothie-uri verzi şi mănâncă alimente crude. Boutenko străbate în continuare întreaga lume împărtăşindu-şi tainele artei culinare a crudităţilor şi povestea hotărârii ei, o adevărată sursă de inspiraţie. Locuieşte în Ashland, Oregon.
Caracteristici
- Numărul de pagini: 240
- Formatul în cm. (l x L x g): 13 x 20 x 1,5
- I.S.B.N.: 978-606-8420-33-2
- Traducerea din limba engleză: Bogdan Chircea
- Titlul original: Green for Life: The Updated Classic on Green Smoothie Nutrition
- Ediţia: a 2-a
Autor
- Victoria Boutenko
Colectia
- Vindecă natural
Editura
- Adevar Divin
Nicio recenzie gasita. Fii primul care scrie!
Cuvânt înainte ... ix
Introducere la ediţia actualizată ... xi
Introducere ... xiii
1. Îndrăzneşte să observi! ... 1
2. Ce lipsea din Planul nostru de alimente crude? ... 7
3. Cum se hrănesc cimpanzeii ... 11
4. Revoluţia sucurilor verzi cu pulpă ... 21
5. De ce e greu să-ţi placă verdeţurile? ... 29
6. Verdeţurile: o nouă grupă alimentară ... 37
7. Abundenţa de proteine din verdeţuri ... 45
8. Fibrele: buretele magic ... 53
9. Verdeţuri pentru homeostazie ... 61
10. Semnificaţia acidului gastric ... 65
11. Studiul Roseburg ... 71
12. Verdeţurile fac organismul mai alcalin ... 79
13. Solul sănătos este mai preţios decât aurul ... 87
14. Puterile vindecătoare ale clorofilei ... 93
15. Înţelepciunea plantelor ... 99
16. Verdeţurile: sursa primă de omega-3 ... 105
17. Tribut pentru doctorul Ann ... 123
Mărturii ... 127
Mărturii ale participanţilor la studiul Roseburg ... 163
Reţete de sucuri verzi cu pulpă ... 191
Secrete importante ... 191
Sucuri verzi cu pulpă, dulci ... 192
Sucuri verzi aromate ... 199
Suc super-verde ... 205
Budinci ... 205
I ndex ... 211
Despre autor ... 232
A apărut în: 2014-06
Îndrăzneşte să observi!
Îndoiala este tatăl tuturor invenţiilor.
– Galileo Galilei
Observaţia constituie fundamentul tuturor ştiinţelor. Şi tu. Şi eu, la fel ca oricine altcineva de pe această planetă, avem dreptul să facem observaţii şi să tragem propriile concluzii, indiferent dacă suntem sau nu oameni de ştiinţă. Experimentele noastre personale ne ajută să ne păstrăm controlul asupra propriilor vieţi. Niciun fel de date ştiinţifice nu pot să se substituie propriei noastre experienţe.
Atunci când unui copil i se spune să nu atingă focul, acest avertisment nu înseamnă prea mult până când copilul chiar atinge flăcările şi se arde. Numai prin observaţie putem să învăţăm să conectăm consecinţele şi cauzele, să devenim conştienţi la ce anume să ne aşteptăm. De exemplu, dacă mâncăm excesiv seara târziu, n-ar trebui să ne aşteptăm să ne simţim proaspeţi dimineaţa. Avantajul conştientizării a ceea ce se va petrece ne permite să acţionăm deliberat în viaţa noastră cotidiană şi să ne atingem scopurile urmărite prin acţiuni conştiente în loc să urmăm orbeşte sfaturile cuiva „care ştie el mai bine”.
Am crescut în Uniunea Sovietică, unde toată lumea era sever controlată de structurile statului. Din fragedă copilărie am primit instrucţiuni ferme cu privire la ce trebuia să fac, să spun şi chiar să cred. Mi-era teamă să încerc orice lucru nou. Pe de altă parte, am avut un mare noroc să întâlnesc mulţi oameni incredibili în viaţă, de la care am învăţat să îndrăznesc să încerc orice vreau.
Trebuie neapărat să-ţi povestesc despre Alexandr Suvorov, cu care m-am întâlnit în mai multe rânduri şi care a devenit eroul şi sursa mea de inspiraţie vreme de mulţi ani de zile. Suvorov a orbit şi a surzit complet la vârsta de trei ani. Cu toate acestea, a avut o dorinţă atât de fierbinte să-şi trăiască viaţa din plin, încât a învăţat să vorbească şi să înţeleagă ce-i spuneau alţi oameni, ţinându-i de mâini. A absolvit liceul cu lauri şi a obţinut doctoratul în ştiinţe la Universitatea din Moscova. Suvorov a scris zeci de cărţi de filozofie strălucite şi nenumărate articole ştiinţifice despre ajutorarea copiilor orbi şi surzi. Cu toate că nu a putut să vadă el însuşi nici măcar un film, Suvorov a realizat trei documentare cuceritoare despre felul în care percepe el viaţa. Îmi amintesc lansarea primului său film. A atras mulţimi numeroase în Moscova, în anii 1970. Lumea era profund impresionată de sinceritatea şi pasiunea lui Suvorov.
Îmi amintesc că după terminarea filmului, multă vreme, nimeni nu a ieşit din cinematograf. Am rămas acolo fermecaţi, suspinând şi ruşinaţi de vieţile noastre pline de laşitate şi de temerile noastre stupide. Alexandr Suvorov, care şi-a trăit viaţa în întuneric fizic şi într-o totală linişte, visa să călătorească în alte ţări. Aşa că a învăţat două limbi străine şi a călătorit singur în mai multe ţări. Când era întrebat de lume de ce făcuse aceste lucruri, el răspundea că voia „să vadă el însuşi lumea”.
Când întâlnesc fiinţe omeneşti incredibile precum Suvorov sau când citesc despre oameni care îndrăznesc „să vadă ei înşişi,” doresc să explorez viaţa dimprejurul meu mai în amănunt şi să descopăr cât de mult pot să-mi forţez limitele.
Trăindu-ne viaţa, încercând lucruri noi şi căutând răspunsuri adevărate, câştigăm o mulţime de experienţe personale. Propria noastră cunoaştere devine familiară şi practică. Ne simţim cât se poate de încrezători în forţele proprii în orice împrejurări ale vieţii, mai ales când trebuie să luăm decizii rapide. Contrar acestei stări, atunci când tot ce avem este o compilaţie de instrucţiuni venite de la altcineva, tot ce putem face mai bun este să sperăm şi să ne rugăm ca autorul unor asemenea instrucţiuni să fi fost eficienţi în acumularea cunoştinţelor sale şi onest în intenţii. Cu alte cuvinte, sperăm ca altcuiva să-i pase mai mult de noi decât ne pasă nouă de noi înşine.
Când îi lăsăm pe alţii să observe şi să raţioneze în locul nostru, dintr-un anumit punct de vedere, alegem în mod conştient să fim orbi şi surzi. Ajungem să ne convingem să urmăm instrucţiunile altcuiva, una după alta, şi să întreprindem acţiuni care pentru noi înşine nu sunt cine ştie cât de logice. Ne supunem autorităţii altora. Renunţăm la propria noastră putere.
Observaţia este dreptul care ne este dat prin naştere. Dacă ne folosim capacitate de observaţie, putem să ne eliberăm din labirintul confuziilor. Cred că propriile noastre observaţii conştiente sunt de o mie de ori mai importante decât orice afirmaţie ştiinţifică rigidă.
De ce au fost publicate atât de multe cărţi de nutriţie în ultima vreme? În mod evident, publicul are un mare semn de întrebare referitor la sănătate, care nu a fost bine primit de latura ştiinţifică a comunităţii mondiale. Majoritatea dintre noi este complet izolată de cercetători şi în acelaşi timp, oamenii de ştiinţă sunt deconectaţi de omul obişnuit de pe stradă. Mă întreb de ce s-a întâmplat acest lucru, de vreme ce scopul iniţial al ştiinţei este binele omului.
Majoritatea rezultatelor ştiinţifice pure sunt inaccesibile fizic şi financiar pentru omul obişnuit. De exemplu, pentru obţinerea unui raport de două sau trei pagini pentru un studiu medical, a trebuit să plătesc o mulţime de bani, uneori sute de dolari pagina.
Lucrarea de cercetare obişnuită este scrisă în termeni ştiinţifici, care o face de neînţeles pentru majoritatea oamenilor care nu activează în domeniul ştiinţific respectiv. Am observat că ramurile ştiinţelor se înmulţesc numeric şi limbajul folosit îşi amplifică în continuu terminologia. Pe parcursul întregii mele vieţi am vorbit cu zeci de oameni de ştiinţă din diverse părţi ale lumii şi nu am cunoscut om de ştiinţă care să poată înţelege şi explica studii din toate celelalte ramuri în acelaşi timp. De fapt, cu cât oamenii de ştiinţă pretind că ştiu mai multe despre un anumit subiect, cu atât mai mult tind să spună, „Nu este domeniul meu,” despre celelalte.
Această tendinţă sugerează că ştiinţa depăşeşte capacitatea de înţelegere a omului obişnuit şi se îndreaptă către ştiinţă de dragul ştiinţei. În vreme ce publicul doreşte să ştie care sunt cele mai recente realizări, lumea ştiinţifică devine din ce în ce mai puţin dispusă să răspundă la întrebările arzătoare ale acestuia. Începe să se formeze un vid de informaţie, mai ales în domeniul sănătăţii şi al nutriţiei. Pentru substituirea acestor informaţii care lipsesc dar sunt cruciale, publicul începe să întreprindă propriile cercetări, care e posibil să nu fie absolut exacte, în schimb sunt inteligibile pentru majoritatea oamenilor. De unde şi faptul că suntem martorii apariţiei a sute, dacă nu chiar mii de cărţi pe subiectul nutriţiei, scrise de oameni obişnuiţi, care întreprind diverse studii, uneori fără să aibă pregătirea necesară. Disperaţi să afle răspunsurile la întrebările lor, oamenii absorb această abundenţă de informaţie şi adeseori ajung să fie încă şi mai confuzi.
Observ că mulţi oameni au mai multă încredere în cuvântul scris decât în cuvântul rostit. Urmare a lipsei observaţiilor personale şi a tendinţei oamenilor de a crede concepte întregi ca şi cum ar fi încrustate în piatră, persoanele care se află în căutare sănătăţii îmbrăţişează un anumit concept, adeseori în funcţie de cartea pe care au citit-o prima. Pe măsură ce apar într-un număr imens, cărţile de nutriţie încep să se contrazică unele pe altele. Ca urmare, este posibil ca astăzi să întâlneşti sute de oameni cu sugestii absolut diferite cu privire la ce să mănânci, toţi având sute de motive care se anulează unele pe altele.
Când am început să cercetez verdeţurile, m-am scufundat instantaneu şi fără speranţă într-un ocean de informaţii. În situaţia mea, trebuia să găsesc răspunsul adevărat sau muream. M-am simţit răspunzătoare nu numai faţă de soţul şi copiii mei, pe care îi atrăsesem după mine în alimentaţia cu crudităţi , ci şi faţă de toate acele mii de oameni din lumea întreagă pe care i-am convins să adopte dieta bazată exclusiv pe crudităţi. În cele din urmă am decis să las totul de-o parte timp de câteva luni şi să citesc de-a fir a păr cât de multe lucrări originale puteam să găsesc, pe subiectul nutriţiei. Am decis să elimin toate opiniile şi să mă concentrez numai asupra datelor originale, deoarece raţiunea umană poate că creeze lanţuri logice de gândire care să-l direcţioneze uşor-uşor pe cititor către concluzii complet incorecte, cu rezultate devastatoare. (În cuprinsul acestei cărţi îţi voi da exemple de asemenea greşeli în a căror capcană am căzut eu însămi.)
Am descoperit că existau anumite goluri substanţiale în date, inclusiv numeroase alimente importante ale căror proprietăţi nu fuseseră studiate niciodată. Mi-am dat seama că dacă voiam să trag concluziile corecte, trebuia să iniţiez cel puţin câteva studii pilot pe mine însămi. La urma urmelor, viaţa mea era deja un experiment şi eu eram cobaiul. Cred cu toată tăria, acum mai mult ca niciodată, că este mai sigur să treci pe o alimentaţie cu crudităţi timp de două săptămâni pentru a vedea singur cum te simţi, decât să citeşti zece cărţi şi să le urmezi recomandările fără să ai habar de ce. Prin observaţii atente, avem cu toţii capacitatea de a vedea clar rezultatele acţiunilor proprii.
Dragă cititorule, prin această carte sper să te conving să începi să observi care dintre acţiunile tale te fac să te simţi şi să arăţi mai sănătos şi, ca urmare, să-ţi realizezi un plan personal care să dea rezultate pentru tine în modul cel mai bun. Tu însuţi eşti cel mai bun expert al tău.
Ce lipsea din Planul nostru
de alimente crude?
de alimente crude?
Soţul meu, cei doi copii mai mici ai noştri şi cu mine avem o alimentaţie formată din alimente crude din luna ianuarie a anului 1994. Am adoptat această dietă radicală din profundă disperare, când medicii noştri nu ne-au mai putut oferi alte mijloace de a ne însănătoşi de pe urma bolii noastre îngrozitoare.
Soţul meu, Igor, fusese mereu bolnav, din fragedă copilărie. La vârsta de şaptesprezece ani supravieţuise deja unui număr de nouă intervenţii chirurgicale. Suferind de hipertiroidism progresiv şi artrită reumatoidă cronică, la vârsta de treizeci şi opt de ani era o epavă totală din punctul de vedere al sănătăţii. Trebuia să-i leg şireturile în zilele ploioase, pentru că îi înţepenea coloana vertebrală din cauza artritei. Ritmul cardiac al lui Igor era peste 140 majoritatea timpului, în zilele însorite ochii îi lăcrimau şi îi tremurau mâinile. Igor se simţea în permanenţă obosit şi avea dureri aproape tot timpul. Medicul care se ocupa de afecţiunea tiroidiană, i-a spus lui Igor că putea să moară în mai puţin de două luni de zile dacă nu-i extirpa glanda tiroidă. Medicul care-i trata artrita i-a spus să se pregătească să-şi trăiască restul zilelor într-un scaun cu rotile.
Eu am fost diagnosticată cu aceeaşi boală care l-a răpus pe tatăl meu: aritmie sau bătăi neregulate ale inimii. Aveam picioarele umflate permanent din cauza edemului, cântăream 140 de kilograme şi mă îngrăşam în continuu. Braţul drept îmi amorţea tot timpul noaptea şi mi-era teamă că o să mor în somn şi o să-mi las copiii orfani. Îmi amintesc că tot timpul mă simţeam obosită şi deprimată.
Fiica noastră, Valia, se născuse cu astm şi alergii şi adeseori tuşea greu toată noaptea. Fiul nostru, Serghei, fusese diagnosticat cu diabet.
Într-o bună zi, după ce plânsesem toată noaptea, am decis că trebuia să procedăm altfel dacă voiam să obţinem rezultate diferite. Atunci am început să încercăm diverse modalităţi de vindecare şi în cele din urmă am ajuns la ideea de a ne hrăni numai cu alimente crude. La momentul respectiv nu aveam nici cea mai vagă idee cum să gătim feluri rafinate şi nici că puteam să ne deshidratăm biscuiţii din in. Cu toate acestea însă, stingând flacăra de veghe a cuptorului şi încetând complet să preparăm termic mâncarea, am reuşit să ne vindecăm toate afecţiunile „incurabile” care ne ameninţau viaţa. starea noastră de sănătate se îmbunătăţea atât de rapid, încât în trei luni şi jumătate, toţi patru am participat alături de alţi patruzeci de mii de concurenţi la cursa de alergare Bolder Boulder 10K.
Chiar şi glicemia lui Serghei s-a stabilizat datorită noii sale diete şi faptului că făcea în mod regulat jogging. De când a început să mănânce alimente crude, nu s-a mai confruntat niciodată cu vreun simptom de diabet. Am fost extraordinar de surprinşi nu doar cât de rapid ne-a revenit sănătatea la normal, ci şi că eram cu mult mai sănătoşi decât fusesem vreodată. Am descris în detaliu povestea vindecării noastre miraculoase în cartea Familia Crudă: povestea adevărată a iluminării.
Însă după mai mulţi ani în care ne-am hrănit numai cu alimente crude, am început să simţim cu toţii că atinsesem un platou la care procesul de vindecare se oprise şi chiar începuse să regreseze. După aproximativ şapte ani de alimentaţie exclusiv cu crudităţi, din când în când şi apoi din ce în ce mai frecvent, am început să ne simţim nemulţumiţi de programul nostru alimentar din acel moment. Am început să resimt o greutate în stomac după ce mâncam aproape orice fel de aliment crud, mai ales o salată cu sos. Din această cauză, am început să mănânc din ce în ce mai puţine verdeţuri şi mai multe fructe şi nuci. Am început să iau în greutate.
Soţul meu a început să aibă foarte mult păr alb. Familia mea se simţea confuză în legătură cu dieta noastră şi adeseori părea să se întrebe, „Ce-ar trebui să mâncăm?” Au fost şi împrejurări în care ne era foame, dar nu aveam poftă de niciunul din alimentele „legale” pentru noi într-o dietă de crudităţi: fructe, nuci, seminţe, cereale sau fructe uscate. Salatele (cu sosuri) erau delicioase, dar ne făceau să ne simţim obosiţi şi somnoroşi. Ne-am simţit prinşi într-o capcană. Mi-amintesc că Igor se uita în frigider şi repeta în continuu, „Mi-aş dori să-mi fie poftă de ceva din ce e aici.” Aceste perioade nu au durat. La început am dat vina pe supraalimentaţie şi am reuşit să ne înnoim apetitul prin post, excursii şi alte genuri de exerciţii fizice sau muncind mai mult. În familie am crezut cu toată convingerea că crudităţile erau singura cale şi, prin urmare, ne încurajam unii pe alţii să rămânem la dieta cu crudităţi orice s-ar fi întâmplat, venind întotdeauna cu trucuri noi. Multe prietene mi-au povestit experienţe similare, punct în care încetaseră să mai mănânce sută la sută crudităţi şi au început să reintroducă în hrănire alimente preparate. În familia mea, am continuat să rămânem la crudităţi datorită faptului că ne-am sprijinit în continuu unii pe ceilalţi.
În inima mea, zi de zi, a început să devină din ce în ce mai presantă o întrebare arzătoare. Întrebarea aceasta era, „Ne lipseşte ceva din dietă?” Iar răspunsul venea prompt: „Nu. Nimic nu poate să fie mai bun decât o alimentaţie cu crudităţi.”
Şi cu toate acestea, semnele nedorite ale unei sănătăţi nu tocmai perfecte, indiferent cât de mărunte, continuau să iasă la suprafaţă prin simptome minore dar observabile, cum ar fi un neg pe o mână sau părul grizonat, ceea ce ne dădea îndoieli şi ne ridica semne de întrebare dacă dieta noastră cu crudităţi era într-adevăr completă, cel puţin în forma ei de moment. În cele din urmă, când copiii s-au plâns de sensibilitatea crescândă a dinţilor, am ajuns într-o stare în care nu mai puteam să mă gândesc la altceva în afara acestei enigme a sănătăţii. I-am scos din minţi pe toţi cei din jurul meu cu discuţiile permanente legate de ce ar fi putut să lipsească.
În căutările mele înfrigurate, am început să adun date referitoare la toate alimentele care existau pentru specia umană. Cum zicea bunica mea, „Caută şi vei găsi.” După multe răspunsuri greşite, am descoperit în cele din urmă răspunsul corect. Am descoperit un anumit grup de alimente care corespundea tuturor nevoilor omului: verdeţurile. Adevărul este că în familia mea nu mâncam suficient de multe verdeţuri. Mai mult de-atât, nici măcar nu ne plăceau. Ştiam că verdeţurile erau importante, dar nu auzisem nicăieri care era mai exact cantitatea de verdeţuri de care aveam nevoie în dieta noastră. Aveam numai o recomandare vagă, să mâncăm cât mai mult cu putinţă. Pentru a afla ce cantităţi de verdeţuri trebuia să mâncăm, am decis în cele din urmă să găsesc un animal care era cel mai apropiat genetic de om. Toate cercetările au indicat cimpanzeul, care are în comun 99,4 la sută din gene cu omul.
Cum se hrănesc cimpanzeii
Cimpanzeii sunt foarte asemănători cu omul. Oameni de ştiinţă de la Institutul de Comunicare între Cimpanzei şi Oameni de la Universitatea Centrală din Washington cred că „cimpanzeii trebuie să fie consideraţi oameni”. Aceasta pentru că, după studierea minuţioasă a comportamentului acestor fiinţe inteligente, cercetătorii de la Universitatea Centrală din Washington erau convinşi că cimpanzeii sunt cu mult mai inteligenţi decât crede majoritatea oamenilor. Potrivit acestor cercetători, cimpanzeii au propriul limbaj şi cultură a căror existenţă nu este nici măcar bănuită de om, poate pentru că cimpanzeii nu vorbesc. În schimb îşi folosesc limbajul propriu, pe care oamenii de ştiinţă îl studiază atent de aproape patru decenii. Cercetătorii de la Universitatea Centrală din Washington au afirmat că:
Noi mărturii indică faptul că tehnologia şi comunicarea în cadrul comunităţii de cimpanzei corespund definiţiei culturii. Ştim, de asemenea, că şi capacităţile cognitive ale cimpanzeilor sunt foarte apropiate cu ale noastre, atât intelectual, cât şi emoţional. Potrivit oricărei definiţii rezonabile, cimpanzeii ar trebui să fie consideraţi oameni.
Majoritatea institutelor de cercetări sunt de acord că cimpanzeii şi oamenii sunt foarte asemănători. Din păcate, pe baza acestui fapt, folosesc cimpanzei în experimentele ştiinţifice. Să aruncăm o privire asupra următoarelor citate din diverse articole medicale.
Omul modern şi cimpanzeul au în comun un procent estimat la 99,4 din secvenţa ADN, ceea ce îi face mai apropiaţi de noi decât faţă de alte specii animale.Cimpanzeii se aseamănă cu omul mai mult decât oricare alt animal… Creierul uman este foarte asemănător cu creierul cimpanzeului. Principala deosebire dintre om şi maimuţă nu este anatomică, ci mai curând comportamentală.
Cimpanzeii au aceleaşi grupe de sânge A-B-O ca şi omul şi sunt folosiţi în studiile de compatibilitate pentru transplantul de ţesuturi, în cercetările pentru hepatită şi în alte studii medicale.
Primatele joacă un rol crucial în cercetările biomedicale pentru înţelegerea, tratarea şi prevenirea anumitor importante boli infecţioase, cum ar fi SIDA, hepatita şi malaria, precum şi în cazul afecţiunilor degenerative ale sistemului nervos central (cum ar fi boala Parkinson şi boala Alzheimer)… relaţia filogenetică apropiată dintre primate şi oameni nu numai că deschide calea testării siguranţei şi eficienţei noilor medicamente, şi vaccinuri, ci oferă şi promisiunea evaluării potenţialului unor noi tratamente pe bază genetică pentru infecţii umane şi afecţiuni genetice.
Primatele sunt modele excelente pentru studierea biologiei şi comportamentului omului, datorită relaţiei lor filogenetice apropiate cu omul. Folosirea lor în studiile biomedicale este fundamentală pentru progresul ştiinţei medicale… [inclusiv] pentru descoperirea factorului Rh şi a dezvoltării vaccinului pentru virusul poliomielitei… Folosirea lor s-a extins în practic toate ariile medicinii.
Dacă cimpanzeul şi omul sunt într-adevăr într-atât de strâns înrudiţi şi studierea acestei apropieri era atât de importantă pentru sănătatea noastră, m-am întrebat eu, de ce omul nu aplica studiile în ambele direcţii? De ce să-i transmitem cimpanzeului cele mai grave boli ale omului fără să învăţăm din asta? În loc să-i îmbolnăvim pe
pag. 1 - 12
A apărut în: 2014-06
